See that coming !

[Agnes Marie Lovel]

• Anyone.
  
  
  Putea sa stea linistita macar o zi ? Nu , nu putea . Se ridica din banca si o zbughi pe usa , lasand in urma ceilalti elevi si pe profesoara . Nu suporta orele acelea idioate , pana la urma la ce o ajutau ? Daca mama ei ar fi fost acolo sa-i de-a un sfat , atunci acela cu siguranta era : De la fiecare materie si profesor ai de invatat ceva . Oricat de neinsemnat ar fi , uneori te poate ajuta .
  
  Iesi afara pe domenii . Se parea ca zapada disparuse , lasand in urma ei paraiase . Calca intr-o balta estul de mare , stropindu-se de la tenisii rosii pana aproape de genunchi . Injura printre dinti dupa care isi continua drumul .
  
  Se aopri pentru o clipa , vazand crengile amenintatoare ale Salciei Batause . Arborele respectiv era acolo de cand Hogwarts . Se indrepta inspre aceasta , privind-o plictisita . Soarele care abia iesise pe inaltul cerului accentua ploverul ei galben , acesta scotand in evidenta parul ei rosu . Trase rucsacul pe umar , si-si indrepta privirea catre persoana care alerga inspre ea ..

[Luciana E. Flamel]

Inca era prea departe pentru a intelege ceea ce intr-un mod mai mult disperat decat politicos ii adresa persoana care se indrepta spre ea. Agnes nu putu deslusi decat cuvintele “-Hei ; Witch ; Dumbledore; “ iar in secunda urmatoare simti toata greutatea unui eleve de la Cercetasi cum ii strivea un umar. Respira greoi, roba ii era plina de noroi fiind stropita pana aproape de mijloc… se vedea ca alergase tot drumul.

“-Scuza-ma!” icni aceasta si se trase intr-o parte. Parul blond ii era ravasit iar ochii ii scaparau frenetici. “ “-Ai fost chemata de director, vino! Nu prea cred ca ii face placere sa astepte. Profesorul Flitwik m-a trimis inca de acum jumatate de ora sa te caut… trebuia sa fii la Potiuni. Apropo, ma numesc Luciana .” Spuse totul parca dintr-o suflare . Era greoi sa o urmaresti.

“- Ah, sa nu iti faci griji! Adauga aceasta vazand expresia confuza de pe fata fetei. Iti vor explica ei mai bine insa… E vorba despre o mica asociatie. Cred ca asta e cuvantul potrivit. Sunt curioasa pe cine au mai ales. Sunt putini elevi in scoala care mai au abilitati deosebite. Seful casei tale spunea ca esti magmetamorf , eu sunt animag.“ Brusc intoarse privirea si fixa timp de cateva secunde salcia dupa care adauga scurt: “- Continua drumul, eu va voi astepta la Urlet in Noapte.”
Dupa aceste cateva minute pe care oricine le putea cataloga ca fiind in topul celor mai ciudate lucruri care ti se pot intampla chiar si la o scoala de farmece si vrajitorii Agnes…..

[Oswin A. Cameron]

• Observa de la geamul camerei sale o persoana al carei par era inconfundabil. Agnes! Isi spuse soimita in minte icnind usor. Arunca o scurta privirea asupra ceasului iar acele acestuia ii spunea ca orele inca nu se terminasera. Se incrunta usor intrucat chiulise toata ziua si nu avea de cand sa se lese prinsa tocmai acum. Ce naiba.
  Perfect! Murmura blondina. Isi trase in graba pe umeri pelerina neagra - pe care, ei bine, o ura - si isi ascunse bagheta in buzunarul adanc al acesteia. O cauta cu privirea pe Biscuite. Veverita alba isi rontaia biscuitele cu ciocolata pe care il daduse, acum perna ei fiind plina de firmituri. Pufni ironic si parasi incaperea.
  
  Nici nu ajunse bine la Salcia Batausa cand vocea unei alte persoane o oprise. Categoric aparuse intre timp deoarece alta varianta nu era.
  Buna, Agnes! Spuse soimita catre roscata afisand un zambet putin prea dulce. Sunt Jade! Adauga imediat catre cercetasa.

[Luciana E. Flamel]

Luciana tresari involuntar. Aparitia neprevazuta a lui Jade era mai mult decat bine-venita. Rotitele din cap se invarteau...

"-Jade...Jade Wossen, oh , esti trecuta in arhiva scolii, esti animag nu-i asa?" spuse ea aproape prea entuziast. Totul incepea sa se lege. Incropise rapid un plan in minte.
"-Nu sunt cea mai potrivita persoana sa va spun asta insa..." urma o gura zdravana de aer in timp ce strafulgera cu privirea inca o data cerul si salcia cea batrana..."probabil stiti de existenta oamenilor-lup. Se pare ca in timpul vacantei de Craciun unul dintre elevii scolii, sincer nu stiu despre cine e vorba, a fost muscat si transformat. Dumbledore a cautat imediat in liste elevii cu abilitati speciale care ar putea sa-i faca fata, in noptile cu luna plina. Dar nu doreste doar niste gardieni ci niste prieteni, niste confidenti pentru respectiva persoana"

O pauza incomoda isi facu aparitia in discutie. Luci incerca sa adopte un zambet optimist dar isi dadu seama ca o fata schimonosita de un grimasa falsa nu va avea efectul incurajator la care spera.
"-Directorul a spus ca ne pune la dispozitie "Urlet in Noapte" stiti voi, conacul din Hogsmeade.Spunea ca "a fost menit dintotdeauna oamenilor lup"" o urma de crispare isi facu aparitia pe chipul cercetasei, parca din pricina incapacitatii de a-si explica acea replica..." Sper ca nu v-am speriat. O sa va astept langa salcie imediat ce primiti instructiunile de la directiune."

Totul se petrecea rapid.Ciana isi prinse tamplele intre palme si le presa cu putere de parca ar fi vrut sa-si faca ordine in creier cu propriile maini. Ridica imediat privirea si le privi pe cele doua soimite in timp ce isi acoperise capul cu gluga pelerinei si isi indesa niste suvite bogate dupa ureche

[Oswin A. Cameron]

• Facu un pas in spate prefacandu-se ca isi pierde echilibrul pentru o clipa. I se parea destul de ciudat ca intr-un registru sa fie atat de multe detalii despre ea. Pana la urma nu era un animag inregistrat la ministrer. Ei bine, nici cei din Minister nu se prea oboseau sa tina evidenta animagilor din Lumea Vrajitoreasca. Schita un zambet vinovat.
  Ehem.... Dragut! Spuse cu jumatate de gure, deloc convingatoare.
  
  Auzise si ea de acel elev care devenise varcolac in seara de Craciun. La fel ca de obicei insa, nepasarea o cuprindea rapid. Nu era ea ce-a implicata in treaba lui, nu il cunostea si mai ales nu avea de gand sa se bage in treburile lui. Si totusi, daca directorul spuse asta inseamna ca, vrand, nevrand, trebuia sa o faca.
  Ofta teatral iar umerii ii cazura, ea adoptand o pozitit de inocenta. Mai bine zis, privirea aceea de copil care nu pricepea ce se intampla in jurul ei.
  Ne-a numit in mod direct, sau cum? Intreba pe un ton incet si usor curios. Parca nu ar fi vrut sa se duca la director. Dosarul ei, daca putea fi numit asa, nu era tocmai curat. Icni aruncandu-i lui Agnes o privirea confuza. Pur si simplu nu stia ce se intampla acolo si nici ce ar trebui sa faca in continuare. Ciufulindu-si parul se apropie de cercetasa.

[Luciana E. Flamel]

Gesturile si postura incordata pe care o adoptase Jade tradau deja faptul ca nu parea incantata de situatie. Timpul se scurgea iar ele trebuiau sa-si intre in post inca din acea noapte deoarece avea sa se implineasca luna plina iar transformarea avea sa-i fie completa.

"- Nu sunt multi animagi in scoala... dupa cum ti-ai dat deja seama, cu toate ca nici eu nici tu nu suntem inregistrate la minister drept animagi domnul director stie si a facut stricta referire la cei cu puteri speciale. " ...faţa ii deveni chinuita si o urma de disperare i se citi in ochi ..." Mi se pare deosebit de ciudat. Putea la fel de bine sa-i organizeze o paza de aurori daca voia sa fie supravegheat in acele zile sau la fel de bine se puteau ocupa de el profesorii. Dar nu.. pur si simplu sa trimiti niste elevi care pot fi oricand muscati si trasformati si ei ..." ultima parte o turui atat de repede incat parea ca se cearta cu cineva imaginar. Se calma imediat revenind la tonul linistit, cu vocea putin tremuranda, insa calda si calma. " Nu stiu cat timp o sa mai aveti sa va duceti la director si sa va si intoarceti. Acum mai bine de 45 de minute am fost trimisa dupa Agnes. Am inteles ca mica armata va fi alcatuita din 4 elevi. Excluzand persoana cu ,,mica problema blanoasa''. In secunda urmatoare baga mana in buzunarul robei si scoase ceea ce pareau niste ceasuri vechi de buzunar, ceva ce la prima vedere parea o o bucata medie de pergament nescris si o carte micuta cu coperta groasa de piele de dragon iar din celalalt buzunar un nimic pe care parea sa il tina foarte mandra sus in aer "- Au ramas la mine. Mi-a spus ca e tot ceea ce avem nevoie. Cel mai ciudat e cu medalioanele astea vrajite care ne vor ajuta sa tinem legatura intre noi" ...spuse ea fluturand o mana prin aer ca si cum celelalte doua soimite stiau deja la ce foloseau tot acel maldar de lucruri aparent puerile..." uite continua ea: sunt gravate. Am crezut ca vor fi numele, sau bine, macar initialele noastre. De fapt : "...si le flutura impasiva astefel incat sa se poata observa literele de pe ele..." doi de P un W si un M . cred ca erau tot doi de M si s-a dereglat vraja cu care au fost incrustate iar unul s-a rasucit ."

Un vanticel racoros isi facu simtita prezenta. Reusi sa ravaseasca parul fetelor. Cu toate ca ziua devenise mai lunga odata cu instalarea lui martie, Luci isi dadu seama ca era destul de tarziu deoarece devenea din ce in ce mai intuneric.

"- Stiti, eu ma duc spre conac. Puteti alege : daca vreti mergti acum odata cu mine sau ne vedem mai pe seara. Voi fi langa salcie sa deschid tunelul spre Hogsmeade." spuse Cia destul de incurcata asteptand reactia celor 2 fete.

[Oswin A. Cameron]

• Atentia Lucindei pentru detalii o impresionara cat de cat. Desi nu putea sa nu spuna ca nu observa si ea acele chichite care celor din jur le erau "invizibile" dar le retine pe cale ce i se pareau importante, ce restul "depozitandu-le" acolo, unde va in mintea ei.
  
  Era mult prea comoda pentru a mai merge la director si sa ceara tot felul de informatii. Stia ca ar fi pus multe intrebari inutile pana sa priceapa ceva iar ceea ce ii spusera cercetasa i se pareau mai mult decat de ajuns pentru as isi da seama ca nu ar trebui sa refuze o astfel de intamplare. Putea sa lipseasca cateva ore din viata castelului si sa isi ocupe mintea cu alte lucruri. Se opri la vreo doi metri de Agnes, aruncandu-i o ultima privire curioasa, dar nimic. Ridica scurt din umeri ajungand in cele din urma langa cercetasa.
  Nu mai merg la director dar vin cu tine. Nu te pot lasa sa faci cine stie ce prostioara sau sa te pui in pericol. Ii spuse. Pe naiba ii pasa. Stia ca era periculos iar asta parca o motiva destul de mult. Incercase sa para cat de cat responsabila deoarece era ceva mai mare ca ea, intr-un fel sau altul.
  
  Simti o ciudata senzatie de Deja-Vu cand vazu acele ceasuri. I se parea ca le mai intalnise undeva sau la cineva. Literele P, M si W nu ii spuneau nimic.
  Nu pot sa fie initiale. In cazul meu ar merge pentru ca sunt Wossen dar nu cred ca si in cazul vostru. Adica, Agnes e Lovel iar tu Flamel si ma indoiesc ca numele tau e cu "Ph". Trebuia sa semnifice ceva sau sa vina de la cineva, ceva. Poate ca ar trebui sa ne protejeze sau ceva asemanator. Trebuie sa fie o legatura intre medalioanele astea. De unde spuneai ca le ai? Avea momente cand incepea sa vorbeasca cu gandurile ei, facand abstractie daca mai e sau nu cineva cu ea. Iar atunci, cuvintele veneau unul dupa altul fara sa se mai inteleaga nimic, ca si cum ar fi fost nebuna. Desi privise un ceas si il intoarse pe toate partile cat timp vorbise, ultima propozitie o rosti introrcandu-si brsc capul si fixand-o cu privirea pe Lucinda. Inghiti in sec intrebandu-se in gand unde se grabeste atat. Pana la urma mai avea ceva timp deoarece luna inca nu rasarise deasupra Padurii Interzise.
  In ce transformi? O intreba dupa ce ii auzi remarca despre deschiderea tunelului.

[Agnes Marie Lovel]

• Asculta linistita conversatia dintre cele doua fete . Era clar .. ba nu . Nu era deloc . O pustoaica alergase in urma ei informand-o ca directorul infiintase o 'echipa' sa spunem asa , care sa ajute un elev muscat de un om lup . Totul ii suna familiar . Dar nu avea timp de ganduri ca acelea . Nu ..
  
  O privi putin pe Jade , simtind ca si aceasta era putin stresata de situatie , la fel ca ea de altfel . Isi misca mainile , odata cu adierea vantului , incruntandu-se usor , calm. Oricine se astepta la asta , cel putin Agnes . Vazand cum cele doua eleve se incruntau una la alta , o amuza oarecum .
  
  
  -Director ? spuse aceasta , trezindu-se in cele din urma din visat . De ce sa mai pierdem timp facand asta ? continua roscata . Eu una sunt informata ..pregatita ..isi intoarse privirea spre Luciana , continuand sa pastreze acea expresie nedumerita . Apoi o privi pe Jade care si ea parea oarecum curioasa de tot ce se intampla .
  
  -Stai . Deci ..uum , venim acum cu tine . Ce rost are sa mai mergem la director daca stim ce trebuie sa facem ? tacu timp de cateva clipe , dupa care-si scarpina fruntea . Stim , nu ?

[Luciana E. Flamel]

Luciana lua o gura mare de aer, umplandusi plamanii. Era constienta ca nu avea sa fie totul o placere. Era speriata oarecum insa si entuziasmata. Oricum bantuia pe coridoare zi si noapte. Acum ca aceasta devenea o indatorire nu se supara deloc. Macar cele doua fete nu dadura bir cu fugitii.

"-Fie, sa mergem!" murmura ea...apoi se indrepta usor spre salcie. Simti un fior de satisfactie ,de nebunie care ii pulsa prin vene. Il gasi mult mai patrunzator decat cel simtit in timpul serii trecute cand Flitch o alergase din varful turnului de astronomie. Cand s-a sigurat ca cele doua soimite paseau la unison continua : "-din momentul in care tunelul e deschis avem cam jumatate de minut pana cand salcia nu o ia din nou razna si i se reaprinde dorinta de a face pilaf tot ce misca. " in acest timp isi scoase bagheta din buzunarul robei si suiera ceva. Indrepta bagheta spre tample si puf! o bufnita alb-aurie zbura acum inspre crengile care semanau mia mult cu niste maini uriase prevazute cu manusi de box. Scotoci usor cu ciocul la radacinile acesteia iar salcia incremeni brusc. Nici macar vantul care sufla destul de aprig, dat fiind faptul ca seara se instala usor usor, nu o clintea.

Reveni la infatisarea umana si astepta neclintita sosirea restului echipajului. "-Lumos! " rosti cercetasa si varful baghetei lumina facand ca din bezna tunelului sa apara un coridor lung ,zidit si se putea observa ca nu mai pasise nimeni pe acolo de foarte multa vreme . Se cunostea insa cararea pe care ea si prof Flitwich au facut-o in acea dimineata pentru a verifica daca nu cumva locul intunecat nu fusese inghiriat de vre-o creatura drept locuinta. Insa in afara de plante parazite, niste panze de paianjen si mult praf totul era in regula.

"-Stiti daca ma gandesc bine, am fost prea zapacita sa va povestesc de... chestie si nu m-am prezentat. Stiu cum va cheama deci corect este sa..." se fastaci putin si adauga scurt: "...ma numesc Luciana. Sunt la Cercetasi, dar probabil ca v-ati dat seama. Am 16 ani." urma o pauza scurta in monolog curmata de un "-Stupefy!" imediat un pui de paianjen urias cazu inert cu picioarele incremenite intr-o pozitie ciudata.

" - Sa vedem ce e de capul chestiilor primite." adauga imediat Ciana cu o urma de entuziasm evidenta si intinse fetelor din nou manunchiul de ceasuri si fiecare lua la intamplare cate unul. Isi puse si ea unul la gat iar acum litera P care era incrustata pe cel ramas la ea se reflecta ciudat pe peretii tunelului in lumina baghetei. lasa cel de al patrula sa alunece usor inapoi in buzunar. "- Directorul mi-a spus ca toate raspunsurile le vom gasi in asta" spuse ea aproape gafaind de la mers in timp ce scotea carticica cu coperta verde. Pe prima pagina scria cu litere purpurii Jurnalul Strengarilor. Iar sub asta cu argintiul specific cercetasilor : Jur solemn ca nu e nimic de capul meu. Trecu usor degetul peste paginile ingalbenite si acestea se derulara rapid. Era un caiet scris in intregime de mana. "- Va trebui sa-l frunzarim cat de rapid... nu am apucat sa ma uit deloc prin el" adauga ea in timp ce golea din nou buzunarele. erau in fata unei usi mari , negre cu o clanta mare, de fier, foarte ruginita. "- Sa le impartim inainte de a intra" iar mainile ei cu jurnalul ,pelerina ponosita si pergamentul ingalbenit le imbiau pe cele doua soimite .

[Oswin A. Cameron]

• Se cutremura usor. Vantul rece al noptii incepea sa isi faca simtita prezenta, facandu-i parul blond sa ii zbore in toate directiile. Nu ii placea cand cineva se lega de parul ei, cand era ciufulit sau in orice alt mod care arata neglijenta.
  Intoarse privirea catre Agnes, zambind in sinea ei. Macar acum stia ca avea sa vina si ea cu ele. Aproba usor din cap si o urmari pe Lucinda in interiorul tunelului. Tot drumul tacuse, ceea ce facea sa fie putin cam ciudat din partea ei dat fiind cat de mult, de repede si de inutil vorbea.
  
  Incapere parea cu adevarat distrusa. Un pat era pe jumatate rupt iar materialul care partinuse candva baltachinului zacea sfasiat pe podea si pe salteaua ingalbenita de vreme. Mobilierul de moda veche parea oarecum stabil dar era si el zgariat adanc. O oglinda sparta, un covoras mancat de molii si tapet cu floricele mov, pe fundal verde era rupt intentionat si desprins lasand astfel sa se vada tencuiala de pe pereti. Toate erau destruse si imposibil de a mai fi utilizate la ceva. Un ticait surd, undeva intr-un colt al camerei parea sa fie singura dovada ca ceva mai ramasesera totusi in picioare.
  
  Nici nu auzi ce spusesera cercetasa. Se trezi pentru o clipa, cand primi medalionul, pentru ca in clipa urmatoare sa se piarda cu privirea in ceea ce fusesera odata o camera. Se indrepta catre fereasta batuta in cuie cu scanduri de lemn. Lumina lunii pline incepea sa lumineze cerul noptii iar razele patrundeau in incapere printre firele lungi de praf din aer.
  Erau deja in Hogsmeade, la Urlet in Noapte dar nici o urma de persoana imblanita.
  Nu cred ca e bine ca suntem aici! Spuse Jade pentru sine. Se intoarse catre Lucinda si Agnes cercetand din nou incaperea. Detalii. Vroia detalii. Privirea in cazu asupra unu cuvant scrijelit acolo unde tapetul fusese desprins intr-un mod violent. Se apropie rapid si isi trecu varfurile degetelor pe deasupra literelor.
  Rache! Il citi ganditoare privindu-le uimita pe cele doua.