Catching Fire

[Desiree Rose Goth]

Catching Fire
- Only me and Jennifer -

• Scanteia slaba a baghetei o ghida prin intunericul noptii. Razele fantomatice de lumina dansau pe peretii coridoarelor, dand impresia unui foc mocnit ce ameninta sa renasca din cenusa. Cercetasa avea o anumita directie in minte pentru seara aceea, insa, cand auzi glasul lui Filch rasunand pe coridoare, hotari ca era vremea sa faca un mic ocol, pentru siguranta ei personala.
  Insa avea intotdeauna impresia ca pasii cuiva ii urmau cu incapatanare pe ai ei, oricat de mult s-ar fi indepartat. Simtea cum fiori de panica i se transmiteau de-a lungul pielii. Oricat de stupid era, nu suporta senzatia de a fi urmarita. Decise sa ia o pauza si sa-si traga rasuflarea in spatele primei usi pe care o gasi. Intra in incapere si se sprijini de usa, rasufland adanc. Ei, bine, chiar nu stiuse ce s-a intamplat cu ea, insa vocile si sunetul pasilor disparusera. Inainta usor prin incapere, remarcand ca nimerise tocmai in camera Oglinzii lui Erised.

[Jennifer L. Campbell]

OOC: scuze de intarziere X_X puupi

BIC:Jennifer se plimba fericita pe coridoare.De la un timp se simtea atat de bine, incat ii venea sa dea numai petreceri si sa rada alaturi de prieteni.Se hotarase sa nu mai se uite atat de mult in trecut si sa`si traiasca prezentul.Viata i s`ar fii dus de rapa daca s`ar fii uitat numai in trecut.Se plimba avand zambetul pe buza amintindu`si clipele frumoase petrecute aici.Mereu clipele frumoase o inveseleau enorm.

Nu stia incontro se indrepta, dar tot ce spera era ca nu va da de Filch.Nu avea chef de el, sau poate da.Ar putea avea parte de niste distractie alaturi de el, sau mai bine spun s`ar distra pe seama lui.DIntr`o data vazu o silueta nu la foarte mare departare de ea.Nu putea sa isi dea seama cine era din cauza intunericului care doomina peste castel, dar se gandi sa se duca sa vada cine e.Nu parea vreun profesor sau ceva de genul deci era ceva care sppera ca nu ii va crea probleme.Se indrepta inspre ea dar aceasta intra intr`o incapere.Ajunsa in fata usii care dadea in incaperea unse se afla aceea persoana.Apasa usor clanta intrand inauntru.

[Desiree Rose Goth]

• Ofta si-si lepada pelerina pe dalele de piatra. Probabil ca va ramane acolo putin timp, pana se va hotari daca era liber sau nu sa revina pe coridoare. Putea sa suporte sa stea in acea incapere. Odata, cu mult timp in urma, Oglinda lui Erised i se parea fascinanta. Venea de multe ori in fata ei, incercand sa-i desluseasca misterele. De mult prea multe ori. Acum voia numai sa nu-si mai vada reflectia celei mai arzatoare dorinte, fiindca avea impresia ca , uitandu-se la ea, se pierdea pe ea insasi, din ce in ce mai mult si irevocabil.
  Oglinda o atragea in mod straniu catre ea, imbiind-o sa-si priveasca dorinta. Impotriva oricarei ratiuni, Cercetasa incepu sa faca pasi mici catre ea. Stia ca nimic nu se va schimba, dar dorea sa se mai uite odata.
  Tresari cand auzi usa deschizandu-se si se intoarse repede, ca si cand ar fi fost surprinsa facand ceva ilegal.

[Jennifer L. Campbell]

Trecu incet pragul dupa care inchise in cea mai mare linste usa in urma sa.Lumina lunii patrundea usor in incapere prin ferestrele imense de sticla, dar nu indeajuns petntru a fii luminata complet.Dintr`o data privirea Cercetasei i se fixa pe obiectul care statea in mijlocul camerei, trecand nepasatoare de silueta persoanei dupa care intra.

In mijloc, putin prafuita si foarte mare, avand inscriptionata pe marginea sa niste cuvinte pe care Jennifer nu le intelesese niciodata se afla o oglinda, Oglinda lui Erised.Dintr`o data lui Jennifer i se facuse pielea de gaina.Chiar daca inainte venise des aici, de la un timp preferase sa nu mai faca acest lucru deoarece cand privirea sa era atintita in oglinda isi vedea cea mai arzatoare dorinta si aceea cateodata o facea sa sufere.Isi freca usor bratul incepand sa mearga cu pasi marunti prin incapere de data aceasta insa inspre silueta care se uita la ea, dar lumina nu o ajuta prea mult sa isi dea seama cine era.

-Lumos, spuse ea pentru a vedea odata cine era.
Vazand acum cine era, facu niste ochi mari de uimire iar un zambet larg aparu pe fata sa.Desiree se uita la ea pe fata aand zambetul ei adorabil.
-Uite peste cine dau p`aici.Ce faci draga mea Desiree? spuse Jennifer ducandu`se si luand`o usor in brate.

[Desiree Rose Goth]

• O cuprinse pe Jennifer la randul sau, dupa ce surprinderea initiala trecu. Nu o mai vazuse de mult pe Cercetasa si se simtea un pic incomoda la gandul ca o intalnise tocmai aici , in camera Oglinzii lui Erised, unde se simtea vulnerabila si dezvaluita. Totusi, va incerca sa-si ascunda adevaratele emotii ce se involburau inauntrul ei. Se desprinse intr-un final din imbratisarea colegei sale, apoi zambi revazandu-i chipul. La lumina baghetei, putea spune ca nu se schimbase deloc de la ultima lor intalnire. In sfarsit, ceva care nu se schimbase in viata sa.
  - Faceam o plimbare nocturna, zise ea. Nimic nou pe aici.
  Se intreba dintr-o daca de cate ori rostise cuvintele astea. Pierduse numarul la un moment dat.

[Jennifer L. Campbell]

Zambi usor cand auzise raspunsul lui Desiree.De multe ori se gandea ca poate intr`o zii Desiree ii va spune ce gandeste, sau cand este suparata, cum fac prietenele.Chiar daca tinea mult la Desiree, niciodata nu vorbisera altceva inafara de ce au mai facut sau de nebuniile facute impreuna.Stia ca Sefa sa de Casa este o persoana minunata, chiar daca uneori parea inchisa in ea.

-Bravo, spuse Jennifer zambind.Mi`a fost dor sa te vad, continua Cercetasa.

Nu stia de ce, dar de la un timp era cam schimbata ; nu stia daca era in rau sau in bine dar nu mai era aceeasi.Nu mai o interesa atat de mult trecutul, avea zambetul mai mereu pe fata, se simtea iar ea care fusese cand nu avuse nici o grija ; deci, din cate se pare, poate ca era o schimbare buna.

[Desiree Rose Goth]

• - Si mie, ii raspunse, incet.
  Se simtea bine, intr-un mod ciudat. De parca ar fi revenit in trecut, intr-un timp familiar. Se simtea bine in ciuda faptului ca se afla in incaperea aceea, langa Oglinda lui Erised care mereu ii statuse impotriva vointei sale. Camera era sumbra si intotdeauna ii transmisese un soi de melancolie rece. Si, totusi, revenise aici adeseori. Numai ca in noaptea asta venirea ei aici a fost o greseala neintentionata.
  - Cred ca e prima oara cand ne intalnim aici, chicoti Cercetasa.

[Jennifer L. Campbell]

-Adevarat, raspunse tanara Cercetasa.
Se gandea ca in aceasta camera nu fusese de foarte multe ori, dar nu putea uita prima data cand o facuse.Era in primul an din cate isi amintea si o intalnise aici pe Ema, fosta Sefa de Casa a Ochilor-de-Soim.Atunci era mica si rusinoasa, dar acum era total schimbata.Isi dadea seama cat de dor ii era de Soimeanca, si vroia foarte mult sa o revada.Nu mai stia nimic de ea de ceva timp.
De multe ori se intreba cum puteau fii atat de diferite la comportament Ema si sora sa Heather.Cand urcase pentru prima data in Expresul de Hogwarts, Heather vruse sa o omoare, dar Ema o aparase.Ridica usor din umeri uitandu`se absenta pe pereti.

[Desiree Rose Goth]

• Mai fusese de multe ori in aceasta incapere, dar de data aceasta era diferit. De fapt, se simtise asa in ultimele luni in care fusese aici. Oarecum pierduta si vulnerabila in fata Oglinzii lui Erised. Incepuse sa-si urasca reflectia celei mai arzatoare dorinte, considerand ca nu era ea insasi acolo. Incepuse sa creada ca Oglinda aceea simpla avea, cumva, propriul ei suflet cu care-i atragea pe oameni inapoi la ea.
  Si, da, alteori isi zicea ca era un pic cam paranoica in privinta asta.
  - N-am mai fost de saptamani intregi aici, medita Cercetasa, dand frau liber gandurilor sale. M-am cam dezobisnuit cu Oglinda lui Erised.

[Jennifer L. Campbell]

Dadu usor absenta din cap, privindu`si reflectia in minunata oglinda.La suprafata, parea o oglinda obisnuita, doar ca una foarte frumoasa, cu o rama unica, dar inauntru era alceva.Tu iti vedeai reflectia ta cand era in fata sa, ci cea mai arzatoare dorinta care era ascunsa in adancul sufletului.
Se apropie usor de ea, stiind ce se va intampla, mai bine spus ce va aparea in oglinda, dar continua.Nu se opri decat cand ajunse in fata sa.Imaginea se forma, afisandu`i parintii si surorile.Toti, uniti, doar ca pe doi dintre ei nemaiputand sa`i vada niciodata.
ridica usor mana involuntar, pipaind oglinda in locul unde o arata pe sora sa, sora sa moarta.Ofta scurt, intorcandu`se repede.Nu suporta sentimentul cand o apuca melancolia.