Doar un astru metamorfic...

[Daniel Cruplud]

O după-amiază calmă de Mai,pe când Soarele încă mai strălucea în întreaga lui splendoare iar neclaritatea ori obscurul nu își mai găseau loc de replică.În pofida sublimului peisaj de afară,un tânăr înalt,atrăgător,cu doi ochi căprui,un păr șaten scurt,o bărbie zdravănă și doi ochi ascuțiți pierdea timpul într-o cameră odioasă,ce părea la prima vedere cel puțin posedată de ireal.Liniștea domina un peisaj deloc tumultos,un peisaj în care până și umbrele se fereau să își prezinte adevărata identitate,ori fantomele să ofere idei de revocare ale acțiunilor cele mai simple pe care le puteau efectua.Nici chiar lăsarea serii nu ar fi putut provoca mai multă suferință bietului băiat,care deși privea temător nu putea observa nimic.Vedea clar și limpede cum în camera în care se afla,în forma unui dreptunghi neregulat,fără ferestre,lămpi ori alte accesorii obișnuite,lumina domina un decor splendid.Trecând cu privirea la un prag mai avansat,dar până la ideea de observare,putea vedea cum strașnice umbre se plimbau prin aer de colo-colo,fără a urma un drum precis,ori fără a avea un traseu bine definit,ori un reper mărginit.
- A fi sau a nu fi,strigă calm băiatul.Nu aceasta este întrebarea acum!
Și avea într-adevăr dreptate.Chiar și marele savant grec s-ar fi întrebat de unde vine sursa luminii.Poate un pic mai neimportante erau siluetele ce se tot plimbau în cadrul camerei,dar ce nu o părăseau nici-un moment.Nimic nu ar fi putut alcătui un tablou mai sumbru ori mai sinistru decât însăși ceea ce privea neputincios Daniel.Privea de la un capăt la altul al camerei,sfârșit de ideea unei incapacități de a elucida misterul.Ar fi vrut poate să afle ce anume generează lumină în cameră,sursa luminii fiind poate principalul mister,ar fi vrut să afle ce sunt siluetele ce plutesc mărginit dar necoplanar prin spațiu,ori cine tocmai deschisese ușa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie nu avea stare in turn intr-o dupa-amiaza mult prea frumoasa pentru a nu ti-o pierde citind un roman de dragoste si drama. Da, cam erau preferatele sale, trebuia sa recunoasca , insa acum era cazul sa uite de orice tinea de scoala, Hogwarts sau alte lucruri de acest gen. Simtea si ea nevoia sa se relaxeze putin si cu siguranta de aceasta data Camera Necesitatii sau incaperea unde se afla faimoasa Oglinda a lui Erised nu mai erau o optiune mult prea buna. Pasise in afara dormitorului sau si in doar cateva minute ajunsese in fata unei camere in care nu a mai patruns de ceva timp.
"Fantomele .." , rostise Soimeanca cu gandul dus cat mai departe de acea zi aparent stupida, fara sens, plictisitoare .. si patrunse in incapere lasand usa deschisa in urma sa. Privind in fata sa avea un deja-vu . Parca cunostea acea persoana care se uitase la ea nedumerita.
"Daniel, chiar tu esti? Nu te-am mai vazut de un car de ani." , murmurase Vivienne mirata fiind inca.

[Daniel Cruplud]

Lumina continua să domine aspectul principal al camerei.Câteva cuvinte reci rostite de către vechea lui prietenă,Rosalie,nu îl îndemnau pe Daniel să se abată gândul lui principal,întrebarea ce nu îi dădea pace,”Ce anume lumina încăperea?”.Daniel avea mii și mii de ipoteze,iar caracterul lui inteligent,cel ce îl ajuta să deducă cu ușurință idei banale dar uneori reale mistere nu îl ajuta și de data aceasta.Avea atâtea idei,avea atâtea piste de pornire asupra mirajului ce l-a atras,ce i-a acaparat gândirea,dar el nu vroia să omită nimic astfel că nu gândea la ipoteze ori concluzii.Încă dorea să își formeze o idee corectă dar cât mai profundă despre ceea ce se petrecea.Abia acum începu să observe realul.Parcă tresări dintr-o dormitare continua,dintr-o levitație paradoxala,astronomă,metamorfică,o idee nepământeană.Toate gândurile îl duceau acum cu gândul la orice altceva decât magie.Misterul era atât de limpede,dădea dovadă de o simplitate într-atât de nebunească încât nu putea accepta adevărul.Nu se putea mulțumi cu ideea unor surse de lumină nepământene și ar fi dorit să afle adevărul.
În acest timp,în aceste momente de meditare continuă,înaintea lui Daniel se găsea Rosalie.Aceasta îi adresă câteva cuvinte pe care Daniel nu reuși să le perceapă.Dar revenind pentru puțin din acea stare,era convins că Rosalie îl întrebase despre ce caută acolo,căci o cunoștea atât de bine pe prietena lui.
- Hei,bună Rosalie.Păi,mai nimic..
Deși nu știa întrebarea lui Rosalie,observă pe chipul fetei că răspunsul era unul satisfăcător.Chiar dacă nu ar fi fost,amândoi se obișnuiseră cu caracterul lui Daniel și nu mai era o surpriză pentru nimeni dacă tânărul viperin nu era atent la o discuție care pentru moment nici nu începuse.
- Deci,Rosalie.Îmi dau seama că privești și tu camera.Văd că ai văzut tot.Vezi lumina,vezi modul ei de propagare,vezi tot ce văd și eu.Acum,încearcă să observi totul.Eu,unul văd lumină,dar observ surse de lumină ce propagă simultan unde de lumină în această camera și de aceea nu este întuneric.Nu există deschizături,nu este o vrajă,nu există o explicație reală.Deci?Care ar putea fi adevărul?Care crezi tu că este?Cu siguranță e ceva ireal,căci lumina nu provine de la vreo sursă pământească.
Era pentru prima dată când Daniel gândi cu voce tare,dar Rosalie era încântată,căci dintotdeauna ar fi dorit să audă modul de gândire al lui Daniel,ce deși era atât de simplu,era pe atât de complex.

[Rosalie Vivienne Alden]

Fata era de-a dreptul buimacita. Nu era prea constienta de ceea ce o inconjura. Daniel vorbea intruna si o intreba diferite lucruri, insa lumina era destul de orbitoare la inceput cand intrase in contact direct cu ochii sai. Viperinul avea dreptate. Era ceva ciudat, ceva mai presus de magie la acea sursa de lumina si trebuia sa recunoasca faptul ca era extrem de curioasa in legatura cu misterul ce invaluia incaperea unde se aflau majoritatea fantomelor din Hogwarts. Chicotise la gandul ca niciodata nu s-a gandit intens la ceea ce se afla cu adevarat in aceasta camera care parea ca oricare alta.
"Ok, pai nu pot sa imi dau seama despre ce este vorba .." . Voia sa mai adauge si faptul ca o macina curiozitatea, insa se abtinuse de la alte comentarii. Parea ca pentru inceput discutia lor se rezuma la acea lumina. Stiti ce era cel mai ciudat? Se plimba de colo-colo prin camera de parca era comandata de cineva sau .. ei bine, era pentru prima data cand nu avea niciun habar despre ce era vorba. Si o enerva la culme acest lucru. Oricum .. trebuia sa inceteze din a se tot plange.