Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• Se privi usor socata de sub pelerina invizibila; Bell din anul II parea destul de schimbata ca cea de acum - avea parul mai scurt, cearcane mult mai pronuntate si un chip si mai palid. Isi aminti cu o usoara nuanta de tristete ca atunci trecea printr-o perioada mai grea; isi pierduse unul din membrii familiei, bunicul la care tinea mai mult poate la oricine altcineva pe acea vreme. Dar se obisnuise si cu absenta lui; timpul chiar le vindeca pe toate, nu era doar o minciuna spusa pentru a face persoanele aflate in suferinta sa treaca mai usor peste ea. Nu exista antidot mai eficient decat trecerea ireversibila a timpului - ea era singura care putea vindeca si inchide ranile; chiar daca ramaneau cicatrici in urma lor. Durerea disparea si lua o data cu ea sentimentul acela de goliciune care te acapara doar in momentele de singuratate. Si odata scapata de acel sentiment, Bell devenise o cu totul alta persoana - una mai normala.
  
  Isi aminti ca era ca o fantoma in primii ei ani la castel; cel putin anul I fusese cel mai ciudat. Nu statea cu prea multa lume, in afara de sora sa. Abia din anul II incepuse sa "socializeze" cu oamenii din jurul sau in adevaratul sens al cuvantului; iar faptul ca prieteniile rezistasera in timp o facea sa se simta si mai bine.
  
  "-Nu-mi vine sa cred cat timp a trecut" sopti ea, cu o urma de regret in voce.
  

[Desiree Rose Goth]

• - Mda, nici mie nu-mi vine sa cred, spuse si Desiree.
  Privi cu nostalgie cele trei Cercetase care trecura prin fata lor, ca prin vis. Cine nu ar fi visat sa revina in momentele in care fericirea era inca posibila, ca sa revada tot ce s-a intamplat? Iar ea tocmai asta a facut. Se considera norocoasa.
  Nu is amintea mare lucru din anii trecuti petrecuti la Hogwarts - doar faptul ca totul era mult mai simplu si usor in viata ei. Nu existase niciun fel de complicatie inainte. Dar, daca ar fi ales sa isi traiasca viata din nou.. oare ar fi indraznit, stiind ca destinul ei ar fi luat cel mai probabil acelasi curs? Nu stia raspunsul la intrebarea asta si nu il va cunoaste niciodata.
  Urmari cum cele trei Cercetase din trecut paseau pe coridor, fara ca vreuna sa stie ca erau urmarite de copiile lor din viitor ce se ascundeau sub o pelerina invizibila. Adevarul era ca, in noaptea aceea, sa caute studenti ascunsi sub pelerina invizibila era ultimul lucru pe care Desiree i-ar fi trecut prin gand sa faca.
  - Mergem dupa ele? intreba, cand cele trei siluete disparura la coltul coridorului.

[Bell Evans]

• O privi cu o urma de zambet, aproband usor din cap; abia astepta sa vada unde mergeau. Incepuse sa simta o bucurie lipsita de margini inca din prima clipa in care se revazuse, copil fiind; era un sentiment de nedescris.
  
  "-Cred ca trebuie sa coboram" murmura ea, cand ajunsera in capul scarilor; cele trei deja ajunsesera la mijlocul treptelor, asa ca le urmara in liniste. Totusi, sunetul propriilor pasi rabufnea in linistea adanca; cele trei micute se intoarsera panicate si o luara la fuga. "Deci asta se auzise atunci" chicoti Bell, dandu-si ochii peste cap.
  
  Ajunsesera curand la etajul III si privira putin derutate in jur; nu stia exact incotro trebuiau sa mearga, dar coltul fluturand al unei pelerine o instiinta. Incepusera sa mearga din nou catre capatul holului ce parea nesfarsit pentru ca mai apoi sa se opreasca, intalnindu-se cu insusi Filch. Bell zambi aproape diabolic.
  
  "-Ei bine, asta am asteptat inca de la inceput" spuse ea, pastrandu-si surasul plin de ironie.
  

[Desiree Rose Goth]

• Isi arcui o spranceana, intrebandu-se daca Bell se gandea la acelasi lucru la care se gandea si ea - la ceva sadic si lipsit de scrupule, oricum. Din cate isi amintea, in noaptea aceea, cu multi ani in urma, ea cu Bell si Eveline nu se intalnisera deloc cu Filch. Oare din cauza a ceea ce facusera in viitor, sau asta era doar o simpla coincidenta? Cercetasa nu prea credea in coincidente, ci in noroc.
  Cele trei tinere aflandu-se sub Pelerina Invizibila, ingrijitorul nu le vazu. Un zambet se schita pe buzele Cercetasei. Desi Filch nu le zarea, parea sa simta ca ceva nu era in regula. Se legana usor, cu mainile la spate, privind incruntat coridorul. Se intreba daca era din cauza rasuflarilor lor zgomotoase; sau, poate, ingrijitorul era obisnuit sa detecteze din timp elevi care se plimbau prin coridoare in miez de noapte. Imediat aparu langa el si pisica vargata, Doamna Norris, analizand imprejurimile cu ochii ei sticlosi.
  Merita sa se intoarca in trecut numai ca sa le faca o farsa celor doi.
  - Sper ca stiti niste vraji bune pentru ei doi, rosti Cercetasa, pe o voce joasa.

[Bell Evans]

• Ridica usor o spranceana si continua sa zambeasca; mereu avusese acea pasiune aproape criminala pentru ingrijtor si pisica. Nici Peeves probabil nu o intrecea; pur si simplu nu ii suporta - erau echipa perfecta pentru a fi luati in ras de elevi sau ceilalti locuitori ai castelului. Iar ea se putea considera una din principalele lui rivale. Dna Norris isi indrepta insa privirile spre locul unde stateau ele si ciuli urechile; Bell chicoti usor.
  
  "-Deci..cine e primul?" intreba ea, in soapta. Filch probabil - el era si mai jalnic decat pisica.
  
  Isi scoase bagheta din interiorul robei si se indrepta cu pasi marunti spre el; cele doua o urmara in tacere, cu acelasi zambet de incantare arborat pe chip. Chiar avea sa savureze asta. Poate mai mult ca oricand.
  
  "-Avis!" spuse fosta cercetasa, incet; un stol mic de pasari galbene aparu din senin si se napusti asupra celor doi.
  

[Desiree Rose Goth]

• Incordarea ii cuprinse trupul cand auzi incantatia rostita de Bell. Avu pentru o clipa impresia ca si Filch auzise ceva. Numai pentru o clipa scurta, caci in momentul urmator ingrijitorul remarca stolul de pasari galbene ce se indrepta catre el. Facu ochii mari, parca neincrezator la ceea ce vedea in fata sa. Incerca sa fuga, strigand dupa Doamna Norris, insa pasarile il ajunsera repede din urma, ravasindu-i roba si ciupindu-l unde reuseau sa ajunga. Ingrijitorul aproape aluneca pe podea, insa isi recapata echilibrul in ultima clipa. Nici Doamna Norris nu o ducea mai bine decat el.
  
  Cercetasa se intreba cum avea sa scape Filch de toate acele pasari, tinand cont ca era un Non si vrajile complicate nu erau specialitatea lui. Insa avu o dilema mai mare decat asta cand il urmari pe ingrijitor si pe pisica lui disparand la coltul coridorului, odata cu stolul de pasari. Oftand cu nostalgie, se intreba daca va mai reusi sa il blesteme si ea in noaptea asta. Cand dorea, Filch putea fi destul de rapid.

[Bell Evans]

• Chicoti incet, fluturand usor bagheta; vraja inceta probabil, desi Filch ajunsese la urmatorul etaj din cate vazuse. O luase la fuga mai ceva ca Peeves cand auzea de Baronul Sangeros. Isi dadu ochii peste cap, amintindu-si de vremurile bune de la castel; cateodata ar fi vrut sa se intoarca, sa nu fie nevoita sa asculte minciunile si sa accepte ipocrizia unora. Cand era ea in primii ani, toata lumea era prietena cu toata lumea si lucrurile pareau perfecte. Timpul insa schimbase multe - poate prea multe. Avea insa ocazia sa rememoreze unele lucruri in acea seara.
  
  "-Ce facem in continuare?" intreba ea, intorcandu-se spre cele doua cercetase.
  
  Se aternu o tacere, asa ca Bells pica pe ganduri pret de cateva clipe si o idee isi facu loc printre faldurile mintii. Era cam nebuneasca, insa stia ca fetele aveau sa o aprobe. Nu se dadeau ele in laturi de la putin pericol.
  
  "-Ce ziceti de o mica excursie in Padure? N-am mai fost de mult pe acolo" propuse tanara, cu un zambet.
  

[Desiree Rose Goth]

• Gandul de a merge in Padurea Interzisa pentru a revedea ce se intamplase i se parea destul de tentant Cercetasei. Acum ca Filch nu le mai statea in cale..
  - Grozav, sa mergem, replica Desiree.
  Cele trei Cercetase pe care trebuiau sa le gaseasca nu puteau fi prea departe, dupa calculele ei. Tinerele coborara cu grija scarile pana la parter, incercand sa ramana sub Pelerina Invizibila. Pasii lor rasunau zgomotos pe dalele de piatra, insa din fericire drumul catre iesirea din Castel era pustiu. Daca ar fi trecut vreo fantoma acolo, cu siguranta s-ar fi intrebat de unde veneau toate acele tarsaieli si fosnete.
  Tinerele trecura de usile Castelului, iar astrul ceresc le intampina cu un manunchi de raze palide. La lumina vaga a lunii, Desiree vedea deja coroanele copacilor din Padurea Interzisa si intunericul ce se asternea dincolo de curtea interioara a Hogwartsului. Cercetasele probabil ca se afundasera deja in padure, pentru tanara ca nu gasea niciun semn al prezentei lor acolo.

[Bell Evans]

• Valul de intuneric ce se rasfrangea asupra Hogwarts'ului avea drept companie o tacere vasta, aproape nepamanteana. Nu se auzea niciun sunet, iar respiratiile celor trei abia se distingeau in oceanul de liniste. Simtea cum fiorii ii cuprind intreaga fiinta, asa ca grabi pasul; daca inainte adora tacerea si ar fi facut orice sa fie lasata de toti in pace, acum lucrul asta se schimbase. Voia sa vorbeasca cineva, voia sa le auda pe cele trei cum strapung linistea cu glasurile lor.
  
  "-Uite acolo" sopti ea, brusc; trei siluete iesira din Padure, privindu-se panicate una pe alta. Nu isi amintea sa fi facut cale intoarsa vreodata. In urmatoarele minute, cercetasele se intoarsera in codrul intunecat, iar cele trei continuara sa mearga. Ajunsera curand la marginea Padurii si fura intampinate cu gravitate de coloanele verticale de muschi grosi.
  
  "-Parca a trecut o vesnicie de cand am fost ultima data aici" murmura Bell, ca pentru ea.
  

[Desiree Rose Goth]

• Oh, doar pentru tine , se gandi Desiree in acel moment. Nu fusese chiar de mult timp in Padurea Interzisa - poate cu vreo doua nopti in urma , asta daca era vorba de prezent. Insa vedea clar diferenta : copacii erau mult mai tineri, iar coroanele lor de frunze erau mai putin dezvoltate. In acea noapte, lumina lunii ii fusese ghid prin padure, insa in prezent astrul noptii era ascuns mereu de privirea ei, din cauza vegetatiei abundende.
  
  Totusi, Padurea Interzisa era la fel de plina de viata ca intotdeauna. Tinerele dadura jos Pelerina Invizibila, hotarand ca nu mai era nevoie de ea. Frunzele se frangeau sub talpile ei in timp ce inainta. Un falfait delicat de aripi se auzi prin apropiere, apoi tipatul unei bufnite intrerupse tacerea asternuta. Padurea era invaluita de umbre intunecoase, si chiar si cu ajutorul baghetelor nu puteai vedea prea mare lucru. Nu era tocmai ceva ce putea fi folosit in avantajul tinerelor.
  
  - Sa ma anuntati cand o sa dam peste un paianjen urias, rosti Desiree, resemnata.
  Nu puteau fi tocmai departe, tinand cont ca cele trei Cercetase fusesera despartite destul de repede dupa ce intrasera , totul din cauza acelui incident nefericit.