Smells Like Teen Spirit

[Bell Evans]

• Duse instinctiv mana la piept, simtind greutatea mica a clepsidrei din cristal; cazu pe ganduri pret de cateva clipe, dar aerul rece care o lovea din toate partile nu parea sa o ajute prea mult. Puteau sa se intoarca atunci, dar asta ar fi insemnat sa se desparta de cele trei cercetase afundate in adancurile Padurii; parea totusi un pret rezonabil - decat sa fie mancate de acele acromantule. Parea de fapt cea mai buna solutie daca statea sa se gandeasca mai bine.
  
  "-Perfect, ne intoarcem; trebuie sa ne oprim undeva" spuse Bell, privindu-le pe cele doua. Alergau in linie dreapta, iar tanara se opri in cele din urma cand ajunse in fata unui trunchi gros de stejar. Scoase lantul lung, subtire de la piept si il trecu in jurul gatului celor doua. Spuse in gand data din acea zi, iar peisajul se schimba in jurul lor.
  
  Erau tot in Padure, dar nu se mai auzea niciun zgomot; pesemne, revenisera in prezent.
  
  "-Acum hai sa ne caram de aici daca se poate. Va rog?" mormai tanara, ascunzand clepsidra inapoi in faldurile pelerinei.
  

[Desiree Rose Goth]

• - Crede-ma, plecam de aici si fara sa ne rogi , rase Cercetasa.
  Era singurul lucru pe care si-l dorea in momentul acela. Isi stranse pelerina in jurul trupului, sperand sa se mai incalzeasca. Gandul ca va trebui sa mearga inapoi la Castel, pe jos, o facea sa stranga din buze cu neincredere. Cum va mai reusi sa mearga atata? Totusi, stia ca mai erau doar cateva ore pana la rasaritul soarelui. Trebuiau sa ajunga acolo inainte sa le descopere cineva absenta.
  
  - Sa speram ca in anul asta mutantii lui Hagrid sunt pe cale de disparitie, bombani ea. Nu as mai suporta sa ma mai intalnesc cu unul.
  Trebuia sa recunoasca ca si asta era putin probabil. Nu avea ea indeajuns de mult noroc incat sa i se indeplineasca dorinta. Daca ajungea la Castel intreaga, fara niciun membru lipsa.. probabil ca ar trebui sa se considere ca cineva de sus o iubea foarte mult.

[Bell Evans]

• Incepu sa mearga, privind atenta in jur; simturile ii erau mult mai fine dupa experienta prin care tocmai trecuse. Isi simtea inima aproape bubuindu-i in piept; poate nu ar fi trebuit sa se intoarca. Poate reuseau sa scape de paianjeni; incepu insa sa se gandeasca la cat de nebuna era mintea ei in acele momente. Nu mai stia nici ce sa gandeasca si se contrazicea singura; trebuia sa doarma - avea nevoie de un somn sanatos care sa o puna pe picioare.
  
  "-Abia astept sa ajungem" ofta ea, melancolica; se si vedea in Turn, cu o ceasca de ciocolata fierbinte, in fata semineului in care sa arda un foc vesel. Deschise insa ochii si dadu piept cu realitatea chinuitoare. Frigul ii strapungea fiinta slabita cu toate fortele, iar vantul ii involbura suvitele de par in jurul chipului palid.
  
  "-Facem si o vizita la Bucatarie?" intreba Bell, dupa alte cateva minute de liniste.
  

[Desiree Rose Goth]

• - E o idee grozava, murmura Cercetasa.
  Asta daca mai ajungem. Totusi, nu mai avea putere sa rosteasca si acele cuvinte. In plus, simtea ca gandurile sale involburate o impiedicau sa rationeze limpede, deschizand numeroase oportunitati nu tocmai fericite in fata. Se gandea la ce i se putea intampla mai rau, ca sa fie cel putin pregatita cand isi va infrunta temerile. Totusi, nu era nimic de care sa-i fie frica in acea clipa.
  
  Vantul rece ii ravasea parul si gandurile. Nu-si mai simtea mainile din pricina frigului si pleoapele ii erau grele. Voia sa ajunga mai repede la Castel, unde era mereu in siguranta.
  Auzi dintr-o data un fosnet; insa nu stia daca era murmurul frunzelor sau un paienjen napustindu-se asupra lor. Auzi atunci tipatul unei bufnite si tresari. Da, era clar ca devenise paranoica dupa noaptea asta.

[Bell Evans]

• Tresari puternic cand huhuitul ii strapunse violent auzul; incerca sa-si calmeze bataile inimii in urmatoarele clipe si incepu sa vorbeasca.
  "-Ce a fost in mintea noastra, sincer" mormai ea, calcand apasat.
  
  Voia sa se intoarca odata pentru totdeauna la castel; parea si mai indepartat cu fiecare metru pe care il parcurgea. Parca mergea de ore bune si nu mai scapa de intunecimea Padurii.
  
  Isi aminti cum la inceputurile ei la castel i se parea intrigant orice parea legat de Padure; era practic fascinata de acel loc si mergea de fiecare data cand avea ocazia. Totusi, niciodata singura; avea grija ca mereu sa ia pe cineva cu ea.
  

[Desiree Rose Goth]

• Fusese o idee grozava sa calatoreasca cu Clepsidra Timpului; insa nu putea zice acelasi lucru despre plimbarile din noaptea asta in Padurea Interzisa. La naiba, pana si o intalnire cu Filch ii suradea in momentul acela. Doar sa fie in interiorul Castelului.
  
  - Data viitoare aminteste-mi sa nu mai revin in Padurea Interzisa, admise Cercetasa.
  
  Avea de gand sa-i spuna lui Hagrid sa mai inceteze cu ingrijitul monstrilor in Padurea Interzisa.. chiar daca cel mai probabil acesta nu va vrea sa o asculte. Cine stia ce va dori uriasul sa mai aduca maine poimaine. Nu putea merge in Padurea Interzisa si sa se teama intotdeauna pentru viata ei.

[Bell Evans]

• Padurea incepea deja sa se rareasca, silueta Hogwarts'ului distingandu-se in cele din urma pe fundalul unui cer cenusiu. Ofta aproape usurata si continua sa mearga, simtind cum nerabdarea creste cu fiecare pas. Voia doar caldura si liniste; un loc in care sa nu se teama pentru viata ei. Nu avea sa mai vina prea curand acolo - poate de asta nici nu mai facuse vizite Padurii Interzise. De asta se si numea interzisa. Directorii castelului nu glumira cand pusesera interdictie asupra acelui loc; iar Hagrid ar fi putut sa o ia mai usurel cu cresterea monstrilor. Daca se mai nimerea cineva pe acolo ar fi sfarsit mancat de viu. Si nimeni nu ar fi stiut.
  
  Se cutremura la acest gand, privind in jur; era o tacere aproape nepamanteasca. O intriga si o speria in acelasi timp. Nu mai ajungeau odata? Se saturase de atata mers.
  
  "-In sfarsit" ofta ea, cand ajunsera la marginea Padurii.
  

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa ranji multumita, in ciuda oboselii de care era cuprinsa.Se sprijini usor de trunchiul unui stejar batran. Noaptea aceasta paruse nesfarsita, cel putin din punctul eI de vedere. Capul ii vajaia si tot trupul ii era invaluit de o durere surda, pe care incerca sa o nege din tot sufletul sau.
  
  - Acum putem sa ne desfatam la Bucatarie, ofta ea, usurata. Adica sa mergem sa primim exact ce meritam. A fost o noapte lunga.
  
  Trupul ei protesta cand se desprinse de trunchiul copacului. Simtea ca muschii ei ar putea ceda in orice clipa. Ceea ce nu lua ea in considerare in acel moment era faptul ca in coliba lui Hagrid, aflata in apropiere de ele, lumina era aprinsa. Auzi atunci o usa trantindu-se si, cand s-a intors, a dat cu ochii chiar de urias.

[Bell Evans]

• Bell facu ochii mari, aproape intrand in Hagrid; se panica brusc, incercand sa caute o explicatie buna pentru faptul ca erau acolo in miez de noapte. Nu reusi insa sa gaseasca nimic prea bun - si plauzibil in acelasi timp. Asa ca se rezuma sa taca. Mai mult ca sigur avea sa urmeze o morala buna - de parca nu fusese suficienta panica cu paianjenii. Ii venea sa urle la el pentru ca avea grija de asemenea creaturi. Ce om intreg la cap ar fi tinut ca animale de companie niste acromantule? Un zambet ironic ii fulgera pe chip - Hagrid nu era tocmai modelul pentru oamenii normali.
  
  "-Putem intra inauntru macar? Sunt congelata" bombani Bells, iar Hagrid o privi putin dezorientat; le facu insa semn sa intre in coliba sa si inchise usa in urma lui. "Multumim" sopti fosta cercetasa, tremurand din toate incheieturile. Casuta lui era mai aproape decat castelul, asa ca nu mai statu pe ganduri.
  
  Era atat de cald acolo incat curand isi dezbraca roba, analizand tacticos zgarieturile de pe fata; proabil nici chipul nu scapase mai usor - ale naibii ramuri ascutite. Aproape isi facea juraminte mentale in care isi promitea ca nu avea sa mai calce prea curand prin Padure. Nu degeaba se numea Interzisa si nici ea nu mai era un copil curios si inconstient.
  

[Desiree Rose Goth]

• - Da, multumim mult, Hagrid, spuse si Desiree. Ne-ai salvat de la congelare.
  
  Isi lua un scaun si se aseza cat mai aproape posibil de foc, in ciuda faptului ca intreaga coliba era cuprinsa de o caldura toropitoare. Se simtea ca si cand frigul ii intrase adanc in sange , in oase. Probabil ca asta se si intamplase , daca stai sa te gandesti bine.
  Hagrid le privi pe tinere putin derutat, apoi pufni scurt.
  - In anul I mai ziceam si eu plimbari prin Padurea Interzisa.. dar acum..
  
  Desiree se uita urat la el, incercand sa-si inghita cuvintele pe care le pregatise despre monstrii uriasului.Pentru acum , cel putin. Punea pariu ca Hagrid avea s-o dea afara daca incepea sa-i insulte animelele de companie. Va astepta cateva minute sa se incalzeasca inainte de a aduce subiectul acesta in discutie.