Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• Facu ochii mari, privind panicata in jur; nu mai tinea minte nimic ce sa aiba legatura cu un paianjen. Si pe deasupra - de parca nu era de ajuns - unul urias. Poate ar fi fost bine sa se intoarca totusi la castel; chicoti insa in urmatoarea clipa. Devenise lasa cu timpul. In primii ani se aventura in adancurile Padurii Interzise si nu dadea inapoi niciodata. Iar acum, cand stia mai multe vraji si avea mai multa experienta, ar fi trebuit sa fie si mai motivata sa faca asta.
  
  "-Paianjen urias zici.." ingana ea, incercand sa asimileze mai bine informatia.
  
  Desiree dadu incet din cap in semn de da si continua sa mearga. Ea parea destul de linistita, la fel si Ev. Probabil doar Bells se agita in halul ala. Nu mai fusese de prea mult timp acolo - trebuia sa recupereze.
  
  "-Hmm. Cand ziceai paianjen urias la asa ceva te refereai?" balbai fosta cercetasa, aratand cu bagheta silueta monstruoasa a unei creaturi ce se indrepta spre ele. Primul instinct fu sa o ia la fuga.
  

[Desiree Rose Goth]

• - Oh, ce coincidenta, rosti Cercetasa, pe o voce joasa.
  Desi umbrele invaluiau locul, putea sa vada clar silueta paianjenului. Ochii lui sclipeau vag in intuneric, iar cele opt picioare , subtiri si agile, se terminau cu un soi de gheara. Totusi, ceea ce era mai rau era faptul ca paianjenul acela se indrepta catre ele.
  
  Desiree nu voia sa fuga, asa cum facuse acum ani intregi, in noaptea aceea indepartata. Atunci era o fata speriata care nu stia niciun soi de vraja de aparare. Se schimbase de atunci, sau cel putin asta dorea ea sa creada. Isi scoase repede bagheta din buzunarul robei si o indrepta catre silueta gigantica care venea catre ele trei.
  Prima oara isi dori sa faca sa apara cateva flacari, insa apoi isi aminti ca Hagrid tinea mult la mutantii lui. Nu ar fi vrut sa stie ce i-ar fi facut uriasul daca ar fi aflat ca daduse foc la un paianjen gigantic.. chiar daca asta i-ar fi salvat viata. In plus, nu-si amintise ca fusese vreo urma de foc cu ani in urma.
  
  - Impedimenta! striga ea.
  Paianjenul se clatina putin, insa isi recapata echilibrul in scurt timp. Cercetasa inghiti in sec.

[Bell Evans]

• Vraja cercetasei nu facu decat sa-l enerveze, iar curand creatura se afla la doar cativa metri de ele, agitandu-si clestii. Bell isi simti chipul albindu-se si mai tare si palmele transpirate; cauta disperata bagheta pe jos, pentru ca o scapase si se ridica in urmatoarele clipe. Spera sa scape cu viata si de data asta.
  
  "-Confundo!" sopti ea, cu mana inclestata pe lemnul rece al baghetei. Paianjenul se opri in fata lor, derutat. Poate acum era momentul sa o ia toate trei la fuga. Intrebarea era in ce directie - dupa ea, s-ar fi intors inapoi la castel. Dar pe de alta parte, nu voia sa mai rateze o alta aventura. Dusese dorul adrenalinei si fricii care o cuprindea de fiecare data cand se afla intr-o asemenea situatie. Toate simturile pareau sa devina mult mai fine, iar intreaga fiinta se concentra pe ideea de a supravietui. Clar - nu se intorcea in dormitorul sau monoton.
  
  "-Cred ca ar trebui sa plecam de aici" remarca Bell, privind silueta paroasa a paianjenului.
  

[Desiree Rose Goth]

• Inghiti in sec, incremenita in pozitia in care se afla. Paianjenul inca avea o sclipire de deruta in privire, iar Cercetasa nu voia sa stie ce se va intampla odata ce acesta isi va reveni. Se dadu cativa pasi in spate, cu privirea atintita inca de trupul paianjenului. N-ar fi vrut sa se intoarca cu spatele si sa aiba pe urma o surpriza.
  
  Tusi usor, incercand sa-si regaseasca glasul. Vocea ei parca se pierduse in oceanul de teama si adrenalina.
  - Cred ca ar trebui sa plecam de aici mancand pamantul, o corecta pe Bell.
  Glasul ei nu era mai inalt decat o soapta. Si, uitandu-se mai bine catre paianjen, isi dadea seama ca efectele vrajii se cam duceau. Cercetasa injura in gand. Nu ar fi trebuit ca farmecul acela de memorie sa fie mai puternic? Aproape impiedicandu-se, le lua pe cele doua tinere de brat si o luara toate trei la goana.

[Bell Evans]

• Incepu sa alerge, cu cele doua in spatele si in fata ei. Desiree era prima, iar Ev o urma indeaproape. Aproape simtea pamantul cum ii fuge sub picioare in timp ce se avanta mai mult in intunecimile Padurii. Poate ar fi trebuit sa o ia la fuga in partea cealalta, inapoi la castel. Pufni insa usor, incepand sa respire din ce in ce mai greu. Chiar trebuia sa renunte la regretele astea nenorocite. Nu o ajutasera niciodata; erau cele mai idioate trairi care existasera vreodata din punctul ei de vedere. Pur si simplu iti parea rau ca ai facut ceva sau ca ai simtit ceva, dar nu poti face nimic sau nu vrei sa faci ceva pentru a schimba lucrul asta. Si stateai si te consumai de unul singur, in loc sa te bucuri de viata.
  
  Dupa cum spunea, niste tampenii. Se opri sfarsita de puteri, asezandu-se pe o buturuga acoperita cu muschi.
  "-Si acum?" sopti ea, gafaind; cele doua se oprira la randul lor, asezandu-se pe celelalte trunchiuri de copaci.
  

[Desiree Rose Goth]

• Rasufla adanc, iar aerul rece ii invada plamanii. Inima ii rasuna nebuneste in piept si isi simtea trupul amortit. Sudoarea ii siroia pe piele. Isi sprijini fruntea in palme. Nu era tocmai o buna alergatoare pe distante lungi, stia asta de mult timp. Totusi, de multe ori era necesar sa faca asta ca sa-si salveze viata. Cercetasa ofta prelung.
  Auzi intrebarea lui Bell si se gandi la asta cateva momente. Se intreba daca era momentul ca sa puna capat calatoriei lor in timp - insa descoperi ca ea tanjea sa mai revina cateva minute ca sa se vada pe sine in trecut. Ideea i se parea irezisibila.
  
  - Mergem sa cautam pe.. noi, spuse ea. Poate gasim niste urme. Nu ar trebui ca ele sa fie mult in fata noastra.
  Voia sa mai stea sa se odihneasca; insa stia ca , daca vor sta mult in acelasi loc, era foarte posibil sa fie gasite din nou de mutantii lui Hagrid. Prefera sa faca alergari o zi intreaga decat sa se puna din nou cu un paianjen din acela.

[Bell Evans]

• Se ridica de pe buturuga rasturnata, inca tinandu-se de mijloc; daca ar fi fost dupa ea, ar mai fi ramas acolo mult si bine. Sau ar fi luat-o incet inapoi spre castel. Clatina insa usor din cap, incercand sa-si blocheze ideea aia. Nu putea sa se intoarca la castel; nu avea de ce, trebuia sa vrea ea sa mearga mai departe. Incepea sa o sature lupta aia din interiorul sau. Era lipsita de sens si absolut stupida. Asa ca incepu din nou sa mearga, cu cele doua inaintea ei.
  
  Auzi un zgomot incet, ca un fosnet in tufisurile ce le inconjurau; se opri, cu adrenalina pulsandu-i in vene.
  
  "-Cred ca avem o mica problema" remarca ea, cu o voce gatuita.
  
  Micutul lui Hagrid le ajunse din urma, probabil mult mai furios de data asta. Isi agita clestii prin intunericul dens care cuprinse Padurea, probabil la fel de orb ca si ele. Cele trei se oprira, aproape lipindu-se de trunchiurile copacilor.
  
  "-Arania Exumai!" sopti Bell, sperand ca vraja asta sa functioneze mai bine.
  

[Desiree Rose Goth]

• Jeturi albe de lumina tasnira din bagheta fostei Cercetase, indreptandu-se catre silueta difuza a paianjenului. Desiree parca vazu in ceata cum trupul acestuia fu dat pe spate, cu clestii agitandu-se nebuneste. Pentru o clipa, rasuflarea i se intretaie. Se intoarse catre tanara care rostise vraja, oarecum usurata.
  
  - Bell, de ce nu ai facut vraja asta mai devreme? Fiindca..
  Privirea Cercetasei se pironi brusc asupra umbrelor ce se zareau in spate. Vedea clar o miscare in intuneric; iar asta nu era tocmai de bine. Dupa o secunda scurta , observa clar silueta unui alt paianjen apropiindu-se de ele. Inghiti din nou in sec.
  - Bine, asta nu prea mai conteaza, pentru ca vin alti paianjeni dupa noi, spuse ea, repede. Daca cineva are o idee mai buna decat fuga, ar fi bine sa spuna acum.

[Bell Evans]

• "-Esti geniala, Dess" remarca Bell, luand-o la fuga; nu alerga nici in directia din care venisera, adica inapoi spre castel, nici din partea de unde soseau armatele de paianjeni. Nu era prea sigura daca mergea unde trebuia, dar nu avea prea mari griji in ceea ce privea stanga sau dreapta. Trebuia sa-si salveze viata. Se impiedica insa de o buturuga mica si cazu, lovind cu palmele pamantul inghetat; isi simti genunchii pulsand dureros, dar se ridica si continua sa alerge la fel de panicata ca la inceput. Nu fusese niciodata buna la asta. Echilibrul ei ramasese la fel de jalnic.
  
  "-Si..cat..o..mai..tinem asa?" intreba ea, printre gafaieli.
  
  Daca s-ar fi oprit sa-i infrunte, probabil si-ar fi semnat singura declaratia la moarte; poate totusi nu erau chiar atat de multi. Arunca o privire peste umar si se ingrozi de-a dreptul. Ba da, erau multi - erau chiar foarte multi.
  
  Se gandi sa foloseasca pelerina invizibila pe care o avea intr-un buzunar la piept, ascunsa in faldurile robei. Dar nu era prea sigura daca ar fi avut succes; paianjenii puteau totusi sa le simta sau sa le miroase. Deci nu, nu era tocmai cea mai buna solutie. Fuga parea mult mai rezonabila - desi nu stia cat o mai putea tine asa.
  

[Desiree Rose Goth]

• Ridica din umeri; pana si acea miscare ii starnea dureri. Cercetasa se gandi la optiune pe care le aveau. Daca ar fi fost dupa ea, probabil s-ar fi urcat intr-un copac - in cel mai inalt copac cu putinta. Sau s-ar fi ascuns intr-o gaura din pamant. O cuta de incruntare aparu pe chipul tinerei din pricina acelor ganduri. Probabil ca incepea sa innebuneasca cu adevarat daca se gandea la situatia in care se aflau in halul acela.
  
  Si problema era ca nu mai putea sa mearga. Nu mai voia, de fapt. Era obosita, isi simtea trupul amortit, si punea pariu ca nu mai avea mult pana ce genunchii ei se vor prabusi sub ea. Inca izbutea sa respire, in ciuda durerii din piept si a gafaielilor. Asta era singurul ei noroc. Nici celelalte doua tinere nu erau intr-o stare mai buna.
  
  Erau incoltite, si probabil ca nu vor avea un sfarsit prea frumos daca nu vor gasi o solutie cat mai repede.
  - Cum functioneaza Clespidra aceea? se trezi intreband. Adica.. putem reveni in prezent oricand?