I am Out

[Aylee L. Lovel]

Aylee se plimba foarte linistita prin scoala. Faptul ca era vineri o ajuta sa se linisteasca. Nu trebuia, macar in dupamasa aceasta, sa isi faca griji in legatura cu temele sau cu testele. Putea sa se relaxeze. Cat de mult si-ar fi doarit ca sora ei sa nu fi plecat din scoala. Nu ii placea singuratatea. De fapt, ii placea singuratatea. Ideea era ca existau multe momente cand isi dorea sa fie inconjurata de peroane si pana in acel moment stiuse intotdeauna ca va putea conta pe Eliza. Iar acum ea plecase, ducand cu ea o parte din culoarea si viata castelului. Incerca sa nu isi aduca aminte de cat de jingnita se simtise cand aflase ca Green nu mai e. I-ar fi placut ca sa o anunte macar cu o zi inainte, nu sa afle totul dintr-o scrisoare. In scrisoare scria ca nu ii spusese pentru ca stia ca ea ar fi incercat sa o convinga sa se razgandeasca si mai mult ca sigur ca ar fi ascultato.
Oricum, in aceasta zi vroia sa nu se mai gandeasca la nici un lucru rau sau trist. Vroia sa faca ceva distractiv, ceva care sa ii aminteasca de faptul ca nu merita sa traiesti daca nu te mai si distrezi din cand in cand. Ajunsa in curtea interioara a castelului se aseza pe una dintre bancile de piatra. Piatra era la fel de rece ca si aerul din jur, insa cerul era senin, iar primavara incepuse, parca, sa isi arate fata, asa ca nu merita sa stai inauntru intr-o astfel de zi. Vantul ii lua pe sus parul, iar suvitele roz aprins zburau alaturi de cele negre ca si abanosul. Oare auzise o pasare? Nu stia sigur. Simturile ei mai ascutite decat ale celorlalti oameni (al naibii parinti care vroiau sa isi faca fiica una dintre armele lor) nu erau sigura daca era asa. S-ar putea sa nu fi fost, dar chiar si daca i se paruse, tot era un semn bun. Nevazand pe nimeni in jur, incepu sa cante incet o melodie vesela.

[Lisa Parker]

Mai avea putin si ii ingheta sangele in vene. Avand doar o bluza subtire care parea mai degraba de vara, Lisa iesise sa ia o gura din aerul proaspat. Incepuse sa se plimbe agale pe langa zidurile impunatoarea ale castelului cand o voce melodioasa ii invada timpanele.
Se apropie putin, avand grija sa nu ii starneasca atentia viperinei care canta. Pret de cateva clipe ramase putin blocata. Parul acesteia era ciudat... Ii placea... dar nu i se parea normal. Vopsitul parului nu era obisnuit la castel deci erau parte din ea... Niste suvite roz, lungi imbinate cu altele de un negru ca abanosul. Interesant.
Nu zabovi mult si o lua din loc, in directia fetei. Elevii mai mereu isi aratau varsta pe chip.. Insa aceasta parea putin mai matura. Ar fi mers undeva la anul V dar dupa fizic nu era mai mult de III.
Ii cauta privirea si in final i-o gasi.
Uhm.. Buna. facu Lisa si se uita lung la fata.

[Aylee L. Lovel]

Aylee ridica privirea si se opri din cantat. Auzise niste pasi, dar nu ii bagase in seama, avand in vedere ca nu se gandise ca vor avea treaba cu ea. Se dadu mai pe mrginea bancii, in cazul in care fata care venise ar fi vrut sa stea jos. Dupa cate i se parea, nu era de aceeasi varsta cu ea. Si mai mult ca sigur ca nu mai era eleva. Avea privirea aceea... nu putea descrie. In nici un caz nu era ceva de rau. Doar ca de cele mai multe ori, persoanele care rea mai mari aveau o privire specifica. Un amestec intre copilarie si intelepciune, daca ar fi trebuit neaparat sa spuna ce vede. Zimbi si inchise ochii. Fata avea un parfum foarte placut. Cu siguranta ceva floral. Cand realiza ce facuse deschise repede ochii. Poate ca si rosise putin. Ar fi trebuit sa aiba putin mai multa grija. Lumea era deranjata de lucrurile pe care nu le intelegea, iar "super simturile" si parul in culori ciudate inca de la nastere intrau categoric in aceasta categorie. Pentru a nu prelungi tacerea ii raspunse fetei cu un zambet.
-Buna si tie... Vrei sa stai jos?
Nu strica niciodata sa fi dragut cu cei din jur. Stia ca viperinii nu numai ca nu aveau un renume bun, aveau chiar unul prost (da, exista o diferenta). Da, uneori viperinii erau rai si egocentrici, si nu putea nega ca avea si ea momentele ei, dar de multe ori acest lucru era doar de fatada. Nu planuia sa fie cine stie, persoana care va fi cunoscuta in istorie de acum incolo ca cea care a schibat viziunea lumii asupra viperinilor, insa vroia sa se comporte, daca nu dragut, macar amabil.
-Eu sunt Aylee. Sau Raven. Dupa o privire asupra imbracamintii ei, continua. Sa nu iti dau geaca mea de piele? Pari cam infrigurata.
Acum era randul ei sa astepte un raspuns.