~ you will let me down

[Desiree Rose Goth]

• Rasufla adanc, iar aerul cald ii invada cu blandete plamanii. Se simtea un pic incomod, desi nu ar fi recunoscut niciodata asta. Nu stia prea multe lucruri despre Deborah; la naiba, nici macar nu o cunoscuse. Se interesa de moartea tinerei doar pentru ca asta ii putea fi de folos. Nimic altceva.
  
  Lua o ultima inghititura de ceai, apoi lasa cana pe masa mica din sticla si-si ridica inapoi privirea, asteptand ca Ainsley sa inceapa.
  
  - In primul rand.. cand v-ati dat seama ca Deborah a disparut?
  
  Asta era o intrebare buna. Desiree insasi nu aflase niciodata cam in ce timp se petrecusera evenimentele. Poate ca, pe undeva , Aria lasase cateva fisuri in planurile ei, astfel incat greselile ei sa fie la vedere.

[Ainsley S. Everdeen]

• Vrajitoarea nu statu prea mult timp pe ganduri pana sa le dea celor doua raspunsul.
  
  - S-a intamplat acum aproape doi ani si jumatate, raspunse ea. Nu stiam ca ea a disparut, pentru ca atunci se afla la Beauxbatons. Nu am primit o scrisoare din partea directorului decat dupa cateva saptamani dupa ce s-a intamplat. Toti au presupus ca a dorit pur si simplu sa se intoarca acasa.
  
  Numai ca nu a venit nici pana in ziua de azi. Aproba usor din cap acele cuvinte. Deborah era data disparuta cu mult inainte inainte de noaptea incendiului; nu stiuse niciodata asta. Cum o gasise Aria si o adusese pana in Little Hangleton, asta nu stia Cercetasa. De ce tocmai in acest loc trebuise sa-si insceneze moarta, si de ce tocmai folosindu-se de Deborah?

[Desiree Rose Goth]

• De ce tocmai atat de tarziu? O multime de evenimente ar fi putut fi evitate daca scrisoarea celor de la Beauxbatons ar fi ajuns mai repede la destinatie. Toate s-ar fi sfarsit in cu totul alt mod. Poate Cercetasa nici nu s-ar fi aflat aici in acele conditii. Se foi pe fotoliu, simtindu-se oarecum incomod.
  
  Insa nu mai avea de ce sa se gandeasca la acele lucruri in clipa de fata. Oportunitatea de a fi sfarsit tot calvarul lor se dusese deja, iar singura lor sansa tot ramanea sa afle mai multe despre motivele Ariei.
  
  - Si.. s-a intamplat ceva ciudat in tot acest timp? intreba Ainsley. Poate a fost vreun martor care a vazut-o pe Deborah? Sau poate ca ati dat peste cineva care stia mai multe decat trebuia?

[Ainsley S. Everdeen]

• - Nu s-a intamplat nimic de genul acesta, le spuse, dupa o clipa de gandire.
  
  Femeia clatina din cap si se incrunta, incercand sa-si aminteasca. Ainsley isi musca buza , dorindu-si sa treaca la urmatoarea intrebare. Bineinteles, era putin probabil ca sa se fi intamplat asa ceva.. insa tot isi facuse sperante. Ca de obicei. Se grabi sa puna urmatoarea intrebare cand vrajitoarea o intrerupse.
  
  - Insa a fost o spargere in casa in acea perioada, continua mama lui Deborah. Niciodata nu s-a aflat cine a fost.
  
  Cercetasa isi ridica privirea, gandindu-se ca au gasit ceva de care sa se agate. Un zambet i se contura pe buze. Trebuia ca macar acea spargere sa aiba o legatura cu Aria.

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa incepu sa asculte cu atentie spusele vrajitoarei, gandindu-se ca au dat in sfarsit peste ceva important. Peste ceva ce putea sa le foloseasca.
  
  - Cum adica nu s-a descoperit cine a intrat in casa? intreba ea.
  
  O cuta de incruntare aparu pe fruntea tinerei. Existau numeroase metode magice prin care sa-ti dai seama de prezenta cuiva. Stia de ele, pentru ca si ea le folosise la un moment dat. Nu ca era nevoie ca cineva din acea incapere sa stie de ocupatiile ei..
  
  - De fapt, cei de la Minister nici macar nu l-au calificat precum un furt, ofta vrajitoarea. Insa eu mi-am dat seama ca lipsea ceva important din casa.

[Ainsley S. Everdeen]

• - Ce lipsea? intreba Ainsley.
  
  Fu surprinsa sa descopere nerabdarea din vocea ei. O nerabdare care aproape o incomoda. Desiree ii arunca o privire scurta pe care reusi sa o inteleaga mult prea bine.
  
  - Un medalion, ofta vrajitoarea. Transmis din generatie in generatie in familia noastra. Se afla intr-o cutie incuiata, la care numai eu aveam cheie.. si Deborah.
  
  Deci, era clar cine venise in casa. Cercetasa se incrunta, avand impresia ca-i scapa ceva. Ceva vital, care ar fi facut lumina prin tot haosul in care se aflau. O senzatie stranie, ca un deja vu, o invalui.

[Desiree Rose Goth]

• In sfarsit, o pista. Cercetasa se entuziasma repede, refuzand sa creada ca acel furt nu ar fi avut legatura cu Aria si Deborah. Trebuia sa aiba. Cele doua evenimente s-au petrecut la un interval mult prea mic de timp ca sa nu aiba legatura.
  
  - Cum arata medalionul? se interesa ea.
  
  Nu stia de ce ar fi interesat-o pe Aria un simplu medalion. Poate ca avea special, sau colierul a atras-o numai din cauza frumusetii sale. Singura intrebare pe care o mai avea era cand fusese furat acel medalion. Oare din cauza acestuia murise Deborah?
  
  - Era din aur alb. Si era incrustat cu o piatra albastra, in mijloc. Un diamant, din cele mai rare.

[Ainsley S. Everdeen]

• Descrierea aceea o facu sa icneasca usor. Mai vazuse medalionul acela de foarte multe ori; Deborah il purta de obicei la ocazii speciale. De fapt, chiar i-l aratase o data Ariei, daca tinea bine minte. Deci, sora ei vitrega fusese constienta tot timpul de existenta acestuia.
  
  Dar oare ce facea medalionul acela sa fie atat de special? O alta amintire ii trecu prin fata pleoapelor, de data asta una pe care crezuse ca nu o mai avea. Una din noaptea incendiului. Zambetul Ariei. O mica sclipire argintie in timp ce Deborah se apropia, cu privirea goala.
  
  Medalionul pe care il purta tanara si pe care Aria l-a luat fara sovaire. De acum, lucrurile pareau sa aiba sens.

[Desiree Rose Goth]

• O auzi pe Ainsley icnind din pricina suprinderii. Din reflex, isi intoarse capul catre colega sa. Privea in gol, ca si cand se gandea intens la ceva. Desiree zambi involuntar. Se parea ca avusese dreptate cand a presupus ca Aria avea un amestec in acel furt. Trebuia doar sa astepte momentul potrivit ca sa o intrebe pe Ainsley in legatura cu ce isi amintise.
  
  - Medalionul acela avea vreo putere speciala? intreba Desiree.
  
  Nu stia daca era posibil, insa era sigura ca acel colier era foarte pretios. Probabil ca multi oameni si-ar fi dorit sa se afle in posesia acestuia. Oare ce vazuse Aria atat de special la el incat simtise nevoia sa-l aiba? Adica, sa faca orice ca sa-l aiba, inclusiv sa omoare.

[Ainsley S. Everdeen]

• - Nu din cate stiu eu , raspunse femeia. Niciodata nu i l-am aratat cuiva specializat in obiecte magice, totusi..
  
  Ainsley continua sa priveasca in gol, aproape fara sa auda cuvintele vrajitoarei. Inca era socata din cauza descoperirii pe care o facuse. Amintirile continuau sa apara pe rand in mintea ei, si nu parea ca avea ce face ca sa le opreasca.. sau ca sa le faca sa revina mai repede. Se parea ca solutia la blestemul aplicat de Aria era pur si simplu senzatia de deja vu.
  
  Tresari cand o auzi pe vrajitoare continuand sa vorbeasca.
  
  - Stiti ceva in legatura cu medalionul? le intreba. Cum ca ar avea vreo putere?