shut your eyes

[Aria Hawthorne]

shut your eyes
Private

• Pasii Ariei fura calauziti in afara Ceaunului Crapat, inspre zidul care despartea lumea Incuiatilor de cea a vrajitorilor. Lovi usor cu bagheta anumite caramizi si privi cum zidul se despartea in fata sa. Intra pe Aleea Diagon, strecurandu-si inapoi bagheta in buzunarul blugilor. Inspira adanc, iar aerul ii invada plamanii. Nu trebuia sa ezite - nu avea de ce.
  
  In fumegari ca de aur, apusul sangeriu isi revarsa lumina blanda pe deasupra Aleei Nocturn. Vantul adia incet, ravasindu-i parul si gandurile. La acea ora, negustorii si proprietarii magazinelor incepeau sa inchida; nu mai era prea multa lume dornica la cumparaturi la acea ora. Pasi pe caramizile de piatra, intrebandu-se cat timp va mai dura pana va reusi sa se strecoare unde dorea, fara sa fie vazuta.
  
  Nu era tocmai incantata ca era nevoita sa fie acolo; insa nu avea de ales. Era singura ei modalitate de a afla ce era atat de special in legatura cu medalionul ce statea in siguranta in buzunarul ei. In sfarsit, dupa atata timp in care umblase fara vreo tinta anume.

[Damien N. Stonem]

• Desi noaptea aproape se lasase, strazile Londrei erau mai aglomerate ca niciodata. Vizitase de multe ori acel oras si nu il mai vazuse atat de activ. Ajunse in fata Ceaunului Crapat, singura cladire careia Incuiatii nu-i dadeau nicio importanta. Nu mai pierdu timp si intra inauntru, indreptandu-se catre spatele magazinului, catre intrarea in Aleea Diagon.
  
  Amurgul poleia cu lumina sa calda stradutele cartierului vrajitoresc, dezvaluind insemnele magazinelor. Proprietarii isi inchideau la acea ora afacerile, ceea ce era perfect. Isi verifica ceasul de mana, intrebandu-se cat va mai trebui sa astepte pana Aria venea. Stia ca tanara va veni in Aleea Nocturn, singura intrebare era cat de mult ii va lua sa ajunga.
  
  Nu trebui sa mai astepte mult pana o vazu intrand in Aleea Diagon.

[Aria Hawthorne]

• Ultimele raze ale soarelui se revarsau peste parul ei brunet deschis, facand reflexii aurii. Era placut sa se afle in bataia vantului. Adierile ii ciufuleau suvitele de par si o calmau incetul cu incetul pe masura ce noaptea se lasa peste imprejurimi. Cand era mai mica, ii placea sa asculte vuietul vantului printre copaci si sa simta razele soarelui mangaindu-i fata. Acum crescuse, si odata cu maturitatea parca disparuse orice placere pe care o avusese acum multi ani. Totul se schimbase.
  
  Aleea parea destul de linistita la prima vedere. Totusi, stiind cat de inselatoare puteau fi aparentele, mai analiza inca o data micul cartier. Icni usor cand vazu o silueta intunecata la putina departare de ea. Uitandu-se mai atent, isi dadu seama ca ea cunostea de fapt chipul din fata ei. Totusi, realizarea nu i-a produs cine stie ce usurare. Isi indrepta usor spatele si inainta fara ezitare catre vrajitor.

[Damien N. Stonem]

• Tanara il remarca aproape imediat, fara sa fie nevoita sa priveasca prea mult in jur. Parca stiuse de dinainte ca el se va afla acolo. Oricum, nu venise ca sa se ascunda - dimpotriva. Iesi din gangul intunecat unde asteptase, iar ea se indrepta catre el, fara ezitare. Un licar slab de furie ii umbrea privirea.
  
  - Asta nu poate fi o coincidenta, clatina Aria din cap.
  
  Asta era o intrebare la care putea da multe raspunsuri; insa era constient ca Aria isi dorea sa afle doar un singur lucru. Nu era prea sigur daca sa ii destainuie ce facea acolo. In schimb, prefera sa-i spuna altceva. Cand ii raspunse, stiu macar ca nu o mintea.
  
  - Nici eu nu prea cred in coincidente, ii replica el.

[Aria Hawthorne]

• O pala mai puternica de vant ii ravasi parul; isi inchise pentru o clipa ochii, sperand ca nu se afla decat intr-un vis urat. Sau poate ca imaginatia pur si simplu ii juca feste. Insa cand deschise ochii, Damien tot statea in fata ei, cu un zambet conturat pe buze, ca si cand dorea sa o sfideze si mai mult.
  
  - M-ai urmarit? ofta ea, vocea sunandu-i obosita.
  
  Fusese mult prea obisnuita ca lumea sa o asculte in intregime inainte ca sa vina la Hogwarts; odata venita acolo, era mai mult o intrusa. Nu ii prea pasa de asta, atata timp cat isi ducea planurile la indeplinire. Cu putin noroc, nici nu va mai sta mult la Castel. Adevarata problema era sa gaseasca pe cineva in care sa aiba incredere. Daca nu il putea face nici macar pe Damien sa o lase in pace, atunci ce sanse avea impotriva celorlalti? Niciuna, ii raspunse o voce din mintea ei.

[Damien N. Stonem]

• - Tu ce crezi?
  
  Aria isi ingusta ochii, aruncandu-i o privire incruntata. Era mai mult decat clar ca ea nu dorea sa-l fi intalnit. Licarul slab de teama, mascat cu grija, din ochii tinerei il facea sa fie si mai intrebator. Ce cauta ea acolo, la urma urmei? Abia se mutase de la Beauxbatons, dupa spusele ei. Nu avea cum sa fi stiut de Aleea Nocturn. Acum, Damien nu mai era sigur ce sa creada despre Aria.
  
  - Banuiesc ca.. o sa ma prefac ca nu ne-am intalnit, ii replica Aria, pe o voce glaciala. Asa ar fi cel mai bine, pentru amandoi.
  
  Fata ii zambi scurt si dadu sa plece, insa el o prinse de maneca robei. Aria isi ridica privirea catre el; pe Damien il surprinse din nou vederea indiferentei din ochii tinerei.

[Aria Hawthorne]

• Ii arunca o privire indiferenta lui Damien, intrebandu-se de ce el insista ca sa o intarzie. Avea alte treburi mai bune de facut si, in plus, era in intarziere.
  
  - Ai ceva important sa-mi spui? ofta ea, nerabdatoare.
  
  Chipul lui Damien redeveni serios; orice umbra de sfidare sau de amuzament disparu.
  
  - Da. Ar fi cel mai bine pentru tine daca nu ai fi aici in noaptea asta, ii spuse el. Se va intampla ceva, si cu siguranta nu ti-ar placea sa ramai aici in conditiile astea.
  
  Din acel moment, Aria deveni interesata de cuvintele lui. Nu stia daca isi batea joc de ea numai ca sa o intoarca la Hogwarts sau daca vorbea serios. Trebuia sa afle.

[Damien N. Stonem]

• - De asta am venit , continua el, pe o voce joasa. Stiam ca vei fi aici. Pun pariu ca nu stii nimic despre ce se va intampla.
  
  Aria se uita in gol timp de cateva clipe, probabil incercand sa se decida daca el spunea sau nu adevarul. Intr-un final, isi ridica privirea catre el. Avea un licar hotarat in ochi ; in acea clipa, Damien fu sigur de raspunsul pe care tanara il va da.
  
  - Chiar daca ce zici tu este adevarat, eu tot nu pot pleca de aici. Am ceva stabilit, si nu mai poate astepta indiferent de ce se va intampla.
  
  Damien clatina din cap, pe jumatate dezamagit, pe jumatate dezaprobator. Aria ridica din umeri si ii zambi indiferenta, ca si cand il avertiza ca orice va incerca sa faca nu va avea rezultate.

[Aria Hawthorne]

• - Daca mi-ai zice despre ce este vorba..
  
  In acea clipa, vocea i se franse. Nu voise sa il roage ceva sau sa para interesata de cuvintele lui, insa parca gandurile sale ii scapasera printre buze. Ce avea sa se intample atat de grav, incat trebuia sa se intoarca imediat la Castel? Stia ca Damien nu ar fi venit acolo fara un motiv intemeiat, fara sa o avertizeze de ceva care i se parea periculos.
  Vazu zambetul satisfacut a lui Damien inainte ca acesta sa vorbeasca.
  
  - Deci chiar esti interesata? Inainte ca Aria sa aiba timp sa-l intrerupa, el continua. Este vorba despre o intalnire la un magazin de obiecte Intunecate din Aleea Nocturn - si, crede-ma, ei ar prefera sa nu fie vazuti de niciun trecator.

[Damien N. Stonem]

• Aria isi pleca privirea si isi musca buza, ca si cand incerca sa se convinga pe ea insasi de ceva anume. Insa se parea ca el avusese dreptate mai inainte - Aria chiar avusese de gand sa se duca in Aleea Nocturn. Se intreba ce treburi importante avea tanara acolo.
  
  Nu o cunostea de mult timp, insa isi dadea seama ca era ceva la ea care pur si simplu il intriga. Nu stia nimic din trecutul ei - de ce venise la Hogwarts, sau unde isi petrecuse viata inainte de asta. Era determinat sa afle, iar intalnirea din Aleea Nocturn venise la momentul potrivit. Cum altfel i-ar fi putut castiga increderea? Era cea mai buna metoda pe care o gasise.
  
  - Nu o sa dureze mult, spuse Aria, parca vorbind cu ea insasi. O sa termin totul inainte de intalnirea aceea. Daca vrei si stii ca esti de folos cu ceva, poti veni cu mine.