~ you will let me down

[Desiree Rose Goth]

• - Eu.. nu cred ca inteleg ce vreti.
  
  Vrajitoarea clatina din cap cu neincredere. Desiree isi pleca privirea si ofta prelung, considerand ca toata acea neincredere era datorata micei sale intruziuni in conversatie. Fusese impulsiva si nu putuse sa nu aiba si ea un cuvant in conversatie. Astepta deci ca Ainsley sa dreaga putin situatia.
  
  - Nu am putut trimite vreo bufnita pentru ca.. ei, bine, banuim ca corespondentele noastre sunt supravegheate, spuse Ainsley. In plus, intrebarile noastre nu sunt tocmai ceva ce putem mentiona intr-o scrisoare. De aceea am preferat sa venim direct aici.

[Ainsley S. Everdeen]

• Mama lui Deborah nu o intrerupse; insa neincrederea de pe chipul ei era inca prezenta, desi putin mai dizolvata. Cele doua Cercetase aveau o poveste destul de lunga de relatat, iar Ainsley nu era sigura ca ar fi putut suporta tot acel chin. Trebuia sa povesteasca totul cat mai succint si sa nu dea prea multe detalii. Era dificil, tinand cont ca toate evenimentele prin care trecusera nu era ceva tocmai usor de crezut.
  
  - Au inceput sa se intample lucruri.. pe care nu le putem explica, continua Cercetasa. Si avem nevoie de ajutor. Noi credem ca.. stiti ceva care ar putea sa ne ajute, odata ce va spunem despre ce este vorba.
  
  Vrajitoarea facu un semn scurt cu mana, indemnand-o pe Cercetasa sa continue.

[Desiree Rose Goth]

• Se uita timp de cateva secunde la Ainsley, avertizand-o pe colega sa Cercetasa sa nu o ia gura pe dinainte prea tare. Femeia nu avea nevoie sa stie mai multe decat se presupunea sa stie - adica esentialul. Isi zgarie podul palmei cu unghiile, nerabdatoare sa afle mai repede daca avusese dreptate in privinta vrajitoarei.
  
  - Noi credem ca toate astea sunt intr-un fel legate de.. disparitia lui Deborah, adauga Ainsley. Si de asta avem nevoie sa stim mai multe detalii despre ziua in care a disparut.
  
  O auzi pe Ainsley rasufland adanc dupa ce termina de rostit acele cuvinte. Desiree inspira si ea, la randul ei, asteptand un raspuns care sa o anunte de reusita sau de esec.

[Ainsley S. Everdeen]

• Ainsley remarca socul asternut pe chipul vrajitoarei; brusc, parca temperatura camerei se racise cu zece grade. Spusese acele cuvinte prea repede - in fond, ce sperante mai avea femeia in legatura cu intoarcerea acasa a fiicei sale disparute de luni intregi? Era gresit sa ii dea o speranta falsa privind-o pe Deborah..
  
  - Stiti ceva in legatura cu disparitia ei?
  
  Cercetasa ofta adanc. Exact de asta ii era frica. Deborah disparuse cu mult timp in urma, insa in glasul vrajitoarei ea reusi sa distinga o urma de speranta. O speranta pe care nu ar fi dorit sa o doboare tocmai ea. Isi ridica privirea si se uita fix in ochii femeii.
  
  - Da. Credem ca e moarta.
  

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa inspira adanc la auzul acelor cuvinte si-si pleca privirea. Poate ca Ainsley fusese un pic prea directa, insa acela era adevarul; avand in vedere de cat timp era data Deborah disparuta, sansele ca ea sa mai fie in viata era minime. Desiree se indoia sincer ca angajatii de la Minister o mai cautau pe tanara.
  
  Vrajitoarea nu parea tocmai mahnita si socata la auzul vestilor; mai degraba, pe chipul ei era asternuta o amaraciune amestecata cu resemnare. Daca pana si mama lui Deborah se indoia ca fata ei nu mai era in viata, atunci era clar.
  
  - De unde puteti sti? le intreba ea.
  
  Cercetasa isi dadu seama ca acele cuvinte erau o bravada, nu o intrebare adevarata.

[Ainsley S. Everdeen]

• - Avem cateva indicii, raspunse Ainsley. Atata tot. Si s-ar putea sa stim si cine a omorat-o pe Deborah.
  
  Ofta prelung si-si trecu o suvita ratacita de par dupa ureche. Vrajitoarea reactionase mult mai bine decat isi imaginase initial; in fond, avea destule batai de cap si fara o criza de isterie sau ceva asemanator. Ainsley multumi in gand Domnului pentru asta.
  
  Insa cautarile lor nu se terminasera, nici pe departe. Mai aveau mult de cercetat pana sa-si dea seama de motivele Ariei din spatele omorului. Deocamdata, aveau doar cateva banuieli si o simpla amintire regasita datorita farmecelor.
  
  - Trebuie sa ne dam seama doar de ce a facut asta, adauga Cercetasa.

[Desiree Rose Goth]

• Vrajitoarea se uita cand la una , cand la alta, parca incercand sa-si dea seama daca Cercetasele spuneau adevarul. In cele din urma ofta, infranta.
  
  - De ce ati venit tocmai la mine ca sa-mi spuneti asta? le intreba. Ar fi trebuit sa-i anuntati pe cei de la Minister , care chiar puteau face ceva in privinta asta.
  
  Aici femeia avea o oarecare dreptate; insa cele doua tinere nu puteau risca ca ipoteza lor sa fie falsa. Trebuiau sa gaseasca absolut toate detaliile inainte ca sa o denunte pe Aria. Desiree isi pleca privirea, insa isi regasi destul de repede vocea.
  
  - Pentru ca noi banuim pe.. o persoana care parea sa fi fost in afara suspiciunilor. Nimeni nu ne-ar crede fara niste acuzatii solide, insista ea.

[Ainsley S. Everdeen]

• Femeia le mai arunca o privire, apoi ofta, parca infranta de argumentele lor. Ainsley isi imagina ca probabil ea cauta o cale sa le faca sa ii spuna intreg adevarul, fara ezitare sau parti disimulate.
  
  - Aici aveti oarecare dreptate, le spuse ea. V-ar deranja sa-mi spuneti si mie cine este persoana pe care o invinuiti?
  
  Ainsley sovai, muscandu-si buza. Vrajitoarea din fata ei era cea mai indreptatita ca sa afle ce se intamplase, tinand cont ca era mama lui Deborah. Insa, chiar si asa, tanara nu credea ca era o idee tocmai buna. Arunca o privire catre Desiree. Dupa expresia asternuta pe chipul colegei sale, isi dadea seama ca nici ea nu era de acord sa martiriseasca acel aspect.

[Desiree Rose Goth]

• Tanara isi infrana impulsul de a rade dispretuitoare la gandul ca ar destainui cuiva in acel moment ca Aria era in spatele tuturor. Cine ar fi crezut-o daca ar fi spus cu voce tare ca avea suspiciuni fata de cineva pe care il considera mort? In privinta asta, trebuia sa faca o gramada de munca de convingere.
  
  - Sa zicem ca.. nu am dori sa va facem sa aveti sperante false, spuse ea. Daca vom fi sigure a cui a fost vina pentru moartea lui Deborah, va vom spune.
  
  Mai mult de atat nu putea face. Nu era sigura ca ar fi trebuit sa destainuie cuiva secretul lor , avand in vedere ca stia de ce era capabila Aria. Nu, in niciun caz. cel putin, nu in acea clipa, cand era atat de nesigura si ezitanta.

[Ainsley S. Everdeen]

• - Deci, putem incepe, spuse Ainsley, repede.
  
  Nu mai dorea sa auda alte intrebari din partea vrajitoarei; nu ar fi facut decat sa iroseasca timpul si mai mult, fara sa faca nimic care sa le ajuta in cautari. Daca nu aveau sa se grabeasca, cu siguranta ca Aria le va observa lipsa la Castel si isi va da seama ca cele doua Cercetase venisera in acel loc. In plus, Ainsley murea de nerabdare sa revina la conacul ei, sa-si revada parintii.
  
  Nu putea sa-si concentreze prea bine gandurile, desi stia ca situatia de fata nu era tocmai placuta sau simpla. Isi sprijini coatele de genunchi si ofta, pregatita sa inceapa. In sfarsit, era timpul sa afle ce s-a petrecut cu adevarat in seara care-i fusese stearsa din memorie.