Use Somebody

[Bell Evans]

• Pasii ei goi erau singurul zgomot care rasuna in tacerea aproape nepamanteasca; se plimba pe coridoarele scufundate in intuneric de ceasuri intregi, refuzand sa se intoarca in Turn. Voia sa scape de linistea aceea, sa isi calmeze sufletul cuprins de zbucium. Simti cum lacrimile ii traverseaza obrajii palizi, cazand pe podeaua din piatra rece. Si totusi, continua sa mearga; nu voia sa se opreasca.
  
  Ajunse insa in dreptul unei ferestre deschise si ezita; se intoarse insa in urmatoarele clipe, lasandu-se peste pervazul lat. Simti racoarea aproape glaciala a noptii cuprinzandu-i chipul alb, obosit si ofta. Aerul inmiresmat o ajuta sa se calmeze si ii racori fruntea scaldata in broboane de sudoare rece.
  
  Isi ridica privirile spre vazduhul pictat in nuante de albastru inchis si ofta; stelele sclipeau mai puternic ca niciodata, reflecandu-se in ochii sai goliti de orice expresie. Isi simtea capul greu si tamplele pulsand – lipsa somnului incepea sa-si spuna cuvantul. Nu mai dormise de cateva nopti bune; acelasi cosmar reusea sa o trezeasca de fiecare data. Se facea miezul noptii, iar ecourile orologiului din hol ajungeau pana la ea. Si atunci se trezea, cuprinsa de valul rece al unei frici nepamantene. Uneori ar fi dat orice sa poata dormi ca o fiinta normal si sa scape de acele chinuri. Se simtea atat de nedreptatita si totusi nu putea face nimic; isi accepta soarta, cu privirile plecate si speranta ca intr-o zi avea sa fie bine si pentru ea. Viata era mereu un echilibru si avea nadejdea ca si ea urma sa fie indreptatita.
  
  Un zgomot de pasi mici ii intrerupse insa sirul nesfarsit al gandurilor; se indeparta de geamul fumuriu, cu sticla crapata, si privi nelinistita in jur. Aproape isi putea auzi bataile nebunesti ale inimii; ridica bagheta si mai sus, observand bucatile mari de umbra care se intindeau lenese pe peretii cenusii. Poate doar i se paruse – acum linistea adanca isi reluase locul. O putea auzi in sopotul ei nesfarsit, umplandu-i auzul cu dulceata ei glaciala.
  
  Incepu din nou sa mearga, strabatand coridorul scufundat in bezna; gura aceea de aer ii facuse bine. Acum era mai linistita si probabil nu ar fi intampinat greutati daca ar fi vrut sa se intoarca in dormitorul sau cald din Turn. Si totusi – ceva o impiedica; ceva o facea sa ramana acolo, de una singura.

OOC: Mai intai Alex, si apoi oricine ^^

[Nathan Vermont]

Avusese nopti si mai rele , dar aceea era cea mai rea.Parca o luase incetul cu incetul razna.Noptile nu mai dormea , gandul ii era tot in altta parte si arata ca un mort viu , nimic mai mult.
Pasii il purtara pe coridorul lung de la subsol , ce dadea spre parter.Nu stia de ce , dar parca o plimbare suna perfect in momentul de fata , mai ales ca nu avea de ce sa mai stea in camera.

Avea vesnici lui conversi in picioare si continua sa mearga incet pe holul pustiu , bagandu-si mainile in buzunarele hanoracului , fiind destul de racoare pe holrui.Se gandise bine sa se imbrace , ininainte de a iesi din camera , mai ales ca avea proasta orientare de a iesi din castel , dar nu si in seara aceea.

Nu mai era atent pe unde merge , nici nu avea chef sa se uite inainte.Privirea goala , ii cadea pe peretii plini cu tablouri si spre norocul lui nici unul nu vorbea , nu avea chef de comentariile lor inutile in momentul acela.Ofta , o cafea parca suna tentant , dar sa mearga pana in bucatarie?

Prea multa munca pentru el.Cum nu era atent pe unde merge , reusi sa se impiedice de propriile picioare , facandu-l sa injure incet si continuandu-si plimbarea nocturna.
Linistea ce il inconjura , il linistea cat de cat , parca facandu-l sa se simta mult mai bine , sa isi revina in propriile forte macar pentru cateva ore.

Ofta , oprindu-se la o fereastra , apoi continuand sa mearga privind inainte.Isi lasa capul pe spate , inchizandu-si ochii si simti cum se lovi de cineva de aceasta data.
Isi cobori privirea , prinzand-o pe tanara de mana inainte sa pice si o privi atent.

O mai vazuse prin castel si parca era cu ea la ceva ore daca nu se insela , dar nu mai stia.Isi inghiti toate cuvintele de bine , pe care vruse sa le spuna , cand vazu in ce stare arata tanara.
,, Esti bine ? " intreba pe un ton calm , dar soptit.

[Bell Evans]

• Clatina usor din cap, revenindu-si dupa micul soc cand tanarul se izbise de ea; macar nu cazuse, lucru demn de apreciat in cazul ei. Isi ridica privirile si intalni doi ochi de un albastru puternic analizandu-i chipul; ii auzi vocea in urmatoarele clipe si surase bland, uitandu-se la el putin confuza.
  
  "-Am avut si zile mai bune" marturisi ea, plecandu-si privirile.
  
  Nu se astepta sa gaseasca pe cineva acolo, tocmai la ora aceea; de obicei elevii colindau la ora aceea coridoarele de la ultimele etaje, nu cele de la subsol. Probabil era viperin elevul, deoarece doar Pivnita lor era la subsol - si camere Astropufilor, dar in alta parte a castelului. Zambi inca o data, realizand ca uitase sa-si spuna numele. Incepu insa sa vorbeasca, cu un glas jos si bland.
  
  "-Eu sunt Bell Evans" sopti tanara. "Cercetasi" continua ea, peste cateva clipe.
  
  Il analiza timida, neputand sa nu observe trasaturile chipului si adancimea ochilor. Intotdeauna avusese o slabiciune pentru acea culoare, fapt ce facu un alt zambet sa i se astearna pe chip.
  

[Nathan Vermont]

O analiza scurt dand usor din cap , la prima ei replica.Nu prea intelegea ce cauta o cercetasa la subsol , dar nici nu mai conta prea mult in momentul de fata.
,, Alexander Denvers " se prezenta si el intr-un final.
Nu era chiar atat de nesimtit incat sa nu se prezinte , chiar daca nu avea nici o obligatie , era doar vorba de bun simt si nimic mai mult.Isi aminti ca tanara ii spuse si casa de unde este , schitand un mic zambet.

,, Viperini " continua , pe un ton usor plictist.
Nu neaparat ca asa era , doar ca avusese si zile mult mai bune , aceasta nefiind una dintre ele.Isi dadu capu peste cap , continuand sa o priveasca si rezemandu-se apoi de un perete.
Il cam durea capul , dar nu arata asta.Parca acea cafea , suna mai bine acum , dar stia ca nu va face bine , bineinteles nici nu-i pasa daca se va simti mai bine sau nu dupa asta.

Ofta incet , privind holul lung , mai mult in gol.Nu se astepta sa dea de cineva pe acolo , dar orice era posibil , chiar orice si uneori il enerva chestia asta , parca totul era impotriva lui , dar nu mai conta in momentul de fata.

[Salathiel Donnerkrieg]

Parand sa nu se tina bine pe picioare, Salathiel inainta de-a lungul unui zid rece, tinandu-si Patronusul in fata si aruncand din cand in cand priviri spre inapoia sa. Cu cateva secunde inainte doar fusese gata sa primeasca sarutul mortii de la un Dementor.
'Si m-au trimis la Hogwarts sa prind un Bong. UN BONG!!!' mormai el printre dinti, incercand sa se abtina sa nu vomite din nou.
Dupa o cotitura nu fu atent si se impiedica de chiar Patronusul lui, ce se oprise la cativa pasi de doi elevi. Sal isi sctura hainele de praf si privi mirat la cei doi, care n-ar fi trebuit sa se afle acum aici sau niciunde altundeva de altfel.

"Em?" se freca el la ochi, aducandu-si Patronusul mai aproape.

[Bell Evans]

• Il privi cu o urma de zambet si dadu usor din cap, in semn de aprobare. I se parea destul de dubioasa aparitia lui acolo, in miez de noapte. De obicei nu se intalnise cu vrajitori adulti, in timpul iesirilor nocturne; dadea mereu peste colegi de casa, Astropufi sau Ochi-de-Soim, iar atunci cand venea la subsol mai intalnea si Viperini. Dar profesori sau alti adulti prezenti la castel mai rar. Totusi, nu o deranja cu nimic prezenta lui.
  
  "-Ce te aduce pe aici la ora asta?" intreba ea, cu glasul scazut.
  
  Isi ridica privirile si se uita la Alexander, putin confuza; nu era prea convinsa de faptul ca cei doi se cunosteau, dar nu se sinchisi sa ii prezinte unul altuia. Erau destul de mari fiecare, lucru ce o facu sa surada, din nou. Isi aminti de primii ei ani la castel, in perioada aceea in care incerca sa isi faca prieteni.
  
  Avea senzatia ca anii trecusera prea repede si nu avusese timp sa faca toate lucrurile pe care le intentionase. Dar cineva spunea ca niciodata nu e prea tarziu, fapt ce o incurajase in multe situatii.
  

[Nathan Vermont]

Il privi pe cel ce aparu si doar dadu din umeri , fara vreun motiv anume.Nu il cunostea , dar nici nu se prea chinuia sa se mai prezinte inca odata.Se rezema de perete , bagandu-si mainile in buzunarele blugilor.
Daca avea sa fie pedepsit pentru ca nu era in camera Viperinilor , sau mai exact sa doarma , ei bine asta era .Iesea mai tot timpul pe riscul lui si chiar nu prea ii pasa ce se intampla , sau de cine era prins.In fond facea ce voia , chiar daca uneori exagera in toate astea.

O privi pe cercetasa , observand ca cercetasa il cunoastea pe profesorul ce era in fata lor , sau ce o fi .Adult sigur era , dar oricum nu mai conta entru el nimic in momentul de fata.
Tacea pe acolo , parand ca un mort , dar cat timp nu era intrebat nu avea ce sa spuna.

[Salathiel Donnerkrieg]

Ochii lui Sal urmareau umbrele si luminile din intunecatul coridor, cautand ceva neobisnuit. Cu o miscare de bagheta isi risipi Patronusul, facand mici scantei de lumina sa se imprastie in forma unui cerc argintiu. Era riscant asa, dar mai probabil sa prinda Dementorul. La acest gand Salathiel incepu sa rada isteric de unul singur.
'Cum naiba sa prind un Dementor...am innebunit pesemne...'
Se opri cu greu si privi spre Em, care il intrebase ceva. Celalalt elev nu spusese nimic, doar statea nepasator privindu-i.

"Em, din experienta ta de vrajitor, ce poate face cineva noaptea cu un Patronus langa el?"

Astepta raspunsul cu mainile incrucisate. Se bucura ca plecase de la castel, se parea ca viata acolo tampea oamenii.

[Bell Evans]

• "-Dementori" raspunse ea scurt si sec.
  
  Simtea ca totul in jurul ei se schimba si nu poate face nimic care sa opreasca soarta; niciodata nu fusese genul acela care sa creada in destin, superstitii sau alte lucruri de genul asta. Dar cateodata stia ca nu are de ales si trebuie sa se conformeze cu ideea ca daca ei nu ii placeau schimbarile, asta nu insemna ca toata lumea gandea ca ea.
  
  Ofta incet, realizand cu ce lucruri ajunsese sa-si preocupe mintea. Avea destul de multe probleme si probabil ar fi trebuit sa inceapa sa se gandeasca la rezolvarea lor, in loc sa bata campii aiurea.
  
  "-Cum ti se pare la castel?" intreba Bells, intorcandu-se spre Alex.
  

[Nathan Vermont]

Nu era prea atent la ce se intampla in jurul lui , dar ii auzi intrebarea cercetasei si cu siguranta doar lui ii putea fi adresata in momentul de fata , dat fiind ca pe cel ce aparuse il cunostea de ceva vreme.
O privi cu calmul sau specific si dadu din umeri la inceput.
,, Nu pot spune ca sunt extaziat , e bine si frumos " spuse dand din umeri.

Nu il pasiona atat de mult incat sa sara in sus si mai un pic sa cada pe spate ca Vai Doamne era cine stie ce.Nu il prea interesa aspectul , cat timp avea cum si unde sa mearga si ce sa faca.Doar deaia facea numai prostii si ajungea cam des sa se certe cu colegii lui de camera , care pur si simplu il scoteau din sarite.

Isi dadu ochii peste cap , la propriile ganduri si continua sa o priveasca apoi pe cercetasa si pe noul venit.Trebuia sa se prezinte pana la urma nu?Nu era el chiar atat de nesimtit , sau era?Cu siguranta era , dar nu arata la oricine acest lucru.
Il privi , analizandu-l scurt apoi dadu din umeri , fara vreun motiv anume.
,, Alex " se prezenta intr-un final , schitand un mic zambet , specific lui.