It must be a way to believe

[Desiree Rose Goth]

It must be a way to believe
- Just me and Anastasia -

• Ploua. Isi stranse pelerina mai tare in jurul trupului, simtind atingerea apasatoare a baghetei pe coapsa. Picaturile de apa o mangaiau incet pe piele; senzatia stranie data de ele o impacienta. Totusi, asta nu o impiedica sa alerge mai departe. Se gandea ca iarna asta nu va aduce zapada si atmosfera vechilor sarbatori cu familia, ci numai mohorare si melancolie rece. Nimic mai mult.
  
  Cerul era brazdat de umbre intunecate in acea noapte, norii ascunzand stelele si luna - singurii sai ghizi care-i aratau mereu drumul pe care pasea. Care o avertizau daca drumul era plin de primejdie. Stia ca daca ar fi scos bagheta din buzunar si ar fi soptit Lumos, scanteia va fi indeajuns de puternica incat sa fie vazuta de la etajele superioare ale Castelului. Decat sa fie prinsa de cineva, mai bine sa mearga inainte in nestiinta.

[Anastasia LeStrange]

Mergea cu pasi repezi si apasati. Ploua in continuare si pelerina nu o prea mai ajuta. Tinea bagheta in mana pentru orice eventualitate si isi repeta in gand ca mai are putin si ajunge intr-o zona sigura. Se mai intreba din cand in cand de ce era ea afara noaptea, mai ales pe o vreme ca asta, dar apoi isi reamintea de cosmarurile pe care le avea noaptea, asa ca prefera sa mearga oriunde altundeva, cu treaba sau fara.
Auzise alti pasi si se opri.Cineva alerga Se opri si asculta in continuare.Pasii se auzeau clar si nu incetinira. Probabil ca deja o vazuse. Se intoarse incet cand crezu ca e pe aproape, iar spre norocul sau, nu era vreun profesor. Cercetasa chiar. Hmm. Chiar era o zi norocoasa pentru ea.

[Desiree Rose Goth]

• Simtea apa alunecandu-i pe pielea fierbinte , desi pelerina pe care o purta avea si gluga. In ciuda picaturilor de ploaie ce izbeau pamantul si a pasilor sai, Cercetasa putu distinge clar un nou sunet; cineva se afla in apropierea sa. Isi dadu de pe obraji o suvita ratacita de par. Facu cativa pasi in directia sunetului si o silueta se contura in fata ei. Era ceva obisnuit pentru ea ca sa dea peste alti studenti prin imprejurimile Castelului. Singura diferenta era ca nu o cunostea pe straina ce statea in fata sa, privind-o.
  - O plimbare nocturna? intreba, pe un ton nonsalant.
  O masura pe tanara din priviri. Parea sa fie de la Casa Ochilor de Soim, deci spera sa nu aiba probleme in legatura cu faptul ca se afla afara la o ora atat de tarzie.

[Anastasia LeStrange]

Auzind intrebarea, statu un pic pe ganduri si o inspecta. Spera sa nu aiba probleme ca era inca afara, in ciuda faptului ca era tarziu. As putea sa te intreb si pe tine acelasi lucru, dar in privinta mea, raspunsul este da. Insomnie ar numi-o unii. Tu? intreba ea, punandu-si bagheta la loc in buzunarul pelerinei, neavand nevoie de ea in acel moment.
Ploaia se linistise si doar picura din loc in loc, scutindu-le pe cele doua fete de mai multa apa decat era necesar. Se astepta la un raspuns ironic, dar era totusi o cercetasa, iar dupa cum sunt cercetasii... avea sa fie directa.

[Desiree Rose Goth]

• Se gandi cateva clipe la raspunsul pe care l-ar fi putut da. Nu-si putea justifica cu totul nevoia de libertate pe care o resimtea in unele momente. Era greu de descris in cuvinte pentru ea felul in care incerca sa evite viata normala.
  - Chef de plimbari nocturne, raspunse Cercetasa. Nebunie, ar spune altii, adauga dupa o clipa de tacere.
  Ploaia incetase. Pe frunzele copacilor mai aluneca doar cate o picatura ratacita de apa, cautandu-si drumul. Insa Cercetasa se simtea tot infrigurata , strabatuta de melancolia rece. Isi intoarse privirea catre straina din fata sa.
  - Ochi de Soim? presupuse ea.

[Anastasia LeStrange]

Ii zambi prieteneste cand ii auzi raspunsul si dadu din cap la presupunerea ei. Pentru ca amandoua aveau cam aceeasi directie momentan, ii facu semn cu mana sa continue Mergem in continuare?Nu vad rostul de a ramane aici pe loc, mai ales ca nu e chiar tocmai o vreme placuta, ce-i drept. zise Anastasia, putin cutremurandu-se din cauza frigului ce reusea sa intre pe sub orice haina si uitandu-se in stanga si apoi in dreapta, asigurandu-se ca nu mai era totusi nimeni care ar putea sa nu fie tot elev.
Anastasia ma numesc. Pe tine? si ii intinse mana,asteptand sa se prezinte si ea.

[Desiree Rose Goth]

• - Desiree, raspunse ea.
  Spera sa nu intrebe de unde venea numele ei.Ezita putin, insa apoi ii stranse mana fetei la randul sau. Nu avea niciun motiv ca sa se poarte nepoliticos cu ea, in fond. Nici macar obisnuinta de a evita majoritatea persoanelor.
  - Incantata de cunostinta, adauga, dupa o clipa.
  Din cate isi dadea seama, Anastasia era noua la Hogwarts. Nu facea cunostinta cu prea multi studenti abia veniti la Hogwarts, ci mai mult cu cei din anii mai mari, cu care nu avusese pana atunci ocazia sa se intalneasca.
  - Hai sa mergem.

[Anastasia LeStrange]

"Desiree" gandi ea. Un nume tare frumos. Suna... elegant si misterios, era un nume pe care il puteai repeta de cate ori vroiai fara sa isi piarda sunetul melodios. Daca suna ca o nou-venita... ei bine,din cauza ca chiar asa si era. Dar cercetasa, dupa cate isi daduse Anya seama dupa uniforma, era mai mare decat ea. Se uita parca de jos la toti cei mai mari, dar stia ca nu era mare lucru. Intr-o zi tot acolo ajungeai si nu se schimba prea mult perspectiva. Doar ca stiai mai bine locurile. Si oamenii. Si ia zi, obisnuinta de a ta sa iesi pe seri ploioase afara sau cu treaba? chicoti ea.

[Desiree Rose Goth]

• - Obisnuinta, replica ea, amuzata. Desi nu ies neaparat in serile ploioase.
  Ii placea de tanara. Se simtea bine in prezenta ei, ceea ce era cam neobisnuit. De obicei evita persoanele din jurul ei si nu-i prea agrea pe cei care nu-i cunostea bine.
  Dadu la o parte creanga unui copac ce era in drumul sau. Pasii ei rasunau gol in timp ce pasea. Frunzele fosneau pe masura ce inainta pe pamantul umed. Cand se uita in sus, vazu printre coroanele copacilor cum norii negri incepeau sa se dea in laturi.
  - Si , cum ti se pare la Hogwarts? o intreba ea.

[Anastasia LeStrange]

Rase in sinea ei. Era cel mai grozav lucru care i se putea intampla, dar desigur stiuse deja asta inainte sa ajunga aici. Acum, ca chiar asa se si intampla, era nespus de fericita... si ingropata in teme. Desigur, era vacanta, asa ca nu isi facea inca griji pentru asta. Se uita la cercetasa si zambi Este nemaipomenit. Chiar... magic rase ea. Si te acomodezi foarte repede din cate am observat eu. E chiar mai frumos decat ma asteptam. zise ea in timp ce ochii sai se atintisera asupra castelului, visand parca cu ochii deschisi. Isi indrepta privirea inapoi la fata si spuse Dar banuiesc ca si tie ti-a fost la fel de usor. Esti demult pe aici nu?