I'm a schoolgirl in love with her sempai II

[Odette B. Malfoy]

• Acum stia ca ... shit just got real. Se apropie foarte usor de Itachi si il intreba cine erau ciudatii aia.
  -Sunt cei din ANBU, spuse Itachi pe un ton care o facu pe Odette sa tresara.
  Nu il mai vazuse niciodata atat de serios si chiar daca nu intelese o iota din ce spusese se retrase inapoi langa Kennya dandu-si cu parerea ca ANBU era probabil o organizatie de raufacatori.
  -Presupun ca stiti de ce na aflam, aici, spuse un barbat pasind in fata.
  Era destul de inalt si purta de asemenea o masca, iar parul gri ii era ciudat aranjat.
  -Sunteti aici pentru ca vreti sa ne omorati. Probabil sunteti doar niste pshiopati, spuse Odette ridicand din umeri.
  Se auzi un raset din spatele ei. Viperina se intoarse brusc pe calcaie privind spre cel care rase. Se uita confuza vrand sa stie ce era atat de amuzant.
  -Probabil voi sunteti noi in Akatsuki, spuse el chicotind.
  Odette se uita si mai confuza la Kennya intrebandu-se in ce cluburi de masochisti o mai baga fara ca ea sa stie.
  
  

[Kennya Allen]

“O doamne??? Faceti parte dintr-o trupa rock si nu ne-ati spus?” intreba Kennya entuziasmata spre Hidan care se uita cu o expresie nebuna la barbatii din ANBU si isi tot trecea limba peste buze.
Kennya se intreba cat de cunoscuti erau si cam cat valorau autograful lor, hotarata sa-l intrebe pe Madara cand avea sa se intoarca. Daca lucrurile stateau in felul asta pozele cu ei valorau mult mai mult decat isi imaginasera. Ii auzi soptind intre ei ca le era imposibil sa lupte cu cei patru vrajitori acolo, fara sa fie ranit cineva. Kennya deschise gura sa protesteze ca erau in stare sa se apere, dar Sasuke o opri dintr-un semn.

“Mai tii minte ce ne-ai zis de aparitia aia? Acum e momentul ca voi sa ne salvati. Trebuie sa scapam de aici daca vreti sa ramanem intregi. In special voi.”
Kennya se intreba ce era atat de periculos la oamenii aceia, dar cum expresiile lor erau mult prea serioase, viperina se aproba din priviri cu Odette. Cand erau gata sa le explice ce trebuiau sa faca, isi aminti brusc de ceilalti doi care erau plecati dupa mancare si apa.
“Hey, dar ce se va intampla cu Deidara si Madara? Inca nu sunt aici. Sunt ingrijorata. De unde or sa stie unde am plecat si daca sunt atacati si ei?”
Kisame incerca sa ii explice ca ei mai mult ca oricine isi vor da seama ce se intampla dupa chakra din aer si sunt destul de puternici ca sa se protejeze singuri. Kennya nu se simtea deloc linistita si se uita rugator la Odette, vizibil ingrijorata.

[Odette B. Malfoy]

• Nu i-ar fi lasat pe cei doi acolo sub nici o forma. O privea foarte ingrijorata pe Kennya dar ii veni imediat o idee. Se apropie de prietena sa viperina si ii spuse tot planul incat doar ele doua sa auda. Ii luau pe toti, Dispareau in ascunzatoarea lor iar apoi ele doua aveau sa se intoarca dupa Madara si Deidara iar ceilalti nu aveau ce sa faca pentru a le opri. Zambi malitios cand ideea ii fu aprobata apoi il rugara pe Kisame sa le descrie cat mai bine locul in care trebuiau sa ajunga. Se stransera intr-un cerc si mai mic, cei cinci ninja din grupul lor asigurandu-se ca se tineau de ele. Numarara pana la trei apoi Odette si Kennya pocnira din degete. Dupa cele sase secunde absolut ingrozitoare ajunsesera intr-un loc intuncat, care aducea foarte mult cu o pestera. Tot ce apuca Odette sa vada era cum Pein se aplecase intr-un colt, gata sa verse apoi o lua de mana pe Kennya si Disparura iar.
  Ajunsesera pentru a doua oara sa fie incercuite de cei din ANBU. O luara amandoua la fuga printre copaci incercand sa dea de cei doi. Nu isi imaginase ca avea sa fie atat de greu sa ii gaseasca. Stia ca nu plecasera prea departe. Odette se impiedica la fiecare pas insa incerca sa isi recapete echilibru fiindca stia ca o simpla cazatura le-ar fi putut costa viata. Auzira niste voci cunoscute si o luara in directia lor dar degeaba. Cand ajunsera acolo nu gasira pe nimeni. Ori fusese o alarma falsa ori cei doi le confundasera cu cei din ANBU ceea ce era putin probabil. Se intoarse spre Kennya intreband-o ce aveau sa faca in continuare.
  
  

[Kennya Allen]

Ambele viperine statura cateva minute pe ganduri, insa concentrate cu toate simturile in jurul lor. Nici acum nu uitasera privirile serioase si atitudinea mult prea rigida a barbatilor din jurul lor. Era ceva ciudat cu acei ANBU si Kennya isi nota in minte sa ii traga de limba pe toti ca sa afle adevarul. Avea un presentiment foarte rau ca de fapt baietii rai erau chiar ei, cei din Akatsuki. Dar cu siguranta nu avea ce sa le reproseze. Nu era ca si cum ea si Odette erau paine lui Dumnezeu si nu faceau parte din Devoratorii Mortii, cea mai biobolica organizatie din lumea vrajitorilor. Amandoua erau cu baghetele ridicate, gata sa se apere, cand pe cer aparu o pasare foarte ciudata, asemanatoare cu un dragon. Insa era alba si parca era facuta din ceva asemanator hartiei, sau...
“Hey, fata! Nu e chestia aia a lui Deidara? Bombele acelea ciudate si mici, numai ca asta are dimensiuni mult mai mari. S-ar putea ca asta sa ne duca spre locatia lor.”

Cele doua fete incepura sa alerge dupa pasarea ciudata, uitandu-se printre copaci dupa siluetele celor doi. Nici nu apucara sa tipe si sa arunce blestemul cand doi barbati extrem de inalti si mascati le atacara cu o sabie lunga. Reusira sa se fereasca cand doua brate puternice le luara de dupa mijloc pe ambele fete si le aruncara pe spatele pasarii ce acum era pe pamant si astepta ordinele stapanului. Madara si Deidara se luptara cateva momente cu cei din ANBU si apoi sarira si ei pe pasare in timp ce aceasta isi desfacu aripile si se avanta spre cerul infinit. Kennya se agata usurata de bratul lui Madara, iar Odette le explica repede ce se intamplase cu ceilalti.
“Trebuie sa ne intoarcem la ei cat mai repede. Probabil sunt ingrijorati.”

[Odette B. Malfoy]

• –Cu siguranta, sunt, spuse Odette incepand sa creada ca soarta pe care le-o pregatisera cei din ANBU era mult mai buna decat ce avea sa la astepte la ascunzatoare.
  Disparura impreuna cu Madara si Deidara si cand ajunsera la ascunzatoare Odette le zambi tuturor spunandu-le ca erau toti teferi si nevatamati. Batu palma cu Kennya asteptand cuvinte de lauda pentru intrarea lor insa stia ca astepta degeaba. Incepura toti sa tipe la ele si sa le spuna ca din cauza inconstientei lor puteau sa intre toti in probleme foarte mari. Nu ca nu erau deja bagati in probleme pana in gat.
  -Ne spune si noua cineva ce este ANBU? intreba Odette asezandu-se pe o piatra.
  Madara dadu afirmativ din cap spunandu-le sa il urmeze. Cele doua viperine se uitara curioasa una la alta abia asteptand sa afle despre ei.
  Il privira pe Madara cum atinge o hartie de pe un perete din piatra si murmura niste cuvinte ciudate. Peretele sa dadu intr-o parte lasandu-i sa treaca iar dupa ce ajunsera toti dincolo de el se inchise la loc. Odette ramasese cu gura cascata. Nu si-ar fi imaginat ca sa traiesti intr-o pestera era atat de... bine. Defapt pestera era doar pentru a camufla o casa imensa cu doua etaje. Odette se tranti pe o canapea asezandu-se cat mai confortabil, asteptand rabdatoare ca Madara sau oricine altcineva sa le spuna ce se intampla.
  
  

[Kennya Allen]

Kennya era in linie cu Alan si Amen care stateau cu maxilarul pana in pamant cand vazura sediul Akatsuki. Kennya se incrunta putin, intrebandu-se de unde aveau atatia bani. Daca era adevarat ca erau niste artisti rock? Nu, nu puteau sa ascunda asta de ele. Desi dupa evenimentele ce au avut loc era greu de crezut ca erau niste cantareti nevinovati. Era ceva ciudat cu acei ANBU. Se uita la Madara cu puppy eyes, inca speriata de cele intamplate si acesta o mangaie usor pe par in timp ce o impingea spre Odette sa se aseze alaturi de ea ca sa le explice cat de clar putea situatia. Se sprijini si el de masa frumos lacuita din mijlocul incaperii si schimba priviri cu Itachi.

“Okay, ce urmeaza sa va spunem sper sa nu distruga in nici un fel relatiile dintre noi. Stiu ca probabil o sa va fie frica de noi si probabil o sa doriti sa stati cat mai departe de acest loc. V-as intelege perfect intentiile, insa asta nu inseamna ca m-as bucura. Totul depinde de voi.”
Odette si Kennya stateau ca traznite pe canapea, clipind des la ei icnercand sa-si dea seama de ce vorbesc de parca ar fi fost cei mai mari criminali din lume si ele niste sinte martire, painea lui Dumnezeu si pline de o inocenta pura. Mumia si Alan deja incepura sa intre in panica strigand catre ei si aratandu-i cu degetul.

[Odette B. Malfoy]

• Odette nu era deloc speriata. Abia astepta sa auda de c ear trebui sa ii fie frica. Se uita intrebatoare la Itachi care incepu sa vorbeasca in continuarea lui Madara:
  -Suntem criminali de rang S, deci cei mai periculosi criminali din lumea ninja. Toti sunt pe urmele noastre mai ales cei din ANBU si Root, si o sa va intelegem daca vreti sa... sa... plecati, spuse Itachi balbaindu-se usor la ultima parte.
  Odette se uita la Kennya si apoi se ridicara amandoua de pe canapea incepand sa tipe ca doua fane nebune ce isi intalneau idolii.
  -Fata, tu-ti dai seama ca in sfarsit gasim pe cineva ca noi? intreba Odette entuziasmata peste masura.
  -Sa inteleg ca sunteti fericite ca v-am fi putut omora? intreba Hidan.
  Odette ii raspunse imediat cu un da categoric. Viperina isi ridica maneca de la mana stanga aratandu-le craniul din gura caruia iesea un sarpe.
  -Asta inseamna ca am jurat credinta, Lordului Intunecat, si ca suntem de asemenea cele mai diabolice fiinte din lumea noastra, se laude Odette. Eeeee... noi avem tatuaaaaaje, noi avem tatuaaaaje, voi n-aveti tatuaaaaaje.
  
  

[Kennya Allen]

“Bwahaha, sa ne omorati?... ce stiu ei fata. Au impresia ca sunt singurii puternici, ce sa zic. Poate sunteti ninja si barbati, insa cu siguranta nu aveti asta...” Kennya tinea bagheta in mana in timp ce isi stergea lacrimile de la ras si o rotea in fata lor, in timp ce Odette, Alan si Amen aprobau din cap hotarati si foarte plini de sine.
“O singura incantatie, un singur blestem si putem sa omoram pe cineva intr-o secunda fara semne vizibile si desigur fara nici un fel de efort. “ Situatia mergea intr-o carare gresita cand Hidan deschisa gura sa se compare cu ele, insa era oprit de aparitia unor siluete noi in incapere. O femeie frumoasa, imbaracata intr-un albastru inchis si un alt barbat, plin de cusaturi si o masca ce ii acoperea fata incepu sa le puna intrebari cu privire la problemele ce le intalnisera pe drum.

Kennya si Odette se uitau putin geloase la femeia din fata lor, intrebandu-se pe soptite de cand se stiau cu ea si care era scopul acelei organizatii. Barbatul ce intrase mai devreme, pe nume Kakuzu, se uita la ele si se oferi sa le arate camerele lor. Cele doua fete refuzara sa stea in camere diferite, asa ca amandoua se ridicara de pe canapea urmandu-l spre un hol lung, cu pereti albi si portrete frumos pictate. Amen si Alan aveau sa ocupe cealalta incapere. Madara si Itachi se uitara ingrijorati dupa ele si le strigara ca a doua zi dimineata aveau sa iasa in oras pentru cumparaturi si sa le arate imprejurimile. Chiar daca era o organizatie asasina, promisiunea era sa fie o a doua lor vacanta.

[Odette B. Malfoy]

• Odette se aseza pe patul sau privind-o fericita pe Kennya.
  -Nu-mi vine sa cred, fata, spuse Odette zambind visatoare.
  Se ridica apoi si deschise dulapiorul de la noptiera sperand sa gaseasca ceva in care sa doarma cand usa se deschise.
  -Nu vei gasi nimic acolo. Camera asta nu a mai fost ocupata de nimeni, dar am adus eu pijamale. Aaa... si numele meu e Konan, spuse fata lasand pijamalele pe patul Kennyei.
  Le mai spuse ca baia era in capatul holului si ca daca le era foame cina avea sa fie gata intr-o jumatate de ora apoi iesi din camera inchizand usa cat mai incet posibil.
  -Pare de treaba, spuse Odette intinzandu-se in pat.
  Privea tavanul gandindu-se la tot ce se intamplase de cand ele ajunsesera la han. In ciuda faptului ca nu avusesera prea mult timp sa se bucure de acea vacanta se bucurau acum de compania celor din Akatsuki si poate ca daca ii rugau frumos pe baieti, le invatau cateva lucruri de ninja si cum sa isi controleze chakra.
  -Tie iti e foame? o intreba curioasa pe Kennya.
  
  

[Kennya Allen]

La intrebarea prietenei ei, Kennya observa cat de foame ii era. Nu mancasera nimic toata ziua fiind pe fuga si daca se gandea si mai mult in trecut isi aducea aminte de toate lucrurile ce avura loc exact cand ei trebuiau sa ia masa si totul era anulat brusc. Ii raspunse ca da si o intreba pe cealalta viperina daca o sa aiba timp sa ii mai vada o data intoarse la Hogwarts. Auzira pentru a doua oara o bataie in usa si fetele se asteptara din nou sa fie Konan, insa siluetele lui Alan si Amen aparura de dupa bucata de lemn uitandu-se rugatori la ele.
“Umm, ne este frica sa dormim singuri? Totusi e un loc plin de asasini, putem sa dormim cu voi?”


Fetele deschisera gura sa tipe la ei cand Sasori intra fara nici o rusine in camera si le anunta ca masa era gata. Uitara de intrebarea mumiei si se grabira catre salonul unde luau masa. Te-ai fii asteptat ca niste criminali in serie cautati de toata comunitatea ninja sa fie putin mai salbatici si ceva nepasatori cand venea vorba de lucrurile astea, insa viperinele intrara intr-o frumoasa incapere mobilata cu bun gust si masa din centrul ei era incarcata cu fel si fel de retete atragatoare si delicioase. Fetele se asezara una langa alta, apoi la randul lor Madara si Itachi se asezara langa ele facandu-le semn sa se serveasca.