sugar and ice

[Kurt F. Malfoy]

• Ii observa reactia si incerca sa isi ascunda surasul ce ii acaparase buzele. '' Nu trebuie sa iti ceri scuze. Nu s-a intamplat cine stie ce. Doar am gasit-o in pat cu fratele meu...fratele meu geaman.'' Nu isi putea explica nici acum ce o impinse sa faca acel gest,dat fiind faptul ca probabil intre el si Klaus nu existase nici o diferenta fizica. Sentimentele,pe de alta parte... Dar ar fi preferat sa nu isi aminteasca despre acel lucru.
  
  '' Dar sa ii lasam pe ei in pace. Am venit aici pentru a trai in prezent,alaturi de tine. Poate si in viitor.'' Isi atinti privirea asupra ei,zambind larg. O simtea atat de aproape,atat de sincera si pura. Nimic exagerat,nimic impus. Nu se temea sa isi dezvaluie sentimentele. Era speciala,cel putin din punctul lui de vedere.

[Lexie Stryder]

• Lexie isi ridica brusc privirea. Nu il stia pe acest barbat decat de vreo jumatate de ora si deja flirta cu ea. Insa nu o facea ca si ceilalti baieti care incercasaera. O facea mai incet, mai fin. Lexie ii zambi inapoi.
  
  "Sau poate ca am putea trai doar in prezent", spuse.
  Putea sa recunoasca: ii era frica. Ii era frica sa se implice, sau macar sa se gandeasca la asta. Nu voia sa mai repete o data experienta durerii. Era prea profunda, prea vie. Dupa acel zambet se ascundeau multe, insa viperina isi ascunse acele ganduri in coltul indepartat al mintii sale, unde stateau gandurile atunci cand nu era timpul potrivit ca sa fie deschise. O framantau. Ceva ii spunea da, ceva nu. Nu se putea decide. asa ca oscila intre ele, continuandu-si discutia.
  
  "Cum ramane cu Hogwarts? De ce nu stai pe acolo?" intreba viperina, sustinandu-i destul de usor privirea.
  

[Kurt F. Malfoy]

• ''Sunt prea multi care ma cunosc si care ma banuiesc de legaturi cu Intunecatii. As fi trimis inapoi in Azkaban. Am fost acolo,sa stii. Timp de doua zile,pana ce am evadat,dar am fost...'' Nu putea uita nici acum ce se intamplase. Faptul ca incercase sa salveze o creatura care vroia doar sa il foloseasca. O Malfoy veritabila,nimic altceva. Ar fi trebuit sa se astepte sa fie tradat sau cel putin folosit,mai ceva decat un spiridus de casa.
  
  '' Dar ai dreptate. Prezentul e atat de dulce,incat e mai bine sa ne bucuram de el decat sa ne complicam cu ce a fost si cu ce va fi. Mai ales cu ce va fi. Sunt un Clarvazator.''
  Lucru care putea fi foarte neplacut.Exceptand clipa in care intrase in acel loc si avusese o viziune in care aparuse ea. Pentru astfel de viziuni merita sa duci povara acelei abilitati.

[Lexie Stryder]

• "Clarvazator, zici?" spuse Lexie, putin surprinsa. "Presupun ca, daca ai un astfel de dar, nu e chiar atat de complicat sa evadezi din Askaban."
  Incercase sa faca o gluma pe tema asta. Era constienta ca nu ii reusise, insa intentia conteza. Ciudat era faptul ca acum ii pasa de ceea ce credea Carsten despre ea. Isi alunga acel gand, incercand sa il ignore.
  "Si ce vezi in viitorul meu?" intreba ea, aruncandu-i o privire jucausa.
  
  Uitase complet de bautura din fata ei, insa acum facea parte din fundal, parca nu mai era motivul pentru care se afla aici. Ii zambi lui Carsten. Avea un chip frumos, cu trasaturi destul de fine, ochi negri, frumosi. mai adanci decat vazuse Lexie vreodata. Asta ii placea cel mai mult la fiecare om. Ochii.
  Era de acord cu vorba care spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Niciodata nu fusese mai sigura de ea decat acum.

[Kurt F. Malfoy]

• '' Miss,nu sunt un vrajitor de targ. Sunt un om care are viziuni. Nu pot prevede,asa,dupa bunul plac. Imi pare rau.'' Nu vroia sa o dezamageasca. Pana si el era curios ce avea sa urmeze,ce ar fi putut vedea cu privire la viitorul ei. I-ar fi placut sa imparta acel viitor impreuna,dar nu o cunostea decat de 30 de minute si nu era sigur ca putea sa ii ofere tot ce isi dorea sau la nivelul la care orice femeie si-ar fi dorit acel lucru.
  
  Privi in pamant,dar simti in clipa urmatoare un tremur usor,care ii trecea prin tot corpul. O vazu pe Lexie intr-un sicriu alb,cu pielea alba.El,la picioarele ei,sarutandu-i-le. Ea,pe jumatate constienta,mangaindu-i crestetul,fredonand un cantec. Mainile lui pareau a-i strange gleznele,apasand puternic pana ce un sunet puternic se auzi. Constienta de faptul ca nu trebuia sa tipe,in ciuda durerii,tanara se ridica in capul oaselor,deschinzand ochii mari,rosiatici,apropiindu-se apoi de Carsten,sarutandu-l.
  '' Defapt...ceva o sa moara in tine. Si vei renaste. Mai frumoasa si mai speciala ca niciodata.Asta...am vazut acum.''

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta. Spera ca nu ii ranise sentimentele lui Carsten. Nu voia sa spuna ca e un vrajitor de targ. Insa expresia i se schimba in confuzie cand vazu cum ochii lui se facura sticlosi, revenindu-si peste cateva secunde.
  Se uita intrebatoare la el, insa nu era nevoie. Auzindu-i cuvintele, primul impuls al viperinei fu sa se sperie, insa inspira adanc si zgomotos si incerca sa se gandeasca ce insemna asta. Ce avea sa moara in ea? Cum avea sa se intample asta?
  
  Din ce cauza?
  Intrebarile o ameteau, si o aduceu intr-un labirint intortocheat, care nici macar nu avea vreun capat.
  Se incrunta din nou, obisnuita cuta dintre sprancene aparandu-i pe fata alba.
  "Ce vrei sa spui cu asta?" intreba ea, cu ochii mari, verzi atintiti undeva in spatele barbatului din fata sa.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii atinse chipul,pozitionandu-si mainile pe obrajii ei. '' Asculta-ma bine. Vei trece prin ceva greu,ceva ce te va schimba,complet. Ramai langa mine si nu vei pati nimic grav. Te implor,ai incredere in mine,'' Vocea lui trada disperarea care ii pusese stapanire pe suflet. Ochii lui privira direct inspre fata,o noua viziune facandu-si loc in mintea lui. Lexie se ridica din sicriu,privind pe fereastra. Se aflau pe o stanca,undeva aproape de mare. Pareau a fi rataciti,desi Carsten avea la gat o busola,de culoare rosie,a carei ace pareau a fi facute din sange uscat,inchegat. '' Vor incerca sa te arunce in Azkaban. Trebuie sa plecam,cat mai repede. Ai incredere in mine?''

[Lexie Stryder]

• Lui Lexie i se opri respiratia, fiind luata prin surprindere cand fata ii fu inconjurata de mainile lui calde si mari. Insa vorbele lui o speriara.
  Ofta, nevazand alta cale.
  "Sa mergem," spuse, luandu-i mainile de pe fata ei si aruncandu-si roba pe umeri.
  
  De ce sa o duca in Azkaban? Ce facuse? Era nevinovata. Nici macar nu omorase pe nimeni in viata ei. Nici printre Devoratori nu fusese niciodata, ci dimpotriva, in Ordin. Asa ca de ce sa o arunce cineva intr-o celula? Ce naiba se patrece?
  
  Tot mai mult intrebari ii navaleau mintea, traverasndu-i sirul gandurilor, pana ajunse la un nod, in care se desprinse complet.
  De unde stia ca barbatul acela pe care nu il cunoscuse decat de 30 de minute ii spunea adevarul?
  Imediat ce acest gand ii patrunse in minte incerca din rasputeri sa il scoata afara. Nu acest necunoscut, ci Carsten. Trebuia sa aiba incredere in el. Avea nevoie de asta. Nu era o alegere. Asa ca il urma.

[Kurt F. Malfoy]

• Se ridica de la masa,aruncand cativa galeoni barmanului apoi iesi din local,mergand cat putea de repede. Isi puse gluga pe cap,nestiind incotro s-o apuce.
  '' O cunosti pe Ronnie? Ronnie Dupont?''
  Intrebarea fu pusa dupa ce o noua viziune isi facu loc in mintea lui,infiorandu-l. Nu era ceva nou sau placut sa ai asemenea viziune,dar era ceva potrivit cand viata ta era pusa in pericol. O intalnise pe domnisoara Dupont in urma cu 5 saptamani si impresia pe care i-o facuse nu fusese una tocmai buna.
  '' Daca da,cat de bine?''
  Ceva ii spunea ca avea sa o raneasca daca avea sa fie sincer.

[Lexie Stryder]

• "Da, e prietena mea de cand am ajuns aici," raspunse viperina, sincer. "Dar ce legatura are ea cu toate astea?"
  Acum chiar ca era confuza.
  Ronnie? Ronnie era prietena ei. Ce ar fi putut sa ii faca? Nu, intrebarea nu era pusa bina. Ce ar fi vrut sa ii faca rau? De ce ar fi vrut-o? Nu avea niciun sens.
  
  Si daca nu despre asta era vorba, atunci de ce Carsten ii pomenise de ea? Voia sa ii ceara ajutorul?
  Lexie se enerva. Barbatul inca mergea cu cativa pasi inaintea ei.
  "Stop. Oreste-te si spune-mi si mie ce se intampla," spuse, simtind cum ii fierbeau obrajii.
  Erau afara din nou si ploaia inca mai reusea sa razbata prin pelerina ei.