sugar and ice

[Kurt F. Malfoy]

• '' Ronnie e de-a Intunecatilor. Iar faptul ca tu esti apropiata de ea,te face o tinta sigura pentru Aurori. Cum crezi ca da ca un membru al Ordinului sa fie atat de apropiat de un Devorator care nici macar nu vrea sa auda de o eliberare,de o retragere din cadrul gruparii.''
  Adevarul era dur si crud si nenorocit dar era adevar si trebuia sa fie rostit inainte ca lipsa de sinceritate sa se transforme in tragedie. O intelegea oarecum pe aceasta fata,caci pana la urma el insusi fusese tradat de cei dragi sau cel putin mintit. El insusi trecea dintr-o tabara in alta,lucrand pe cont propriu,fara a fi un membru in adevaratul sens al cuvantului,deci momentan cam facea pe-a Lupul Moralist. Dar cu intentii bune.
  '' Daca nu ma crezi,la naiba cu tot. Te rapesc,numai sa nu ajungi acolo.''

[Lexie Stryder]

• Lexie isi marise brusc ochii. Ei bine, adevarul parea clar pentru ea.
  Trebuia sa se gandeasca. Sa il creada pe Carsten, pe care abia il cunostea, sau sa mearga sa vorbeasca cu Ronnie. La urma urmei, pe Ronnie o stia deja de 3 ani si nu avea sa fuga fara sa stie si versiunea ei despre toate intamplarile astea.
  
  "Nu. Trebuie sa o vad pe Ronnie. E prietena mea, trebuie sa vorbesc cu ea intai," spuse viperina, dand glas gandurilor sale.
  Se uita incruntata la Carsten. Acum statea pe loc, oprindu-l si pe el. La ce se gandea? Cum putea el sa creada ca viperina avea sa fuga de Ronnie? Isi petrecuse Craciunul cu ea. Era ca si cum facea parte din familia ei. Nu avea cum sa faca asta.

[Kurt F. Malfoy]

• '' Presimt ca va nega totul. Oricum,nu e vina ei. Nu vrea sa raneasca pe nimeni. Te-a atras in acest joc fara sa-si dea seama. Eu am vrut numai sa te avertizez. Si eventual sa te apar.''
  Era alegerea ei la urma urmei. El nu avea nici un motiv pentru a-si face prea multe griji. Daca intr-adevar Veronique Dupont tinea la aceasta fata si stia de planurile Aurorilor atunci cu siguranta avea sa o apere. Cat despre increderea pe care el personal o avea fata de miss Dupont...Ar fi fost mai bine sa nu se gandeasca.
  '' Orice ai face,sa nu ramai singura. Niciodata. Ia un caine,ia un prieten,ia si un Dementor daca e nevoie. Trebuie sa fii in siguranta.''

[Lexie Stryder]

• Lexie se bucura ca barbatul se oprise si o ascultase. Nu se intampla asta prea des.
  "Bine, nu am sa raman singura. deocamdata esti tu aici," spuse ea, zambindu-i. "Si pe langa asta, Ronnie nu va lasa pe nimeni sa imi faca rau. Am sa vorbesc cu ea. Hai sa mergem inapoi inauntru."
  Lexie merse inapoi spre usa, fara sa se uite in spate daca o urma Carsten. Stia ca o va face. Mai ales acum, cand chiar el spuse sa nu ramana singura.
  
  "Si ce legatura au toate astea cu prima viziune? Adica, nu moare nimic inauntrul meu si ma simt chiar bine," spuse ea, zgribulindu-se putin cand dadu de valul de caldura din interiorul localului.
  Se uita in jur, si privirile insistente ale celorlalt o stanjenira putin, insa incerca sa le ignore.

[Kurt F. Malfoy]

• '' Moare ceva in tine. Frica. Vechea tu. Experienta asta te va face sa te schimbi. In bine.Cel putin daca o treci cu brio.''
  Nu stia ce avea exact sa urmeze,ci doar ceea ce era predispus sa aibe loc. Actiunile ei erau singurele de care depindea realizarea acestui lucru,influentand in mare parte viitorul caci prezentul avea sa se transforme mereu in trecut.
  '' Si stii ce mai prevad? Prevad ca o sa iti doresti ceva de baut,in curand. Ti s-au uscat buzele.''
  De data asta fusese sincer,luandu-se dupa semnele fizice care ar fi indicat acel lucru.Si nu se intampla prea des.

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi, putin slabita si obosita. Nu dormise noaptea trecuta si acum incepea sa ii simta urmarile. Incuviinta la cuvintele lui Carsten. Isi ridica cativa centimetri o mana, chemand o chelnerita aflata in apropiere.
  
  Nu mai avea nevoie de alcool, asa ca isi lua un suc de dovleac. Stia ca pare foarte copilaros si exact ca si cum ar fi o copila de la Hogwarts, insa nu o deranja si daca barbatul isi facea o astfel de impresie despre ea. Nu o deranja daca oricine isi facea o impresie gresita despre ea.
  "Si totusi, nu iti doresti cateodata sa ai un loc al tau, caruia sa apartii?" intreba ea, brusc. "Vreau sa spun in loc sa te muti dintr-un loc in altul."
  Lexie nu voia sa fie nepoliticoasa, sau sa il puna in incurcatura. Pur si simplu incerca sa schimbe subiectul, sa preia din nou acea atmosfera calda, linsitita si relaxanta.
  

[Kurt F. Malfoy]

• '' Ba da,uneori. Dar Casa Wildrig este parasita si mi-ar lua o mie de ani sa o renovez. Plus,familia mea nu ar mai accepta sa locuiesc acolo,dat fiind faptul ca sunt renegat. Nu in ultimul rand,Aurorii ar stii unde sunt si m-ar supraveghea. Nu este atat un capriciu cat o masura de precautie.'' Se gandea intotdeauna la toate. Planurile lui erau de cele mai multe ori originale si totusi lipsite de sens. Ii placea sa se mute dintr-un loc in altul,fiindca asa interactiona cu multe persoane si avea spioni peste tot,chiar daca bietele creaturi nu stiau ca sunt folosite pentru ca acest trisor,acest tradator sa nu fie prins din nou sau tras la raspundere pentru fiecare crima pe care o savarsea,la adapostul intunericului. Nu era o viata tocmai placuta,dat fiind faptul ca dragul sau cont de la Gringotts era pe terminate si in aproximativ trei saptamani avea sa ramana complet falit dar pana avea sa gaseasca o metoda sa faca bani fara sa isi dea osteneala,era mai potrivit sa ramana un pierde-vara.
  
  '' Asta e libertatea. Si e atat de buna.Mai buna decat mancarea facuta de spiridusii de casa. Mai buna decat laurii adusi in urma muncii tale. Mai sfanta decat orice sacrificiu care te-ar face sa ramai in istorie. Sunt un om relativ simplu,dar in acelasi timp tind sa cred ca ma atrag lucrurile complexe. Iar libertatea este cel mai interesant dintre ele.'' Nu reusise sa guste din acea libertate decat dupa aproximativ 10 de ani de framantari in care tot ce-si dorea era sa ajunga Ministru,sau Directorul de la Hogwarts ori chiar Liderul Devoratorilor. Nu isi schimbase nici una din acele dorinte doar ca acum spera sa existe moduri mai usoare de a isi atinge scopurile. La urma urmei, nici un loc in Ordin nu era asa de rau,daca statea bine sa se gandeasca. Cat despre Lexie,ei bine,si-ar fi dorit ca si ea sa guste din libertate. Oricum ar fi definit ea acel concept.

[Lexie Stryder]

• Lexie tacu cateva secunde, gandindu-se la cuvintele barbatului. Se vedea ca libertatea era una dintre cele mai importante lucruri in viata lui. O vedea ca pe ceva foarte frumos, ca si cum ar fi binecuvantat sa o aiba. Viperina se incrunta. Ea nu se gandise niciodata la libertate in acel fel. De fapt, nu se gandise la libertate deloc. La orfelinat, oamenii care aveau grija de copii ii lasau sa faca aproape tot ce voiau, sa ca nu se simtise niciodata constransa. Aici, la Hogwarts, nu era altfel. Adica era, in unele privinte, insa tot nu simtea ca libertatea ii fusese atinsa.
  
  Intr-adevar, ea nu se gandea la acelasi lucru ca si Carsten. El avea o altfel de libertate, insa Lexie nu prea si-o dorea.
  "Mie mi se pare ca un om e mai liber atunci cand este simplu, stabilit la casa sa, decat cel care fuge. Tu nu poti sa te stabilesti undeva, si asta inseamna o constrangere permanenta. Si poate intr-o zi va deveni insuportabila," spuse viperina, fara sa ii fie ceruta parerea.
  Isi tinea ochii in pamant, putin speriata sa nu il enerveze pe Carsten. Facea asta destul de des in ultimul timp, sa enerveze oamenii cu sinceritatea ei.

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada in clipa in care ii auzi cuvintele. Era atat de interesanta. Nu putea decat sa analizeze cuvintele ei si sa ii dea dreptate in totalitate. Isi schimbase parerea,intorcandu-si propriile ganduri la o suta optzeci de grade. Ceva usor normal pentru un schizofrenic. ''Cand va deveni insuportabila,voi veni la tine. Numai daca vei avea nevoie de mine.'' Ii lua mana intr-a lui,sarutand-i-o. Era singura persoana care avusese timp si care dezvoltase o dorinta de a il asculta.
  
  Nu se gandise niciodata sa se aseze la casa lui. Nu vroia copii,pentru ca vroia sa moara in camera lui,langa lucrurile lui. Ale lui,nu ale mostenitorilor care probabil aveau sa il uite.Cat despre sotii...o patise deja o data. Irosise jumatate din viata langa aceeasi femeie,care ajunsese sa il tradeze. Nu isi traise viata. Vroia sa o faca acum. Cu bautura,mancare,lupte si aventuri ciudate. Vroia sa isi aduca aminte cum e sa razi. Vroia sa se simta viu. Din nou. '' Promit ca voi veni,daca vei vrea.''

[Lexie Stryder]

• Lexie isi lasa privirea in pamant, putin zguduita de atingerea mainii ei de buzele lui Cartsen.
  "Multumesc," spuse, luandu-si gentil mana din a lui.
  Isi ridica privirea spre fata lui.
  Fu distrasa brusc de chelnerita care ii aduse sucul. Lua recunoscatoare o gura, placandu-i efectul pe care il avea asupra gatului sau uscat.
  
  Isi lasa paharul sprijinit de masa, insa se juca cu el, invartindu-l usor.
  Nu prea stia ce sa zica. avea vaga impresie ca barbatul din fata ei simtea ceva pentru ea, si o avuse din clipa in care il vazuse, insa nu avea curajul sa o spuna cu voce tare, sau sa il priveasca in ochi. Era de ajuns ca sa ii stie presimtirea. Problema era ca nu voia sa il raneasca. I se intampla des.
  Unde ii statuse capul sa stea cu el, sa rada, sa ii zambeasca? De ce se deschise din nou spre un baiat, sau, in cazul acesta, barbat, care nu o putea avea?
  "Ma bucur ca am prieteni pe care sa ma pot baza," spuse ea, cuvintele iesindu-i din gura fara sa isi dea seama.