Where the lonely ones roam

[Nathan Evans]

• "-Continuam petrecerea" ingana Nate, privind-o pe noua cercetasa aparuta.
  
  O vazuse de multe ori prin Turn, dar nu intrase in vorba cu ea; realiza ca de fapt trecuse foarte mult timp de cand ajunsese la Hogwarts, dar nu apucase sa-si faca prieteni. Nu cunoscuse mai pe nimeni si pe de o parte
  
  De fapt, nu ar fi trebuit sa-l mire asta; fusese mereu retras si inchis in el. Probabil doar Bells il intrecea la capitolul asta. Chicoti incet, amintindu-si ca o tachina adesea. Ii zicea ca de la ea invatase sa fie asa, iar tanara bineinteles ca se supara. Ea considera acest fapt un lucru rau - el, pe de alta parte, nu dadea o importanta prea mare.
  
  Shayera il lua la dans in urmatoarele momente, lucru ce-l amuza in ultimul hal. Era jalnic la capitolul asta si ajunsese la concluzia aceasta de foarte mult timp. Inca isi amintea cu amuzament serile tarzii in care Bells incerca sa-l invete valsul. Ii era dor de copilaria lui, lipsita de griji. Ar fi dat orice sa se reintoarca.
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu i se indepartase zambetul de pe fata, desi gandurile ii erau foarte departe. N-ar mai fi contat in acel moment, cel mai probabil avand in vedere si ca era mult prea multa lume in jur. Demult nu mai participase la o astfel de adunare. Mda, de fapt in Sala Mare, dar atat. Acolo toti mergeau sa manance si sa asculte noutatile despre Hogwarts dupa care se intorceau fiecare in dormitoarele lor. Aici insa .. era ceva mai mult. Avea parte doar de prieteni, amici si cunoscuti in jurul sau. Se intreba daca sa intre in discutii cu cineva sau sa isi petreaca timpul dansand .. Nu voia sa plece, atmosfera era foarte placuta in aceasta seara in Camera Necesitatii.

Nu i-a luat prea mult sa hotarasca. Trase adanc aer in piept inspirand un aer rece, privise din nou catre fereastra si incepuse sa danseze usor. Inchise ochii gandindu-se la tot ce s-a intamplat in ultimul timp, ea fiind o filozoafa convinsa. Chicotise scurt, dar sincer la acest gand si ramase tacuta totusi in continuare.

[Salathiel Donnerkrieg]

Cauta cu privirea usa, desi corpul ii ramase pentru o clipa inert, langa Em, nestiind parca daca sa asculte de mintea ce ii dicta sa plece sau de inima ce il tinea in loc. Se intoarse intr-un sfarsit cu fata spre vrajitoare si o privi bland.

"Nu plec din cauza lui Carsten. Mi-am terminat treaba aici doar. E doar o datorie, mereu a fost o datorie. Orice e in afara ei sfarseste rau."

O cuprinse cu bratele si o stranse puternic, ingropandu-si pentru o clipa chipul in parul ei moale pentru a-i saruta crestetul capului. Doar atat, o imbratisare scurta, si se indeparta grabit, iesind pe usa inainte ca Em sa mai poate avea vreo reactie.

[Bell Evans]

• Il urmari cu privirile aproape pierdute pana cand iesi din camera, iar usa se inchise in urma sa cu un mic bufnet; avu un mic deja-vu, fapt ce o sperie la culme. Nu intelegea reactia lui, nu intelegea de ce plecase. Totusi, incepu sa mearga prin multime si ajunse chiar la iesirea din incapere cand simti mana lui Nate insfacand-o pe a sa; se intoarse si ii intalni privirea ca de gheata. Nu il mai vazuse niciodata asa, fapt ce o facu sa devina si mai confuza.
  
  "-Da-mi drumul" sopti cercetasa, cu un ton poruncitor.
  
  Nu voia sa se certe cu el. Nu voia sa mai faca o scena; asa ca se intoarse pe calcaie, oftand incet si inghitind in sec. Chiar voia sa aiba o discutie cu Sal, cand putea sa il intalneasca si sa nu fie atat de multa lume in jur.
  
  Il vazu pe Carsten in celalalt capat al Camerei si intentiona pret de cateva clipe sa se duca la el si sa-i ceara o explicatie; stia insa ca nu ar fi rezolvat nimic, asa ca se intoarse la fostul grup si le privi din nou pe Ginny, Rosalie, Alice si restul fetelor de acolo. Arbora un zambet vag si astepta tacuta, cu Nate langa ea; i se parea foarte dubioasa atitudinea lui. Nu il mai vazuse niciodata atat de agitat.
  

[Julieta D. Thibault]

Petrecerea continua,iar ceilalti se distrau destul de bine.Fetele povesteau,altii dansau...dar cercetasa vazu ca, Bell nu era in largul ei desi se prefacea ca ii era bine.Intentiona sa mearga la ea,dar dupa aceea se razgandi.Poate ii placea sa fie singura in momentele acelea,asa ca o va intreba mai tarziu...ce face.

Linistea se lasa peste camera iar cercetasa observa pe Ginny ,Alice ,Rosalie si alte fete ca,povesteau de zor subiecte destul de aprinse..despre castel,orele de curs..sau ce faceau ele in timpul liber.

Cercetasa parca nu isi gasea locul..nu-i cunostea foarte bine pe toti,asa ca statea intr-un colt..pusa pe ganduri,mai bine zis cufundata in gandurile ei ca deobicei.

[Lexie Stryder]

• Lexie incerca sa atraga cat mai putina atentie asupra ei in timp ce raspundea la intrebari monosilabic si nu se baga la dans sau in centrul petrecerii. Vazu toata scena dintre Carsten si Salathiel, insa prefera sa ramana pe dinafara din toata chestia.
  
  Ramase pe loc, vazand distractia din jurul ei si zambind din cand in cand la vreo scena amuzanta. Nu era in apele ei, insa nici nu avea de gand sa piarda toata aceasta reuniune din acest motiv. O vazu pe Bell undeva in capatul celalalt al camerei, pe Carsten undeva pe aproape si pe Julieta pe undeva in jur. In rest, erau fete cunoscute din Marea Sala, insa nu mai intrase in vorba cu nimeni prezent acolo.
  
  Se strecura prin multime in incercarea de a ajunge spre Bell, care parea putin tulburata. Oare fusese de la neintelegerea de mai devreme dintre Salathiel si Carsten sau cauta pe cineva?
  
  Se intreba daca putea ajuta cu ceva sau doar ar fi incurcat, insa, la urma urmei, daca chiar ii pasa, ar fi trebuit macar sa se intereseze ce se intamplase.
  
  "Hei, Bell, imi pare rau pentru mai devreme," incepu. "Te preocupa ceva?"
  Se incrunta, cu ochii verzi putin ingrijorati privind-o pe cercetasa.

[Bell Evans]

• Isi ridica privirile, tresarind in momentul in care glasul viperinei ajunse pana la urechile ei; trebuia sa invete sa controleze chestia asta. Era prea vulnerabila in fata tuturor, lucru ce nu era tocmai in regula.
  
  O privi cu blandete si clatina usor din cap.
  "-Mai multe neintelegeri doar. Nu e vina ta" sopti tanara, zambind slab.
  
  Realiza cat de ciudat se simtea si se intoarse din nou spre Nate, privindu-l plina de speranta. In momentele in care se simtea singura si tematoare, el era alinarea ei; el era cel care reusea sa-i aduca din nou calmul si linistea in interiorul fiintei zbuciumate. Ar fi dat orice sa nu aiba nevoie de el pentru asta; sa fie doar fratele mai mic, de care ea sa aiba grija. Situatia statea cateodata invers, din pacate pentru toata lumea probabil.
  
  Si totusi, Nathan nu se planse niciodata; nu il auzise niciodata spunandu-i ca regreta, ca se saturase, ca nu mai avea rabdare. Era doar acolo, pentru ea, in momentele ei de slabiciune. Iar Bells, la randul sau, incerca sa-l ajute pe cat posibil. Probabil i-ar fi fost mult mai greu fara el la castel.
  
  "-Voi ce mai faceti?" intreba cercetasa, privind grupul mic de fete din jurul sau.
  

[Alice Morris]

Alice statea alaturi de fete, incercand sa se simta bine. Atmosfera se relaxase, dar tensinuea duelului de mai devreme inca ramasese in aer. Muzica ii umplea urechile, si fredona in gandul ei, batand ritmul cu piciorul - tic dobandit din copilarie. Isi luase un pahar cu suc din cele aparute pe masa, si sorbea din cand in cand din el.
"Voi ce mai faceti?" li se adresa Bell dupa ce se alatura si ea grupului. Isi dadu seama ca voia sa se bucure si ea de mica petrecere organizata de fete, si sa se distreze.
"Uite pierdem timpul pe aici. Wanna join?" intreba ea in gluma, incercand sa'i ridice moralul lui Bell. Isi bau si ultima gura de suc si puse paharul jos. Apoi vorbi tare, ca sa o auda toata lumea: "Cine are chef de dans? Fac eu pe dj'ul."

[Bell Evans]

• "-Iar eu iti voi fi ajutor" murmura Bell, afisand un zambet si urmand-o prin multime.
  
  Adevarul era ca avea nevoie serioasa de o pauza; iar Alice aparuse exact la timp pentru a o lua din centrul atentiei. Simtea ca o ia razna daca mai petrece putin timp sub privirile tuturor, incercand sa raspunda la intrebari si mintind in acelasi timp. Nu, nu se simtea bine; nu voia sa mai fie acolo, nu voia sa priveasca pe toata lumea in ochi si sa se prefaca iar. Ajunse in cele din urma in cel mai indepartat colt al Camerei si se aseza pe un fotoliu, inchizand ochii.
  
  Liniste, poate doar de atat avea nevoie; simti insa privirile lui Alice atintite pe chipul ei si dechise ochii, afisand un zambet bland. Cu ea putea fi sincera, cu ea nu trebuia sa se prefaca.
  
  "-Mersi ca m-ai luat de acolo" murmura tanara, fancandu-i semn sa se aseze langa ea.
  

[Alice Morris]

Astropufa lua loc pe fotoliul moale, si confortabil, alaturi de Bell, si ii zambi. Nu se asteptase la reactia aceea din partea ei, dar se bucura ca o insoti.
"Cu placere, cred..." ii spuse zambind incurcata. "Nu voiam sa te intreb, ziceam ca o sa'mi vorbesti mai tarziu, dar totusi, cum te simti?" O privea incurajator, si stia ca atunci cand ele doua sunt impreuna nu exista nici secrete, nici ezitari, nici nimic. Simti ochi privind'o, asa ca aduse langa ea o lista cu melodii, si selecta cateva, care sa umple camera, pentru a le da destul timp sa vorbeasca pe indelete. Se gandi ca le'ar prinde bine o cana cu ceai, si doua cani aburinde aparusera in fata lor, plutind, si astropufa le apuca. Ii inmana una lui Bell, si sorbi din a ei.