Always in my soul

[Jennifer L. Campbell]

Just me and Ginny

Trei ani.Timpul trecuse greu pe langa tanara Cercetasa, zile si nopti plangand si avand durerea pierderii tatalui sau in sufle.Astazi se facusera trei ani din acel moment blestemat.De ce a trebuit sa se intample asa?Era a doua oara cand pierduse pe cineva drag, iar pe langa aceasta traia in fiecare zi cu frica in suflet pentru viata familiei sale.De ce nu puteau sa fie familie normala, o familie care sa traiasca fericita si fara grija ca pot fi omorati in orice clipa.Asta le era destinul, dar in curand batalia va veni, si va trebui sa isi infrunte dusmanul.Chiar daca omorase cateva persoane, ceilalti membri vor si cu mai multa ardoare sa`l infrunte, si vor reusi.Cu siguranta.

Jennifer cobora usor scarile de marmura din fata Castelului incercand sa`si stapaneasca lacrimile.Cu cateva ore in urma venise de la mormatul tatalui sau.Daca ar putea sa`l aduca inapoi, si pe el si pe surioara ei, ar fi cea mai fericita.Ar da orice pentru aceasta, chiar si propria viata, dar nu se putea.Tot ce putea face era sa se razbune.Sa se razbune pentru tot raul care i l-a facut Lordul Cap-de-Mort, si familiei sale, si tuturor oamenilor.

Tanara o lua incet inspre Padurea Interzisa nevrand sa dea ochii cu nimeni.Afara era cam racoare deci se putea ca elevii sa se afle in castel, la caldurica.Intrand in padure, simti cum vantul parca numai bate atat de tare.Se aseza usor pe un bustean aflat in fata sa punandu`si chipul in palme.Nu mai se putea stapani, lacrimi fierbinti de durere ii curgeau pe obrajii imbujorati.Dintr`o data simtea nevoia sa se duca in Padurea lui Dean.Acel loc in care s-a intamplat.Locul blestemat, locul care ii reinvie amintirile.Stia ca ii facea rau, dar nu se putea abtine.Tresari usor simtind cum cineva ii atinge umarul.

[Ginny Anne Alden]

Pasea usor facandu-si o mica carare printre buruienile din padure. Era frig iar micutul bolero ce ii statea pe umeri nu ii era de foarte mare folos.
Afara sa intuneca,iar copacii incepeau deja sa isi planga de mila. Vietuitoarele deja intrasera in la adaposturi ea ramanand expusa fiecarui pericol de pe timpul noptii.
Ofta categoric contrariata si continua sa inainteze in acea padure deasa. Era ceva ce o atragea acolo.
Tinea bagheta strans in mana luminandu-si cararea pe care mergea. La cativa metrii departare de ea,un contur de fata se zarii pe un bustean.
Se apropie de ea prin spate si ii puse mana pe umar. O senzatie de dejavou ii trecu prin corp. Era Jennfier stia asta.
-Jenn,esti bine?

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer recunscu imediat vocea lui Ginny.Se ridica repede de pe bustean, stergandu`si lacrimile.Se intoarse usor inspre fosta Cercetasa incercand sa zambeasca.

-D-da..spuse Jennifer incercand sa vorbeasca cat mai clar, cu o voce cat mai normala, dar nu prea ii reusea.

Simtea ochii cum i se umple de lacrimi, dar incerca sa si le stapaneasca.Nu trebuia sa le lase sa`i cada pe fata.Nu era ca nu avea incredere in Ginny, deoarece chiar avea, si ii era o prietena extraordinar de buna, doar ca dupa vor incepe intrebarile si nu era sigura ca va putea sa raspunda la ele.Spera ca fosta Cercetasa nu se va supara pe ea, dar trebuia sa prinda putere.

De multe ori aratase lumii ca viata ei este foarte frumoasa, dar defapt nu era chiar asa.Chiar daca mai avea si momente de fericire, sufletul ei plangea, dar nu arata.Nu vroia sa o arate.Se duse la Ginny si o lua in brate, tinand`o strans.Pe de`o parte se bucura ca este aici, se bucura ca prietena sa era langa ea.

[Ginny Anne Alden]

O stranse tare in brate simtind ca ceva nu este in regula cu ea. Si se simtea rau,ii era o foarte buna prietena si nu ii placea sa o vada ca sufera.
Mainile ei se plimbau usor si linistitor pe spatele Cercetasei,incercand sa o faca sa se simta mai bine.
Nu stia ce e cu ea,insa nu voia sa o preseze. Nu voia sa o faca sa se simta si mai rau. O iubea in acel mod,o simtea ca pe o sora si niciodata nu ii placuse sa vada o persoana suferind. Era genul care punea la suflet,care plangea si pentru altii.
-Jenn ce bine imi pare sa te vad!
O stranse mai mult in bratele ei micute,si isi puse capul pe umarul ei oftand. Se simtea bine. Acolo in bratele prietenei ei se simtea linsitita. Erau doar ele si puteau discuta despre orice,exceptand acel decor total nepotrivit.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se linistise un pic in bratele prietenei sale.Chiar daca nu prea recunostea, se simtea mai bine in aceste momente, cand se putea destainui la prieteni sau doar fiind prezenti.O linisteau, o faceau sa nu se mai simta singura.Auzi cuvintele lui Ginny, simtind cum aceasta o strange si mai tare n brate.Zambi usor, oftand si ea dupa care ii dadu drumul.
Se uita atenta la fosta Cercetasa deoarece nu o mai vazuse de ceva timp.Chiar ii fusese dor de aceasta, si era fericita sa o vada, chiar si in aceste imprejurari.

-Si mie, spuse tanara Cercetasa.

Incerca sa`si alunge gandurile si tristetile in acest moment.Nu vroia sa ii strice buna dispozitie lui Ginny, chiar daca ii era enorm de greu sa faca aceasta.Aceasta zi nu era una obisnuita pentru ea, dar trebuia sa fie tare, trebuia sa se obisnuiasca cu acest lucru.

[Ginny Anne Alden]

Ii zambii malefic fetei din fata ei si o mai imbratisa odata cu putere. Ii fusese dor de ea. Adora sa petreaca timpul in compania ei,insa nu se vazusera de foarte mult timp,si asta o facea sa se simta prost,al naibii de prost,insa cum in vacanta fusese super ocupata si mai ca ea credea ca fusese groaznica intalnirile cu Jenn erau excluse fara ca macar sa aiba timp sa se gandeasca la asa ceva.
Era frustrant,insa trecu cu bine peste acea perioada,iar acum cand o avea in fata ei,nu putea sa nu radieze de fericire.
O trase spre busteanul pe care statuse inainte sa apara ea,si se aseza batand lemnul indemnand-o sa vina si ea.
Voia sa povesteasca,sa vorbeasca cu ea exact ca in vremurile bune,si simtea ca nimeni si nimic nu o va putea oprii sa faca asta.
O adiere o izbii in fata pe fosta Cercetasa si chicotii fericita inconjurandu-si trupul cu bratele.
-Jenn,ce cauti pe aici,adica in padure? Nu ca eu as sti ce caut dar…
Chicotii fata incercand sa para nonsalanta,insa stia ca ceva nu este in regula. Insa ce?

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer zambi usor auzind intrebarea lui Ginny.Nu vroia sa o minta, sa`i spuna ca nu are nimic sau sa gaseasca altceva de spus, dar nici adevarul nu vroia acum.Nu era ca nu avea incredere in ea, deoarece Ginny era una dintre cele mai bune prietene ale sale, si avea o incredere enorma in ea, dar pur si simplu o durea prea tare sa`i vorbeasca.Se ridica usor de pe bustean, indreptandu`si privirea inspre cer.Isi incurcisa mainile din cauza frigului si statu asa, facandu`si putere sa`i vorbeasca.

Vazu o stea cazatoare.Inchise ochii punandu`si o dorinta.Stia ca se purta ca si copii mici, dar nu`i pasa.Asta simtea si asta facea.Dintr`o data ii veni sa se duca in Padurea lui Dean, si poate se va simti mai bine daca ar venii si Ginny cu ea.Se intoarse inspre fosta Cercetasa pentru a`i vorbi:

-Ginn, vrei sa vii cu mine in Padurea lui Dean?

[Ginny Anne Alden]

Ii zambii prietenei ei si o apuca de mana transportand-o si pe Jenn alaturi de ea in "Padurea lui Dean" . Nu stia ce cautau acolo insa avea incredere deplina in Jenn,era prietena ei,avea incredere in ea si in plus ea era adultul aici.
Chicotii si o lua de mana pe Jenn plimbandu-se usor prin padure admiarnd copacii impunatori. Adora ambientul din acel loc,intotdeauna o linstise. Defapt de multe ori venea pe aici doar ca sa mediteze,si sa se calmeze. Putea spune cu mana pe inima ca aici era oaza ai de relaxare.
-Jenn ce cautam aici?
Intreba fosta Cercetasa continuand sa admire peisajul. Totul era atat de verde,atat de frumos incat ar fi stat aici tot restul vietii. Nu s-ar fi saturat niciodata sa priveasca copacii verzi si sa ascukte sursurul pasarelelor. Era mirific.
Nu o presa sa spuna ceva,stia ca era ceva greu pentru ea daca tacea asa. O stranse mai tare de mana si pasii usor pe frunzele deja cazute din copac. Voia sa ii arate ca poate avea incredere in ea,voia sa ii arate ca tine la ea.

[Jennifer L. Campbell]

Cele doua Aparusera in Padurea lui Dean in cateva secunde.Luna stralucea pe cerul instelat, luminand padurea intunecata.Vantul batea usor, facand copacii sa se legene.Jenn alaturi de Ginny intrasera usor in padure, incepand sa se plimbe.
In fata ochilor Cercetasei ii aparura imagini din aceea seara.De ce nu putea sa treaca odata peste acel lucru, de ce dupa atatia ani trecuti nu putea sa inlature totul? Ofta lung dupa care isi indrepta privirea inspre fosta Cercetasa vrand sa ii raspunda la intrebare.

-Pai acest loc imi aminteste de ceva..spuse Jennifer cam prea sec.

Afara chiar daca vantul batea usor, simtea cum frigul ii ingheta corpul.Isi aminti de micuta cabana in care statuse prizoniera asadar se gandi sa mearga acolo, amintindu`si ca exista si un semineu.

[Ginny Anne Alden]

Afara vantul sufla usor facand ca suvitele roscatei sa fluture sub puterea lui. Privii in jurul ei ingandurata si apoi se aseza pe o scoarta a unui copac rupt. Ii facu semn si prietenei ei zambind.
Ii placea compania ei poate prea mult,si in plus ii facea bine putina companie,o facea sa isi ia gandul de la Raphael pe care nu il mai vazuse de ceva vreme. Se simtea un pic trista.
-Frumos aici,mereu mi-a placut.
Murmura fosta Cerctasa trecandu-si lent o mana prin par,oftand. Se simtea bine cand statea in padure,in natura deobicei se simtea bine.
-Tu Jenn,te simti mai bine acum?