another beer,kid

[Kurt F. Malfoy]

• Mai trase un fum din tigara care era pe sfarsite,stingand-o apoi in scrumiera. Facu semn barmanului sa le aduca doua beri. Era german,pana la urma. Compatriotii sai ii injurau zilnic pe englezi fiindca numeau berea ca fiind bautura lor nationala. Gresit,ei aveau Oktoberfest si dadeau in cap cu sticle de Heineken. Acest gand il amuza apoi isi ridica privirea catre ea.
  
  ''Ne vom numi Sfintii Mortali. Tu mi-ai oferit ideea pentru nume,draga mea.
  
  Era atat de frumoasa. Ca o icoana. Blonda,palida,cu niste buze rosii,probabil extrem de moi. Corpul ei era bine proportionat si parea atat de sensibila si de fragila. O statuie din portelan. O fecioara...cu ganduri criminale. Demonica Lilith se ascundea in spatele perfectiunii luciferiene. Dar el nu era speriat. Ar fi preferat sa arda in flacarile Iadului decat sa n-o aiba aproape. Nici o religie,nici un Dumnezeu nu il putea salva. Era prins. Il vrajise cu o singura privire.
  
  ''Ai ochii de culoarea Mediteranei. Lasa-ma sa ma inec in ei.''

[Ivy Thibault]

• Ivy zambi la auzul numelui lor. Sfintii Mortali suna destul de... mortal. Medita ion liniste la numele lor. Deja se gandea sa prescurteze SM, ca sa fie mai scurt. In mod normal, nu multi oameni foloseau cuvantul Sfinti si mortali in aceeasu propozitie. Mai ales unul langa altul.
  
  Isi ridica brusc privirea cand auzi a doua propozitie pe care o spuse Carsten. Il surprinse privind-o. Mediterana era frumoasa, o vazuse de multe ori. Oare asa ii spunea el Ai niste ochi frumosi pe limba 'carsteniana'?
  
  Uu, metafore, punctul ei slab. I-ar placea sa se inece in ochii ei. Hmmm, nu credea ca-l va lasa.
  Rase zgomotos si spuse:
  "Daca te las sa te inneci in ei, eu ce partener mai am?"

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada deasemeni,ceva mai incet,totusi. Ivy nu era orice domnisorica,nu cadea pe spate cu una,cu doua. Si o respecta pentru acest lucru.Uitase de Natalie caci Natalie il facea sa traiasca intr-un univers ireal. Roscata cu care isi impartea patul ii dadea practic o camasa care nu i se potrivea,care il strangea,sufocandu-l. Nu se simtea bine. Crezuse ca ii placea sa fie asa,un familist,un om bun si respectabil. Nu. El era cel care venise ultimul in fata lui Dumnezeu,cand acesta impartise calitatile.Fusese obligat de destin sa transforme rautatea in calitate,la fel si usurinta cu care manipula persoane. Totusi,fata de Ivy avea cele mai sincere intentii.
  
  ''Imi vei da buzele pe post de colac de salvare. Crede-ma,gustul lor ma va trezi din orice coma,cat de grava.''
  
  Isi aminti povestea cu frumoasa adormita,dar considera ca nici un copil nu-si imagina o frumoasa adormita care ar fi purtat mustata sau care ar fi avut doi metrii inaltime si nici un print blond,cu sani. Mica Sirena era o poveste mai draguta,mai potrivita. Dar nu. Ei trebuiau sa scrie propria lor poveste. Cu pagini pline de sange si durere,in spatele carora aveau sa se vada frazele,povestea in sine. O poveste despre doi oameni,barbat si femeie,care-si pierdura mintile. Care traisera si murisera impreuna,fiind unul singur.
  Ar fi fost atat de bine,atat de perfect!

[Ivy Thibault]

• Oare cum ajunsera de la planul de ucidere la cuvinte siropoase. Ei, daca voia sa joace asa....
  Ivy isi dadu parul din fata, dezvelindu-si umarul alb. Zambi seducator si il privi in ochi pe Carsten.
  
  "Esti sigur ca gustul lor te va trezi din coma? Pentru ca eu cred ca te vor afunda si mai tare." spuse ea.
  
  Distanta dintre cei doi era foarte mica acum, dar destul incat Ivy sa aiba loc sa se miste in voie. Era bine asa.
  Viperina incerca sa fie cat de serioasa putea cand zise cuvintele, dar ii scapa un chicot la sfarsit. Nu era obisnuita cu asta. Nu flirtase de mult timp, nearatand niciun interes la vreun baiat.
  
  Asa ca acum ii venea sa rada, cand in sfarsit facea asta. Se gandea daca el avea sa-i fure un sarut pana la sfarsitul zilei si o pufni iar rasul, de data aste nereusind sa-l mai tina in frau.
  
  Si oricum, Carsten era un barbat chipes, care sigur avea o prietena, daca nu sotie. Nu si-l prea imagina pe Carsten genul familist. Adica, in timpul serviciului, omora oamei cu ea, iar apoi se ducea si se juca cu copiii in parc.
  
  Rase in continuare, fara sa se mai poata opri. Era asa de ironic. Cand in sfarsti se putu opri, fata ei era rosie si lacrimi incepura sa-i curga pe obraji.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi stupefiat apoi privi intr-o parte,gandindu-se ca singurul sarut pe care il putea fura era de la sticla de bere,gura la gura. Totusi,nu l-ar fi deranjat sa continue. Ivy era foarte tanara,foarte frumoasa iar el nu mai avusese parte de putina distractie de mult timp. Defapt,era el insusi numai cand era cu ea. Era viu numai in preajma ei. Ceilalti il oboseau. Ii era frica sa nu greseasca,insa a gresi era omeneste. Putin ciudat pentru un om care spunea in stanga si-n dreapta ca renuntase la sentimente,fiind lipsit de orice urma de umanitate. Pe naiba,Ivy il facea sa se simta mai fericit si mai linistit ca nimeni alta. Il calma pe el,omul care era gata oricand sa alerge in maratonul vietii. Si asta nu facea decat sa-l bucure.
  
  ''De ce razi? De mine,ca-s prost,stiu. Adu o tigaie,sa-mi dau in cap,ca sa ma tampesc si mai tare. Esti sublima cand razi.Razi,draga mea! ''
  
  Un ras nebunesc si-ar fi dorit sa auda. Sa fie sigur ca era una de-a lui. Vazuti de la distanta,pareau doi prieteni buni sau un cuplu. Daca te apropiai,ti-ai fi dat seama ca nici unul din ei nu stia exact ce simtea pentru celalalt. Pentru ea era doar un flirt,probabil. Mai mult ca sigur. Pentru el insa era singurul moment in care putea sa fie sincer,fericit. In care putea sa simta,caci ea era precum sangele pe care ei il faceau sa curga. Ii dadea viata iar daca avea s-o piarda,ar fi sangerat,ar fi suferit pana ce s-ar fi stins.

[Ivy Thibault]

• Ivy isi sterse lacrimile cu dosul palmei. Se opri oricum imediat din ras cand auzi propozitia pe care tocmai o spusese Carsten. Astepta sa vada clar inainte sa-i vorbeasca.
  
  Ii puse mana dreapta pe obrazul lui stang si ii simti asprimea pielii.
  "Nu esti prost." ii spuse ea, inca zambind, dar acum indulgent.
  
  Inainte gandise despre el ca era inteligent. Ei bine, daca el se credea prost, avea o viziune foarte proasta despre sine insusi.
  
  Poate ca ar trebui sa-l intrebe daca are o iubita. Dar se cam temea sa nu il supere. Oricum, poate ca nu voia cu adevarat sa afle.
  
  Carsten era un prieten atat de dragut pentru ea. Simtea ca au fost nascuti ca sa se intalneasca si sa se imprieteneasca. Trebuia sa recunoasca ca erau zile in care peretii frumosi ai Hogwarts-ului o stramtorau, gandindu-se ce mai face Carsten si unde se ducea.
  
  Ivy isi dadu seama ca inca ii tinea mana pe obraz si o lasa in jos.

[Kurt F. Malfoy]

• Foarte dragute cuvinte. Nu credea ca o femeie i-ar fi putut spune asa ceva,fara sa aibe ganduri ascunse. De obicei pentru el functiona ca si cum ar fi fost o tarfa masculina. Se culca cu tipele care-l doreau. Si cam atat. Se alegeau numai cu o noapte fierbinte si cam atat.Trebuia sa isi castige si el painea,caci ar fi castigat dac-ar fi cerut bani pe asa ceva. Nu ajunsese chiar atat de rau. O facea de placere,de obicei,insa acum ar fi preferat sa uite acel mic amanunt din viata lui. Poate chiar era prost,pentru ca se credea prost. Ironic.
  
  Nu sunt inteligent. Dac-as fi fost inteligent te-as fi asteptat pana acum. Dar mi-a fost teama de singuratate. Iarta-ma.''
  
  Fusese inchis timp de o luna intr-un ospiciu,pana cand tatal sau se indurase si acceptase ca fiul lui,desi schizofrenic,nu era un pericol pentru el si pentru cei din jur. Desigur,se inselase,caci tanarul vrajitor era un element neplacut demn de luat in considerare.Era pana la urma cel care evadase din Azkaban in patruzeci si opt de ore,cel care acum vroia sa o ia de la zero cu o grupare noua. Si totusi avea temerile lui. Ii era frica de el insusi in primul rand,apoi de singurate. Fusese lasat singur,atunci,timp de o luna,intre pereti albi. De aceea incepuse sa creada ca era discomat. Patru saptamani nu vazuse decat alb si negru,fiind legat in camasa de forta. Ii era greu sa se gandeasca la cum ar fi fost sa traiasca singur pentru ca prejudecatile oamenilor erau tocmai acea camasa nenorocita,Natalie era camasa iar relatia lor era ospiciul si salonul. Ivy era cheia care deschidea usa catre libertate.
  
  '' Ar fi trebuit sa te astept. Pentru ca te doresc. Nu doar pentru o noapte sau o zi. Nu pentru o saptamana sau un an ci pentru totdeauna.''

[Ivy Thibault]

• Bine, cand Ivy auzi cuvintele lui Carsten, inima ei sarise peste o bataie. Nimeni nu ii mai spusese asta inainte. Poate ca era o proasta, dar nu putea sa treaca doar pe langa, fara sa bage in seama nimic.
  
  Poate ca si ea si-l dorea. Nu stia sigur. Nu mai iubise pe nimeni. Avea ceva prieteni la care tinea. Asa ca ea chiar nu stia ce sa-i spuna lui Carsten.
  
  Ivy inghti in gol, fixandu-si ochii pe marginea mesei. O parte din ea il voia clar, dar o parte ii spunea sa il indeparteze. Sa nu se complice. Ivy se gandi ce ar trebui sa faca.
  
  Si poate ca niu ar trebui sa se gandeasca. Poate ar trebui sa isi urmeze inima. Ivy aproape ca pufni cand isi aminti ca acele fete, deseori ajungeau moarte.
  
  "Si... esti sigur ca sunt.... singura pe care ti-o doresti?" il intreba Ivy, cu ochii inca in pamant. Bine, intrebarea de baza: ai vreo iubita? voia viperina sa-i strige in ureche. Nu stia daca trebuia sau nu sa se simta prost din cauza acestei conversatii. Spera doar ca [,] Carsten sa inteleaga.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii analiza gesturile si realiza ca ii atrase atentia. Foarte bine,nu si-ar fi dorit sa fie altfel.Era o discutie extraordinara dat fiind faptul ca si acum,cand vorbeau despre ei,atat de strans,el tot se simtea bine. Nu se gandea prea mult ce spuneau ci mai degraba la cat era de frumoasa si cat de potrivita pentru el. Totusi,ea avea nevoie de un raspuns cat mai repede. Iar el nu putea decat sa fie sincer.
  In numele bunului Merlin,da. Sa se rupa jobenul magic,daca te mint. Ivy,esti mai mult decat perfecta.Nu am vorbit cu tine la Borgin and Burke's doar pentru ca erai malefica.Ci pentru ca ma intelegeai. Fara sa pui intrebari. Ma cunosteai.'' Datorii karmice din viata trecuta? Probabil,nu mai fusese de mult timp la spiritism si vrajitoare. Nu avea de unde sa stie daca Ivy insemnase ceva pentru el,in trecut. Stia insa ca avea sa fie langa el,in viitor. Din cauza previziunilor. Dar nu stia daca avea sa fie langa el in calitate de iubita sau amica si colaboratoare. Spera totusi sa nu aiba o alta previziune,care i-ar fi oferit un raspuns nepotrivit si trist.

[Ivy Thibault]

• Ivy il credea. Bine, rosise putin la parte cu mai mult decat perfect. Ii zambi frumos.
  "Mersi." spuse ea simplu.
  Ivy isi imagina viata ei daca s-ar intampla sa fie alaturi de el. Ar fi frumos. Viperina zambi la acest gand.
  
  Terminase a doua bere, asa ca ii facu semn chelneritei sa vina sa-i mai aduca una. Femeia ii aduse inca o bere, din care Ivy daduse gata mai mult de jumatate.
  
  Stia ca nu pre era bine sa se imbete acum. De fapt, niciodata nu era bine sa se imbete. Se mai intamplase, dar rar. De obicei ea era cea care ii indemna pe oameni sa renunte la alcool.
  
  Si acum, ea ceda in fata lui. Deja se simtea destul de ametita. Se uita la Carsten, intrebandu-se la a cata bere era el.