revealing the truth

[Ivy Thibault]

Ivy and India

• Era o frumoasa seara de primavara, cand Ivy se plimba pe strazile din Hogsmeade. Incepuse sa se intunece, dar fata nu prea baga de seama. Nu era asa de important cat timp avea bagheta la ea. Era aici de ore bune, dar nu simtea ca se plictiseste sau ca i se face frig. Venise la plimbare pentru a se gandi la anumite lucruri.
  
  Era trei martie, si, ca in fiecare an, viperina incepea sa se gandeasca la familia ei. Incerca sa isi dea seama de ce parintii o parasisera si sa le gaseasca tot felul de scuze. Incerca sa isi imagineze viata ei daca parintii ar fi crescut-o alaturi de ei intr-o atmosfera vrajitoreasca. Asta daca parintii ei erau intr-adevar vrajitori. Niciodata nu fusese trista ca ajunsese la orfelinat. Ii placuse acolo si isi facuse niste prieteni minunati. Dar nu putea sa se abtina sa se intrebe ce se intamplase cu parintii ei. Era foarte curioasa sa stie motivele si, in unele zile, se simtea neimportanta cand se gandea ca mama ei nu o vruse.
  
  Ivy trecea exagerat de incet pe langa vitrinele magazinelor din Hogsmeade, nefiind atenta pe unde mergea. Observa totusi in fata localul "La Trei Maturi" si grabi pasul. Cand intra in magazin, caldura si mirosul o izbira din plin, trezindu-i amintiri frumoase. Se indrepta spre o masa aproape de foc si isi aseza langa ea geanta. Comanda o bere-zero si se lasa purtata de ganduri.

[Isolde du Maurier]

• Ziua era pe sfarsite, si tanara simti pentru a mia oara in acea saptamana acel sentiment ciudat, cum ca nu reusise sa faca nimic remarcabil, sau cel putin, memorabil. Privi trista apus lent al soarelui, intrebandu-se daca avea vreodata sa se afirme in lumea vrajitoreasca, insa stia ca raspunsul nu-l va gasi stand la geam si nefacand nimic. Se intoarse la cartile pe care le citea, cand, trecand pe langa biblioteca micuta pe care o avea langa pat, o carte veche, pe care nu o stia ca o mai are ii sari in ochi. Isi apropie degetele lungi si subtiri de ea, luand-o cu grija de pe raft, si se aseza pe pat, curioasa sa simta din nou mirosul acela familiar, de carte veche, si sa redescopere placerile copilariei. Realiza uimita ca, de fapt, cartea nu ii apartinea, si numele care era scris pe prima pagina ii era mai mult decat cunoscut: "Allison"
  
  Uimita, incepu sa rasfoiasca cartea, insa constata ca nu era decat o simpla carte, despre vrajitorii remarcabili ai secolului XX. Oftand, arunca obicetul langa ea, trantindu-se pe spate in pat. Oare de ce numele acela, care cu siguranta ca nu era cel mai rar intalnit, se afla pe cartea aceea, care apartinuse, probabil, mamei ei? Nu-si aducea aminte ca o vrajitoare cu un astfel de nume sa o vizitat vreodata in camera sa de la Hogwarts, si misterul acesta o deruta. Se ridica in sezut, aruncand o privire cartii, si descoperi o scrisoare care zacea intre paginile vechi si ingalbenite. Viperina o lua curioasa, insa, inainte de a o citi, se imbraca in graba si iesi din incapere, luandu-si matura si zburand spre localul 3 Maturi.
  
  Ajunsa acolo, se aseza in graba la o masa, stiind ca nu avea sa fie deranjata prea mult de cei prezenti. Scoase in graba scrisoarea din buzunar, comanda un suc de mere, si o desfacu, privind scrisul bine cunoscut al mamei sale.
  
  
  Draga William,
  
  Stiu ca acum esti plecat cu Devoratorii, insa am ceva foarte important sa-ti spun. Ei bine, mai intai, vroiam sa-ti zic ca am primit cartea ta pentru Allison, e foarta frumoasa, o sa-i placa cu siguranta. Totusi, tocmai asta este problema...Ea...nu mai e. Nu stiu ce i s-a intamplat, dar, dupa ce m-am intors de la plimbare, disparuse! Cre
  
  Scrisoarea se intrerupse brusc si tanara simti cum i se face rau. Cine era aceasta Allison, si de ce disparuse? Ce era cu acest mister? Mama ei nu-i spusese niciodata nimic despre vreo Allison, si acum...Ridica derutata privirea si, la o masa, India o vazu pe Ivy, colega ei de la Viperini, si profesoara de Ierbologie. Vrajitoarea se ridica si se indrepta spre masa ei, zambindu-i.
  "Buna, Ivy! Pot sa ma asez?"
  
  Nu mai astepta raspuns si lua un loc, punand scrisoarea impaturita langa cana cu suc.

[Ivy Thibault]

• Ivy fu salvata din universul gandurilor ei de catre India, ce se aseza la masa langa ea.
  "Salut, India!" o saluta viperina pe colega ei.
  Imediat ii venira in minte toate informatiile despre India. Era colega sa la Viperini, inscrisa la cursul sau de Ierbologie si profesoara de Vajhat. Ii zambi, entuziasmata de companie. Chiar incepea sa se simta putin singura dupa o zi petrecuta la plimbari lungi si meditative. Se gandi daca ar trebui sa spuna cuiva ceea ce simtea si daca ar ajuta-o. Dar sterse acel gand imediat ce isi amintise faptul ca nici macar ea insasi nu intelegea chiar tot ceea ce ii venea prin minte.
  
  Lua o inghititura de bere-zero si isi netezi hainele. Era imbracata cu obisnuitii blugi stramti si cu jacheta ei destul de subtire. Noroc ca nu era frig afara. Botinele fara toc, de asemenea tipice ei era ude de atat de mult umblat si Ivy nota ca avea nevoie de unele noi. Pacat, chiar ii placeau acestea. Ofta si isi indrepta atentia spre India. Ca de obicei, viperina iti capta privirea de le distanta. Era foarte frumoasa, cu pometii putin inalti si buzele rosii. Ochii ei parca erau scantei albastre. Se gandi daca viperina era constienta de efectul ei asupra celorlalti.
  
  Apoi, Ivy observa altceva. O scrisoare impaturita langa paharul de suc al Indiei. Nu era treaba ei, asa ca isi muta privirea. Dar curiozitatea invinse din nou si Ivy nu se putu abtine.
  "Ok, poate ca nu e treaba mea, dar aia e o scrisoare?" intreba viperina.

[Isolde du Maurier]

• India se bucura ca Ivy nu protestase, si nici nu incercase sa arate ca nu o vroia la masa ei. S-ar fi simtit foarte prost sa afle ca nu era dorita de ea. Ii zambi indulgent, si isi muta privirea pe pahar, putin absenta. Scrisoarea aceea inca o mai enerva si deruta. Toate aceste secrete ii faceau greata. Stia ca nu fusese in cele mai bune conditii cu mama ei, insa chiar asa, sa nu-i spuna de tipa numita Allison, care se pare ca fusese destul de importanta pentru parintii ei? Ivy ii atrase atentia, intrerupandu-i gandurile, si vrajitoarea arunca o privire spre scrisoare. Ofta, si o desfacu, privind inca o data scrisul banal al mamei sale, care murise in urma cu cateva luni.
  
  "Da, asa se pare. E un mare mister pentru mine. E de la mama mea, catre tatal meu, de acum mult timp. Probabil ca eu aveam un an, sau doi. Vorbeste de o nu stiu care Allison, care a disparut"
  
  Pufni scurt, enervata inca o data, si ii intinse viperinei hartia.
  
  "Daca tu reusesti sa dezlegi misterul, iti fac cinste", chicoti ea, privind-o pe tanara pe sub genele lungi.
  
  Ivy avea parul de o culoare aramie, ca si rugina, putea spune, ceaa ce ii dadea un aer misterios si elegant. Ii placea mult cum ochii sai luminau nu numai chipul ei frumos, dar parca intreaga incapere. Se intreba cum aratau parintii ei, si daca mostenise de la ei aceste trasaturi, si apoi realiza ca nu o cunostea prea bine pe vrajitoare.

[Ivy Thibault]

• Zambetul lui Ivy disparu incet atunci cand auzi ce supsese fata. Allison? Asta nu era numele ei? Ok, al doilea. Si totusi, erau o gramada de Allison pe lumea asta. Dar cate disparute? Viperina isi alunga din minte acest gand si se calma putin. Niciodata nu ramanea calma, atunci cand era vorba de cineva cu numele ei. O facea sa creada ca era vorba despre ea. Si pe buna dreptate avand in vedere ca nu stia nici de unde provenea.
  
  Lua scrisoarea din mana Indiei si o citi cu atentie. Zambi cand viperina propuse sa ii faca cinste daca dezleaga misterul. Stiu ca acum esti plecat cu Devoratorii, insa am ceva foarte important sa-ti spun. Deci tatal Indiei era Devorator. Oare si mama ei era la fel? In orice caz, avea ceva "foarte important" sa ii spuna. Ce putea fi asa de important incat sa vrea sa ii trimita o scrisoare cat timp e plecat cu Devoratorii. Asa ceva nu se face prea des. Ei bine, mai intai, vroiam sa-ti zic ca am primit cartea ta pentru Allison, e foarta frumoasa, o sa-i placa cu siguranta. Aici intervine Allison. Tatal Indiei, William, ii trimisese o carte. O carte care ii va placea lui Allison cu siguranta. Oare despre ce carte era vorba? Totusi, tocmai asta este problema...Ea...nu mai e. Ce? Allison disparuse? Dupa cuvintele mamei Indiei, era panicata si speriata. Inseamna ca Allison trebuia sa fie o persoana importanta pentru ea. O verisoara, o sora, ofiica sau o soacra. Se gandi care dintre ele. Nu stiu ce i s-a intamplat, dar, dupa ce m-am intors de la plimbare, disparuse! Deci fusese la plimbare. Si cand se intorsese, Allison nu mai era. Cam ciudat...
  
  Si totusi, finalul o intriga cel mai tare pe Ivy. Era intrerupt brusc. Ca si cum nu mai putuse sa scrie. Ca si cum ar fi fost oprita de cineva. Oare ce i se intamplase?
  "Unde ai gasit asta?" intreba viperina curioasa.

[Isolde du Maurier]

• India o examina pe Ivy in timp ce aceasta citea, si observa ca si fata era la fel de intrigata de misterul scrisorii ca si ea. Era chiar ciudat, si tocmai asta o innebunea pe vrajitoare cel mai mult. De ce sa ii ascunda mama ei pe cineva atat de important? Scrisoarea se terminase brusc, deci probabil ca ori fusese oprita de cineva, ori considerase ca nu mai era nevoie sa o mai continue. Era posibil si sa o fi gasit pe aceasta misterioasa Allison, insa, inca o data, de ce nu ii spusese si ei?
  
  "Era in cartea pentru Allison. Cel putin, asa scria pe prima pagina, si deci, am considerat ca era aceea de care vorbea mama. Nu inteleg, nu mi-a spus niciodata despre vreo persoana numita asa care sa fi fost importanta pentur ea. Judecand dupa faptul ca tata a murit cand eu aveam 5 ani, iar eu am fost nascuta imediat dupa ce s-au casatorit, eu aveam intre 1 si 5 ani. "
  
  Statu cateva minute pe ganduri, incercand sa-si aminteasca daca vreodata mama ei ii povestise de aceasta tanara misterioasa. Nici macar bunica ei...unde oare putea fi Allison?

[Ivy Thibault]

• Ivy se gandi putin, incercand sa-si dea seama ce se intampla. Recapitula in minte ultimele minute petrecute cu India, dar tot nu ii pica fisa. Mama Indiei ii trimisese o scrisoare tatalui ei despre o anumita Allison care a disparut. Si India nu stia nimic despre o Allison in familia lor. Era intortocheat si ciudat si Ivy se intreba daca asa erau toate secretele de familia.
  Ceea ce nu intelegea era faptul ca India nu aflase niciodata de Allison. Daca era asa de importanta fata asta, de ce nimeni nu ii spusese nimic Indiei? Nu prea avea sens.
  Oricum, Ivy se gandi ca Allison fusese o persoana draga parintilor ei. Asta insemna ca locuia in aceeasi casa cu ei. India nu isi amintea nimic, asa ca trebuia sa aiba maxim trei ani.
  Ii dezvalui si Indiei ceea ce gandea si mai sorbi o gura de bere-zero. Se gandi cum noaptea asta se transformase dintr-una meditativa si relaxanta intr-una piperata de un mister exact pe gustul lui Ivy. Viperina zambi, apoi spuse visatoare,
  "Stii, al doile nume al meu e Allison."

[Isolde du Maurier]

• Incerca sa patrunda mai adanc in amintirile sale, sperand ca poate avea sa-si aduca aminte de ceva ce uitase, care nu i se paruse prea important, si memoria ei 'aruncase la gunoi'. Totusi, totul era in zadar, caci nu o ajuta prea mult. Pur si simplu nu-si putea aminti de nici o Allison, nici macar o cunostinta foarte vaga, pe care sa o fi uitat. Isi duse mana la tampla, simtind cum avea sa innebuneasca daca se mai gandea mult la asa ceva.
  
  Brusc, afirmatia lui Ivy o facu sa chicoteasca amuzat. Deci tanara purta acel nume care ii daduse atatea batai de cap. Ceea ce era si mai ciudat era ca ele doua aveau aceleasi initiale: I si A. India zambi, gandindu-se cat de ciudata putea fi viata.
  
  "Allison? Oare tu sa fii enigmatica Allison?"
  
  Intrebarea ei se auzi clar in linistea care se depuse pentru o clipa peste local. Fu ca un scartait metalic pe o tabla de fier. Acum v-ati gasit si voi sa taceti, gandi vrajitoarea enervata. Reflectand putin, isi dadea seama ca totul era absurd. Cum se putea ca Ivy sa fie acea Allison? De ce nu se vorbea despre Ivy, ci despre Allison?
  
  "Unde erau acum cativa ani?"

[Ivy Thibault]

• "La orfelinat" ofta Ivy. "Am stat acolo mai mult timp decat imi amintesc."
  
  Era adevarat. De cand se stia, fusese la orfelinat. In orice caz, nu credea ca era posibil ca ea sa fie Allison. Care erau sansele?
  Atunci, isi aminti ce ii spusese ingrijitoarea. Ii zise ca o gasise pe pragul usii cu un bilet pe care scria Allison. Zice ca probabil acela era numele pe care i-l alesese mama ei. Dar pentru ca ingrijitoarei i se paru prea lung, alesese sa ii spuna Ivy, urmand ca Allison sa fie al doilea nume. Reflecta putin la aceste lucruri incruntata.
  
  Si totusi, o cunostea pe India de ceva timp. Sa nu fi observat nicio asemanare intre ele, daca ar fi fost sa fie surori? Ivy o studie pe viperina. Acum vedea trasaturile, nasul, forma maxilarului. Sau poate doar isi imagina.
  
  Zambi, alungandu-si gandurile.
  "Nu este posibil, nu-i asa?" intreba ea, mai mult ca sa se asigure pe sine.

[Isolde du Maurier]

• O privi uimita, fiindca nu se asteptase la asta. Putea fi oare Allison? Era o posibilitate, insa nu stia sigur, si nu vroia sa se incurce mai rau. Ivy semana intr-un fel cu ea, amandoua avea ochii verzi, un verde diferit la ambele, ce-i drept, dar exista o asemanare ciudata, totusi. Forma ochilor era aceeasi, iar buzele semanau si ele. Daca ar fi puttu sa se uita la amandoua in acelasi timp, poate ar mai fi gasit si alte asemanari, insa asa ii era aproape imposibil.
  
  "Nu stiu, chiar nu stiu. Se poate, insa nu am nici cea mea mica idee cat de posibil este. Totul e asa de incalcit"
  
  Ofta, privind pierduta masa de lemn din fata ei. Ziua aceea devenise atat de ciudata, incat nu isi putea imagina ce altceva putea sa o mai incurce. Ivy sa fi fost intr-adevar sora ei? Dar cum se putea? Si de ce nu ii spusese mama ei? Daca disparuse, de ce nu ii spusese ca o data, a avut o sora, dar acum nu o mai avea? Cumva o daduse spre adoptie si isi mintise sotul? Inlatura ultimul gand din minte, caci nu vroia sa si-l imagineze pe tatal ei mintit.