now and again we try to just stay alive

[Isolde du Maurier]

India & Carsten

• Intra in camera, obosita, si jurandu-si ca nu va mai merge asa des la spectacolele de balet. Isi dadu jos paltonul, ramanand in rochia neagra, scurta, speciala pentru balet, si se uita la bufnita care se odihnea pe pervazul camerei. Se duse la ea, incercand sa-i ia scrisoarea, insa aceasta zbura in coltul opus, India privind-o uimita.
  "Bufnita tampita! Da-mi scrisoarea!" aproape ca tipa ea, enervata la culme de acest comportament.
  Se apropie de pasare, incercand s-o prinda, insa aceasta isi lua zborul din nou, lasand-o pe viperina cu buza umflata. Se aseza pe pat, peste cateva carti, privind smechera tanara, si indreptandu-se spre usa. Fata o urma, vroind sa puna mana pe acea scrisoare cu orice pret, insa pasarea iesi din camera, luand-o pe coridoare.
  "Nebuno!" striga India, continuand sa fuga dupa pasare.
  Nici nu isi dadu seama cand ajunse chiar in fata camerei unde se afla Oglinda lui Erised, bufnita intrand inauntru. Viperina patrunse in camera, care era in obscuritate, si pana sa-si dea seama ca nu era singura in camera, aproape ca injura animalul.

[Kurt F. Malfoy]

• Fumul se raspandea intotdeauna repede prin camerele spatioase. Incerca pentru o clipa sa se miste din loc dar isi simtea oasele prea grele asa ca se multumi sa ramana unde era. Rasuci tigara intre degetul aratator si cel mijlociu,facand ca putin scrum sa cada pe podea insa nu asta il interesa in mod special in acea clipa. Auzi zgomot pe hol si isi ridica privirea,incercand sa ramana relativ calm. Cascand larg,incepu sa se simta si mai nepasator. Ridica din umeri si mai trase un fum. O vazu apoi insa pe India intrand ca un uragan in incapere iar atentia i se indrepta inspre ea. Nu ii vazuse chipul ci doar o simtise,ii simtise parfumul si cam tot ce insemna ea. Se obisnuise cu ea.
  Bau. Ranji scurt,intinzandu-si si mai mult picioarele astfel incat acum,mare parte din corpul sau statea inafara pervazului,locul pe care se pusese initial. Incaperea aceea era un loc numai bun unde sa fumezi si sa scapi de grijile care te asteapta acasa. O sotie insarcinata si bani putini,ce viata 'extraordinara'. Ai venit la timp pentru distractie. Ia loc.

[Isolde du Maurier]

• Se uita in directia de unde venea vocea si fu surprinsa sa constate ca era Carsten. Se intreba ce facea prin Hogwarts. Ii zambi, dandu-si seama ca oboseala ii disparuse ca prin farmec, si ar fi vrut sa prinda acea bufnita si sa-i suceasca gatul. Ii veni mirosul patrunzator si intepator de tigari, si se stramba, fiindca niciodata nu suportase acest lucru la nimeni. De ce sa-ti irosesti viata si banii pe niste porcarii?
  "Buna si tie", ii raspunse, uitandu-se dupa pasare.
  O vazu stand in fata oglinzii si se indrepta spre ea, hotarata s-o prinda. Ca prin mirare, oglinda cu rama aurie ducea intr-o gradina frumoasa, plina cu tufe de trandafiri albi, pe care niste oameni-carti de joc, incercau sa-i vopseasca intr-un rosu aprins. Fara sa-si dea seama,India inainta, lasandu-l pe Carsten si camera de la Hogwarts in urma.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi mai ciudat decat de obicei apoi se ridica de pe pervaz,simtind o presiune intra-craniana crescuta. Nu ii venea sa creada ca fatuca aceea nici macar nu ii oferi cinci minute de atentie,dupa ce intrase. Ofta in sinea lui,incercand sa dea la o parte aroganta si misoginismul caracteristic,indreptandu-se spre ea. Ii atinse umarul instinctiv,brusc,privind deasemeni inspre oglinda. Observa apoi o fetita ciudatica,ce lua ea insasi pensula si picta trandafirii.
  Asta e ceva nou,stii? - ii sopti el Indiei
  Continua sa priveasca,mai ales ca,in cele din urma,aparu cineva foarte cunoscut lui. Era exact Natalie,dar purtand mai mult machiaj si o rochie rosie ca focul,aproape ca acelea pe care el i le crea,dar aceasta era mult mai incarcata,oarecum inestetica. E cumva dorinta ta?

[Isolde du Maurier]

• Privi uimita prin jur, ochii sai mari si verzi reflectand nedumerirea. Totul era foarte ciudat, si nu isi dadea seama unde se afla, si nu isi daduse pana cand vocea lui Carsten nu o trezise la realitate. Gradina era, ce-i drept, foarte frumoasa, insa ea isi amintea clar ca fusese in camera Oglinzii lui Erised.
  "Foarte nou. Si ciudat", ii raspunse lui Carsten, continuand sa contemple acest tablou ireal. "Si ce sunt cu aceste carti vrajite care ...picteaza trandafirii?"
  Se uita stupefiata la ei, nici macar nu ii bagau in seama, de parca ar fi fost invizibili. O tanara roscata trecu pe langa ei, purtand o tona de machiaj, si o rochie sangerie, ceea ce nu o caracteriza deloc.
  "Nu, nu e dorinta mea. De ce sa vreau sa ma aflu intr-un loc unde nu mi se acorda atentie?"

[Kurt F. Malfoy]

• Auzindu-i ultima replica,parerea sa despre India se schimba radical,pentru a mia oara de cand se cunosteau. Se intreba daca nu cumva,acum dupa ce devenise doamna Neitzke,se comporta si mai mult ca o 'respectabila' doamna din inalta societate. Imprumutase doar aroganta specifica,asta era clar. Semana oarecum cu Regina Rosie. O numise astfel pe femeia care trecuse pentru ca era imbracata in rosu si avea o coronita pe cap.
  Ciupeste-ma,cred ca visez.
  Isi arunca apoi privirea inspre un personaj la fel de cunoscut. Daca Natalie juca rolul Reginei atunci iepurele care tocmai se indrepta inspre ei,semana puternic cu alesul inimii ei.
  Oh,uite-l ca vine. Dragul de Sasha.
  O spuse pe un ton sardonic,nereusind sa isi inabuse un ras isteric. Ce-i drept,ii statea perfect cu codita.
  Se desprinse la scurt timp din locul in care se afla,alergand alarmat catre unul din pomii cu frunze deasemenea pictate. Carsten realiza acest lucru imediat,avand acum palmele acoperite cu o veritabila nuanta de verde-crud. Se prinse de o creanga - avand in vedere ca inaltimea lui ii permitea sa ajunga in locurile considerate de toti ceilalti ca fiind inaccesibil de inalte-si urca de-a lungul trunchiului pana ajunse aproape de varful copacului.
  E un turn. Vad Carti-Soldati agitandu-se in zona aceea.

[Isolde du Maurier]

• India nu rezista tentantie sa-l ciupeasca pe Carsten de brat, cu un zambet satisfacut pe fata. Privi in jurul ei, insa cand il vazu pe Sasha semanand izbitor de mult cu un iepure, simti ca i se face rau, si isi acoperi ochii cu mainile.
  "Inocenta mea...", murmura ea, dandu-si o palma peste fata, si indreptandu-si atentia spre Carsten, care se urca in copac, si se apropie de el, incepand si ea sa se catere, amuzata.
  "Nu am mai facut asta de cand eram mica"
  Un zambet naiv i se asternu pe fata, si ajunse aproape imediat langa vrajitor, caci anii de balet o ajutau foarte mult din punctul de vedere al flexibilitatii si echilibrului. Privi spre turn, si vazu Cartile-Soldati, si ramase sa-i priveasca uimita.
  "Asta e un loc ciudat rau de tot. Ce crezi ca s-a intamplat?"

[Kurt F. Malfoy]

• Buna intrebare,intr-adevar. Nici el nu stia cu exactitate. Se tinu cu o mana de trunchiul copacului,cealalta folosind-o pentru a isi controla cu atentie hainele si lucrurile pe care le avea prin buzunare. Bagheta in buzunarul hainei?Da. Plasa-de-vise la gat? Da. Animalul de companie sasaitor prin camasa? Si acela. Ba chiar Less,ametita rau,incepu sa se tarasca de-a lungul corpului lui Carsten,facandu-si loc pana ce ajunse afara. Observand copacul si sarpele,i se paru ca el si India semanau cu Adam si Eva,cumva.
  -Vom afla doar daca ne indreptam spre turn,bineinteles.
  O prinse de mana apoi ii ordona cobrei sa se intoarca la locul ei -iar aceasta se resemna,stiind ca nu avea incotro. Privi inspre turn pentru a mia oara in cateva minute. Folosind vraja Evanesco,ajunse in scurt timp langa turn. Cartile-Soldat erau acolo,ignorandu-i complet.Carsten privi inspre cer apoi vazu un punct verde la una din ferestre. Un punct tipator. Era o persoana.
  - Hei,hei tu. Nu ai gasit cumva vreun corb?,ii striga acesta lui Carsten
  -Pentru ce?,replica vrajitorul
  - Am nevoie de un birou,omule.
  Carsten o stranse pe India de mana,ceva mai tare,simtind cum i se face rau. Se gandi la aceasta lume ciudata,oarecum familiara totodota. Dar era imposibil sa fie asa cum credea el ca este defapt.

[Isolde du Maurier]

• Se uita la degetele lungi ale lui Carsten infasurate in jurul incheieturii ei, si fara sa-si dea seama, un mic tremur ii trecu prin tot corpul, si inima incepu sa-i bata mai repede decat vroia. Il privi pe Carsten nedumerita, mai ales din cauza schimbului de replici cu acel om. Nu intelegea ce dorise sa spuna, si lumea asta incepea s-o ameteasca. Totul era prea ciudat. Se apropie de vrajitor, iar bataile inimii i se accelerara, si se simta mai confuza ca niciodata.
  
  "De ce vrea un corb pentru un birou?" intreba vrajitoarea nedumerita.
  
  Insa, la cat de aiurea era lumea asta, nici nu avea rost sa se mire. Soldatii-carti de joc misunau prin toate partile, inebuniti ca nu aveau timp. Privindu-i timp de cateva minute, isi aminte de Alice in Wonderland, povestea ei preferata.

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada cand ii auzi intrebarea. Dar era atat de evident,la urma urmei. Tocmai de aceea striga inapoi,spunandu-i acelui roscovan ciudat ca daca vroia un corb,atunci trebuia sa faca pe-a Rapunzel si sa coboare o fraghie ori alt lucru care sa ii poata trage in sus. Zis si facut. In mai putin de cateva clipe o bucata lunga de material,asemanatoare cu o panglica din matase,de culoare rosie,se rula de-a lungul zidului.
  
  Doamnele mai intai... ii spuse el Indiei,dandu-i de inteles ca trebuia sa reproduca ceea ce vazuse probabil ca faceau detinutii Incuiatilor,numai ca de data asta ei nu evadau,ci intrau inauntru,excaladand zidul
  
  In clipa in care ajunsesera sus,Carsten simti ca lesina. Acel tip arata exact ca el numai ca purta haine amuzante,era roscat si avea ochii verzi. Pentru o clipa se intreba daca nu cumva viseaza si se ciupi singur dar isi dadu seama ca era un cosmar pe care il traia. Ofta.apoi veni si explicatia mult dorita.
  Corbii au spatele mai lat. Plus,pentru foile acelea mici,colorate si parfumate,un spate de corp e perfect,au cam aceeasi latime. Si ai si un mesager.
  Roscatul il privi plin de melancolie iar Carsten ii putut auzi gandurile si anume in sfarsit,un om normal!. Privi inspre acesta apoi inspre India,citind ingrijorarea de pe chipul ei. Ce era de facut acum?