Treburi nerezolvate

[Isabella River]

» Treburi nerezolvate «
- si misterioase *zice Isa* -

• Isabella iesi din Pivnita Vperinilor si se grabi spre iesirea din Castel, pentru a se intalni cu Odette si Kennya – desi ii erau prietene bune, Isa era sigura ca o vor scalpa sau bate cu maceta pentru ca intarziase asa mult. Cand incepu sa urce scarile de marmura, cu bagheta in mana, gata de orice pericol, simti cum aerul rece o cuprinde si isi privi pe rand bratele – injura printre dinti si se intoarse in pivnita pentru a-si lua pelerina. Apuca tesatura groasa de pe fotoliul pe care isi petrecuse timpul pana atunci, imbracand-o in fuga.
  
  Afara era destul de rece, iar zapada acoperise domeniile Hogwarts’ului. Isa se imbarbata si isi spuse ca parca statuse destul inchisa in Castel, la caldura. In plus, daca era si Kennya cu ele, nu avea cum sa regrete ca lasa caldura si comfortul castelului pentru aer rece, zapada si haine groase – ei, a doua parte nu suna asa periculos ca primele doua. Dar Isabellei ii placea aventura si avea adrenalina multa, multa, multa, multa.. ei, in fine.
  
  Cand le zari pe cele doua, care erau deja in fata usilor masive de stejar, le zambi stanjenita, adoptand expresia *puppy dog eyes* pentru a se scuza ca intarziase.
  
  OFF: Kennya & Odette.

[Odette B. Malfoy]

• Odette statea in tacere alaturi de Kennya privind usile din stejar rugandu-se la Lordul Somoala si la toate divinitatile ca Isabella sa isi faca mai repede aparitia. Ajunsese sa se roage si la usile Castelului-bineintele nu cu voce tare: „Marete usi din stejar ale Castelul Hogwarts deschideti-va si lasati-o pe Isabella sa patrunda in minunatul iad de zapada...”. Simtea cum ultima farama de rabdare se scurgea din ea incetul cu incetul facandu-i sangele sa fiarba. `Macar zi mersi ca nu iti este frig` sopti micuta voce din capul sau facand-o sa isi dea ochii peste cap si sa ofteze.
  
  Mai trecura aproximativ zece minute cand usile se deschisera si Odette sari instantaneu la gatul persoanei care iesise din Castel.
  -De ce ti-a luat atat!? Intreba dandu-i drumul din imbratisare si privind-o pe... Stai... tu nu esti Isa. Cine naiba esti? Intreba uitandu-se la un baiat ceva mai inalt ca ea care o privea de parca tocmai scapase de la Sf. Mungo sectiunea bolnavilor mintal. Hmm... defapt nu conteaza... poti pleca, adauga facand un gest inofensiv spre Salcia Batausa care isi agita nervoasa crengile incercand sa se scuture de zapada.
  
  Usa se deschise pentru a doua oara dar de data asta astepta cateva secunde inainte de a face inca o prostie, insa cand vazu acei ochi de catel toate dubiile ii fura spulberate. Acea figura nu prea mergea pe ea dar de data aceasta avea sa treaca cu vederea. O imbratisa strans pe viperina apoi ii dadu voie Kennyei sa faca acelasi lucru.
  -Deci... plecam? Intreba nerabdatoare.
  
  

[Kennya Allen]

Viperina se uita spre orizont la pasarile ce zburau in grupuri mari catre tarile calde si ofta. Isi trase gluga pe cap simtind gerul facandu-si de cap pe pielea expusa a fetei si cu o miscare rapida isi scoase pachetul de tigari din buzunarul drept al robei. Si-o puse intre buze, miscand incet bricheta printre degete razand usor la privirile curioase ale elevilor. Si-o aprinse si trase un fum adanc in piept in timp ce isi freca mainile cautand cu disperare o farama de caldura. Nu ii placea sa se planga, insa dupa ce statuse tintuita in acelasi loc asteptandu-si prietena simtea nevoia sa isi dezghete corpul.

„Ar trebui sa o asteptam inauntru...!” spuse aceasta dupa ce isi ingropa mainile adanc in buzunarele robei, strangand cu putere bagheta.

Gemu incet cand o lovitura puternica o trezi brusc din starea ei de somnolenta, permitandu-si sa clipeasca des din cauza luminii puternice a soarelui ce ii cadea pe gene. Suiera usor intorcandu-se pe calcaie pentru a vedea inculpatul. Isi cobora privirea si vazu o fetita ce ii ajungea de abia la solduri, cu doua coldite blonde, impletite. Se uita la fata ei speriata si patata de pistrui, la ochii ei verzi ce se mareau cu fiecare clipa cand se uita la viperina. Kennya se uita spre pieptul ei si vazu emblema cercetasilor. Ofta adanc si scrasnii din dinti. Se uita feroce la ea in timp ce batalia din mintea ei ajunse la un final. Ii era prea frig sa se ia de bietul copil.

Ii facu semn cu capul sa dispara, iar aceasta o lua la fuga pe scari catre domeniu unde prietenii ei o asteptau la fel de speriati ca si ea. Isi dadu ochii peste cap cand o vazu pe Odette imbratisand un baiat necunoscut ei.
„Te rog, fa-ti rost de un prieten...”
Inainte sa auda raspunsul, Isabella iesi disperata din Castel, cautand cu privirile pe cele doua viperine. O vazu pe Oddy imbratisand'o, apoi isi arunca si ea bratele in jurul ei fericita ca in sfarsit aveau sa plece. Arunca mucul de tigara la picioare si o lua spre portile de iesire, conducand randul.

[Isabella River]

• Isabella mergea in spatele Kennyei, urmata apoi de Odette. Se uita in jurul ei, apoi in spate si ii zambi Viperinei. In scurt timp ii veni in minte un lucru care o amuza putin, asa ca nu se abtinu si vorbi:
  "- Stiti.. in filmele horror sunt atacati mai intai cei care stau in fata si in spate. Cel din mijloc e in siguranta."
  
  Continua sa mearga cu o expresie de „like a boss” si fara sa-si dea seama, Kennya se opri, se intoarse pe calcaie si o privi cu o fata gen *pokerface*. Isa ridica din sprancene, incercand sa-si dea seama ce incearca buna ei prietena sa ii comunice prin acea privire patrunzatoare.
  Apoi un zambet i se ivi pe chip si spuse uitandu-se la Kennya ca si cum ii intelesese vreo aluzie – cand defapt nu exista niciuna:
  "- Hehe, m-am prins ce doresti tu. Esti curioasa despre continuare ! Pai sa vedem.. de obicei ucigasul ii ia pe cel din fata si cel din spate, asa cum am spus, apoi probabil ii taraste in barlogul lui si ..."
  
  Dar Isa nu apuca termine povestea – desi se vedea ca era foarte prinsa de ea, caci incepuse sa gesticuleze frenetic – pentru ca Odette o apuca bine de umeri, din spate, si o scutura cateva secunde.
  Fata isi reveni repede din ameteala si vorbi ducandu-si mana la cap:
  "- Bine, bine, nu erati curioase.. Doamne, copii din ziua de azi."
  Dar prietenele ei nu o mai bagara in seama si Isa putea sa jure ca isi dadeau ochii peste cap in acel moment, asa ca zambi in sinea ei. Continuara sa mearga, tot asa, in sir indian, cu Kennya in frunte – se pare ca povestea Isabellei nu le speriase pe cele doua.

[Kennya Allen]

Kennya se uita urat la toate persoanele care se holbau la ele si treceau pe partea opusa a drumului incercand sa evite sa le taie calea. Era obisnuita cu acest tip de atentie negativa, insa nu mereu avea puterea de a-si mentine calmul. Isi aminti cu drag la zilele calduroase de vara, cand soarele stralucea pe cer si briza racoroasa ce ii lovea fata ii dadea un sentiment relaxant. Chiar daca nu era la Castel, faptul ca isi avea prietenii aproape o facea sa se bucure mult mai mult de timpul liber pe care il avea. Amintirile curgeau ca un rau involburat in mintea ei in timp ce mergea ca oarba in fata, bazandu-se doar pe instincte.

Undeva in mintea ei stia ca cele doua fete erau in spatele ei si erau gata oricand sa o salveze chiar daca cadea o racheta deasupra capului ei. Cand drumul de latii, fetele mergeau umar la umar vorbind fel si fel de nimicuri. Se simteau mult mai relaxate acum ca nu mai erau privite ca niste animale salbatice fugite din cusca de la gradina zoologica si radeau tare amintindu-si de anii trecuti la Hogwarts si peripetiile prin care trecusera.
„Unde vreti sa mergem intai? Sa cumparam lucrurile de care avem nevoie si apoi sa mergem la bar sa bem ceva?” intreba Kennya cu gandul la orice interior cald.

Fara sa-si dea seama cand, mici fulgi de zapada incepura sa cada din cer si lipindu-se de parul fetelor. Isi trasera gluga pe cap si marira pasul, observand cu stupoare ca ninsoarea era din ce in ce mai deasa iar fulgii pareau sa se mareasca cu fiecare minut ce trecea. Viperina se gandi cat de usor puteau sa scape de drumul asta daca Apareau direct pe Aleea Nocturn, insa isi aminti discutia de ieri in care cele trei fete stabilisera sa mearga pe jos pentru a petrece ceva mai mult timp impreuna. Vizibilitatea scadea din ce in ce mai mult, iar cele trei viperine schimbara priviri ingrijorate.

[Odette B. Malfoy]

• Abia astepta sa ajunga in Hogsmeade de unde puteau sa Disapara si sa Apara apoi pe Aleea Nocturn in fata unui bar sau in fata unui magazin. Deja nu isi mai simtea picioarele.
  -Nu vreti sa Disparem acum? se smiorcai Odette tinand capul in jos.
  Celelalte doua viperina o privira de parca mai aveau putin si o ingropau de vie. Odette isi ceru imediat scuze continuand sa mearga prin zapada care ii ajungea pana la genunchi. Isi facu putin curaj sa se uite inainte ramase tintuita in zapada. Nu reusea sa vada la mai mult de un metru in fata ei. Abia le vedea pe Isa si Kennya, daramite sa mai vada si indicatorul care arata spre Hogsmeade. Se uita inapoi si nici Castelul nu se mai vedea.
  -Unde naiba suntem? intreba inghitind in sec.
  Spera ca macar ele sa fi fost atente la drum.
  
  

[Isabella River]

• Isabella era de acord cu Odette. Ar fi fost mult mai simplu daca pur si simplu Apareau acolo unde aveau nevoie sa ajunga si gata. Dar asta insemna sa isi incalce si ea si cele doua prietene ale sale promisiunea facuta ieri. "Dar din cate stiu eu, putem sa stam impreuna cat mai mult si undeva la caaald." se planse Viperina in gand.
  Dar se hotari sa indure, macar inca putin si auzind intrebarea Kennyei, se gandi o clipa. Erau cateva locuri in care ar fi vrut sa mearga. Ramasese fara nicio carte noua, asa ca voia sa treaca si pe la „Pete si Caligrafie” – dar era ferm convinsa ca cele doua voiau sa ajunga undeva la „Trei maturi” sau orice loc in care sa bea ceva si sa stea la cald, asa ca nu mai mensiona asta.
  
  Inainte sa mai poata raspunde, observa cum ninsoarea se inteteste si vizibilitatea scade tot mai mult, totul fiind alb in jur. Incepeau sa o usture ochii si sa simta o usturime insuportabila la nivelul nasului.
  "- Unde naiba suntem ?" se auzi Odette de undeva din dreapta Isei.
  Isabella adopa din nou expresia „Like a boss”, desi stia ca cele doua nu o puteau vedea si striga:
  "- Opriti-va !"
  Cele doua fete inlemnira auzind-o pe Isa, dupa care se uitara la ea suprinse. Viperina isi trase gluga pe cap, desi era sigura ca parul ei era probabil inghetat.
  
  "- Bun. Am un simt al orientarii foarte bun ! Cel mai bun, as putea spune !"
  Zambi ca pentru sine – pentru ca prietenele sale o priveau cu neincredere si din ce in ce mai enervate.
  "- Bine, deci.. umm.. Haideti sa Aparem in fata.. locului." continua Isabella, usor smiorcaindu-se si accentuand ultimul cuvant pentru a da o nota de mister.

[Kennya Allen]

Kennya se uita ingrijorata peste marea de alb ce se intindea in fata lor. Le strigase fetelor peste vantul puternic sa stea cat mai aproape una de alta. Ar fi fost pur si simplu tragic sa se piarda in momentul acesta. Si in al doilea rand isi puteau tine de cald pana cand aveau sa gaseasca o cale de scapare. Isi aminti cand era intr-o misiune pentru Ministerul Magiei si ajunse in casa unor incuiati uitandu-se la ceea ce numeau ei televizor cum doi tipi pierduti in pustiu facura hipotermie si murira ingropati in zapada. Isi scutura capul incercand sa nu se gandeasca la lucruri negative in timp ce le asculta pe cele doua fete. In timp ce Isabella le spunea mandra ca o sa aiba ea grija de situatia asta, Kennya o batu usor pe umar si ii facu un semn extrem de hotarat ca nu.

Stia de ce era in stare viperina. Si daca isi mai alia fortele si cu Odette probabil din zona Castelului si a satului Hogsmade unde erau pierdute in prezent aveau sa ajunga pe un multe inalt si izolat la mii de kilometrii distanta. Pana la urma fetele se aproabara din priviri si inchisera ochii ajungand pe Aleea Diagon care era la fel de pustie ca Antarctica. Se miscau greu prin zapada, incercand din rasputeri sa gaseasca Trei Maturi. Era destul de greu sa distinga siluetele magazinelor si unde exact se aflau acestea dinc auza zapezii si a furtunii ce se apropia. Pana la urma cu chiu cu vai intrata pe prima usa ce parea dezapezita si fura primite de o voce barbateasca si foarte monotona si un bar la fel de rece ca si vremea de afara.
„Bine ati venit la Capul de Mistret!”

[Odette B. Malfoy]

• Odette se uita confuza la barbatul care le intampina, apoi la Kennya, apoi la Isa... apoi la barbatul care le intampina.
  -De ce v-ati mutat afacerile pe Aleea Diagon? intreba curioasa.
  Barbatul o privi stupefiat neintelegand ce se intampla.
  -Domnisoara, aveti febra? intreba el apropiindu-se usor de ea.
  Odette se dadu imediat inapoi. Bineinteles ca nu avea febra. Isi drese glasul uitandu-se la barbat cu o privire glaciala.
  -Esti nebun, dom’le? intreba fata ridicand usor tonul.
  Barbatul isi puse mainile in sold si o privi incruntat intreband-o daca nu cumva era beata sau fumase ceva iarba. Odette, vizibil ofensata ii raspunse cu un nu categoric si le intreba pentru a doua oara pe fete unde naiba se aflau. Era sigura ca erau pe Aleea Diagon, si totusi ceva ciudat era la mijloc. Isi trase un scaun si se tranti pe el, comandand o berezero.
  -Si pana la urma de ce v-ati mutat localul pe Aleea Diagon? intreba iar Odette explodand de curiozitate.
  -Pentru numele lui Dumnezeu! Suntem in Hogsmeade, muiere! izbucni indignat barbatul, trantindu-i sticla de berezero pe masa.