A new life..

[Klaus Lovel]

Mergea inainte cu bagheta in fat(z)a si ignora pur si simplu vorbele fetei, dar apoi o zarii in fat(z)a lui cu mainile in sold si pufni intr-un ras ironic, ridicand o spranceana.Se pare ca , Aylee era pusa pe fapta mari.Il tranti de rafturi, dar se stapani incat sa nu maraie destul de tare, spre speranta ca nu o va speria.Isi puse mana in jurul taliei ei, intorcand-o acum pe ea cu spatele de rafturi, muscand-o usor de buza inferioara ca apoi sa-si vare limba in cavitatea ei bucala cercetand-o, dar se desprinse brusc auzind din nou acel zgomot maraind incet ca apoi sa zica:
-Bine, de data asta nu sunt nebun...ma duc sa vad ce e, continua el si o prinse de mana tragand-o dupa el pana in sectorul interzis.
Ajunsera acolo de indata, si deschise usa usor simtind-o pe Aylee in spatele lui zambind malefic..ca apoi sa o impinga in spate cativa pasi, observand cum un raft se prabuseste facand un zgomot infernal.
-La dracu, ti-am spus eu ca e cineva sau ceva aici...continua el pe un ton sarcastic.Nu vroia sa o implice in asta, dar de cateva zile cineva ii trimitea mesaje amenintatoare, si se pare ca, aceea persoana nu glumea.Inchise usa si o lasa pe Aylee afara pentru a nu o baga in belele, inainte sarutand-o scurt si facandu-i cu ochiul...dupa aceea merse cu bagheta indreptata in fat(z)a..cercetand zona, muscandu-si buza inferioara.Inchise bine usa ca, fata sa nu poata intra..pentru a nu o rani, sau sa se raneasca singura..sau sa cada vreun raft pe ea.Mergea incet inainte..si se indrepta spre partea de unde se auzea zgomotul acela, trezindu-se in fat(z)a lui cu un Dementor care zise:
-Mai, mai ce avem aici..

[Aylee L. Lovel]

• Il urma, cu mana sa in mana lui puternica. Pentru o secunda avusese impresia ca totul disparuse, ramanand doar el si siguranta pe care o emana. Da, se simtea in siguranta, se simtea de parca niciodata, nimic, nu ar mai fi putut sa o raneasca sau sa o atinga macar si totul multumita lui. Insa acea secunda trecu, iar ea se trezi din scurta visare. Ajunsesera la usa, usa in spatele careia, daca era sa se ia dupa privirea lui, se ascundea ceva sau cineva periculos. Ii primi sarutul de plecare fara sa isi dea seama prea bine ce se intampla.
  Apoi auzi clickul facut de usa in momentul in care el o inchise, iar ea tresari, pentru a doua oara. Isi scutura capul facandu-si pletele sa zboare sub lumina plapanda a lunii ce se revarsa prin cateva ferestre murdare, asezate mult prea sus pentru ca cineva sa le fi curtat vreodata manual si se parea ca nimeni nu avusese chef sa o faca cu ajutorul magiei. Un lucru stia sigur. Nu avea sa fie printesa care sta linistita in turn in timp ce cavalerul se lupta cu dragonul.
  Isi prinse parul intr-o coada in varful capului. Aceea era frizura ei de luptatoare, cacii ii facea chipul sa para mai dur. Isi scoase bagheta neagra si o atinti asupra usii, care era sigra ca nu ar fi putut sa o deschida cu ajutorul fortei brute. Sopti cateva cuvinte, iar incuietoarea exploda. Poate ca am exagerat putin... Gandul trecu pe langa ea fara sa il bage in seama. Desi Sectorul Interzis nu era la fel de mare ca biblioteca propriu zisa, tot puteai sa te pierzi si pe acolo daca nu aveai grija. Trebuia sa fie atenta pe unde o lua, daca vroia sa il gaseasca. Apoi, in secunda urmatoare, simti de parca toata fericirea ii fuese furata, de parca nu avea sa mai rada niciodata. de parca lumea insasi se transformase intr-un loc groaznic. Imposibil! Contra a ceea ce ii spunea creierul, isi forta picioarele sa merga in directia din care venea sentimentul acesta. Il vazu pe Lucas stand fata in fata cu un dementor, de parca nu ar fi avut nici un efect asupra lui. Nedorind sa ramana mai prejos, isi inaspri trasaturile fetei. Doar se pricepea atat de bine sa isi ascunda sentimentele... Se gandi la cum se simtise cand el o sarutase pentru prima oara si misca din bagheta. Din varful acesteia iesi un hipogriff argintiu, care isi lua zborul in directia dementorului care se uita crispat la creatura inaripata ce se apropria.
  -Avem un dementor prajit, ii zise ea, ca raspun sa intrebare.

[Klaus Lovel]

Simti un gol imens, si auzi o bubuitura..din nou.Ca si cum usa explodase, si se ruga sa nu fie Aylee..dar se pare ca, asa era.Injura in gand cand o observa, nu prin faptul ca nu vroia sa o vada..dar nu vroia ca ea sa pateasca ceva.Se uita la ea cu priviri fulgeratoare zicand:
-La dracu Aylee..ti-am spus sa stai in biblioteca..continua el pe un ton destul de furios.Femeile astea zici ca fac totul numa de al dracu pe dos..gandii el dar isi reveni din visare tragand-o pe Aylee in spatele lui, observand cum Patronusul se duce catre Dementor dar acesta ridica bagheta si..il facu sa dispara.Scutura din cap cateva secunde pentru a-si limpezi gandurile, si observa cum Dementorul isi indreapta bagheta spre Aylee ranjind zicand:
-Ei bine, o sa ma ocup de micuta inainte..zise ea ranjind malefic.
Marai scurt dar destul de tare zicand:
-Nici sa nu indraznesti..dar in clipa urmatoare, Dementorul isi indrepta privirea malefica spre Aylee incercand sa zica o vraja, dar Lucas fu pe faza si se puse din instinct in fat(z)a ei, iar cand vraja il lovi il zbura spre rafturile cu carti trantindu-l destul de tare de ele..lovindu-se la spate, totusi gandul ii ramase daca viperina era bine..si incerca sa se ridice..intr-un final.

[Aylee L. Lovel]

• Se parea ca, din ceva motiv, hipogrifful ei nu avusese efect asupra dementorului. Poate nu a fost destul de puternic gandul... NU apuca sa isi termine propozitia, caci dementorul murmura o vraja cu privirea atintita asupra ei. Fara sa isi dea seama ce face, isi ridica bratele la nivelul fetei, de parca asa ar fi putu sa se apere de blestem. Insa nu fusese nevoie, caci Lucas se puse in fata ei, aparand-o, motiv pentru care se trezi in partea cealalta a camerei, aruncat peste rafturi ca o mica papusa de carpa care nu valoreaza nimic. Aylee zambi ciudat. Era prima oara cand cineva se punea in pericol pentru a o apara pe ea. Totusi, nu avea de gand sa se topeasca pe aolo. In orice caz nu imi momentul acela.
  -Puteam sa ma apar si singura, ii zise ea baiatului cu o voce ingamfata, putin mai ingamfata decat ar fi vrut ea initial. Nu sunt atat de neajutorata pe cat crezi.
  Trebuia sa aiba grija sau avea chiar sa se enerveze la un moment dat cu adevarat. Si avea o problema... Nu gandea prea clar cand era nervoasa, asa trebuia sa evita asta cu orice pret. Se intoarse din nou inspre dementorul care statea si asculta zambind discutia lor. Probabil ca el se distreaza de minune.
  -Ce treaba ai tu aici? il intreba ea. Nu era sigura daca avea sa ii raspunda, insa merita sa intrebe. Dementorii nu se mai plimbau de mult timp doar asa, de dragul de a se plimba. Plus ca asa stia ca nici nu mai aveau voie sa se plimbe liberi. Nu isi lasa bagheta in jos, continuand sa i tina indreptata inspre el. Rea sigura ca aproape orice i-ar fi raspuns acesta ar fi incercat din nou sa isi foloseasca patronusul.

[Klaus Lovel]

Scutura usor din cap, si incerca sa-si limpezeasca gandurile.Zguduitura aceea il facuse sa maraie ingrozitor, auziindu-se ecoul lui in toata sala."La dracu!"..isi zise in gand, punandu-si mana la ceafa asigurandu-se ca era bine si nu curgea sange..fix asta ii mai lipsea.Se ridica usor, sprijinindu-se de rafturi ca apoi sa ajunga in dreptul lui Aylee..auzind raspunsul Dementorului referitor la intrebarea lui Aylee:
-Pai micuto, eu am treaba cu viperinul nu cu tine.Asa ca, daca vrei sa iesi bine daca nu vei iesi cu forta, pana nu te ranesc...si asa pare dispus sa se sacrifice pentru tine..asa ca, nu mi-ar fi foarte greu sa-l anahilez.
Lucas marai scurt ca apoi sa zica:
-Nu ai invatat ca, cu o domnisoara se vorbeste mai frumos?..continua e cu un zambet malefic, ca apoi sa ii sopteasca la Aylee la ureche : Iesi din camera asta, daca nu te scot eu cu fort(z)a papusa..continua el, si apoi o saruta scurt pe obraz..ridicandu-si bagheta catre Dementor zicand "Expecto Patronum"...aratandu-si Patronusul..un tigru cu o stralucire argintie..indreptandu-se spre Dementor..facandu-i cu ochiul fetei sa plece odata.

[Aylee L. Lovel]

Ofta exasperata. Cat de greu ii era lui Lucas sa priceapa ca nu avea sa plece de acolo? Desi ii era recunoascatoare, nu se bucura ca trebuise sa fie salvata. Ii zambi, dupa care il privi cum isi cheama patronusul. Un tigru. Incepu sa rada. Nu ii venea sa creada ca Lucas avea un patronus sub forma de tigru. Soarta asta, isi zise in timp ce dadea din cap. Insa nu statea degeaba. Se concentra din nou, de data asta pe o alta intamplare. Isi aminti de calatoria cu trenul inspre casa, in vara in care aflase ca Eliza este sora ei. Isi aminti de cat de fericite erau, de faptul ca nu stiau inca ce le asteapta, de faptul ca erau cele mai bune prietene pe atunci, de fericirea care le cuprinse cand aflasera ca erau surori, chiar si cu parintii ciudati pe care ii aveau. Din bagheta ei tasni, ca un fulger, rapid si orbitor, un Hipogriff maiastru, care i se alatura tigrului baiatului.
Tigrul, fara sa anunte inainte, ii sari in spate Hippogrifului. Asa, amandoi, zburau cu viteza inspre faptura care se daduse inapoi cativa pasi, sau cateva plutiri, sau cum s-ar fi masurat chestiile astea la creaturile plutitoare. Mutandu-si bagheta in mana stanga il lua de mana.
-Facem echipa buna impreuna.

[Klaus Lovel]

Se uita la ea si zambii strengaresc.Da , faceau echipa destul de buna, dar totusi sper ca Dementorul sa fie alungat..altfel avea sa-i raneasca pe amandoi, in cel mai rau caz pe Aylee..pentru ca era o tinta prea usoara pentru el.Isi dadu ochii peste cap, cand observa cum aerul rece de pe ferestre patrunde iar, si isi stranse hanoracul mai bine pe el..si intr-o clipa observa cum Dementorul nu mai era si zambii malitios si malefic uitandu-se la Aylee ca apoi sa o prinda de mana zicand:
-Cred ca treaba aici e terminata, hai sa iesim..continua el si o tinuse strans de mana pana iesira din Sectorul Interzis, ca apoi sa inchida usa bine in urma lor.Ii zambii fetei malitios, pana ajunsera in biblioteca..era destul de tarziu, dar se intoarse spre ea..surazand cald, prinzandu-i chipul intre mainile lui ca apoi sa o sarute cu pasiune..prinzand-o de talie tragand-o mai tare spre el, aproape auzindu-i bataile inimii puternice.

[Aylee L. Lovel]

• Ii simti mainile puternice pe chipul sau, ca doua petale de trandafir ce ating suprafata limpede a unui rau. Se mira cum cineva care parea atat de puternic si sigur pe el poate avea asa maini fine, linistitoare. Ii zimbi, dupa care ii simti buzele peste ale ei, inclestate intr-un sarut pasional, poate chiar cel mai pasional din viata ei. Nu ca ar fi sarutat cine stia cati baieti. Isi puse o mana pe pieptul sau, simtindu-i bataile puternice ale inimii care parca ar fi vrut sa ii sparga pieptul. In timp ce talia ei se apropria de el si mai mult ca inainte, isi trecu mana ramasa libera pe dupa gatul lui, impletindu-si degetele in parul lui. Se simtea atat de bine in bratele lui cum nu se mai simtise nicaieri.
  Insa toate momentele frumoase au un sfarsit, chiar si acela. Se desprinse din inmbratisarea lor si se dadu in spate, privind in tot acest timp podeaua. In cele din urma se lovi de o masa pusa acolo pentru cei care vroiau sa citeasca in biblioteca si se vazu nevoita sa se opreasca. Fara sa vrea, stranse marginea mesei, atat de tare incat i se vedeau oasele.
  -E bine ceeea ce facem? Intrebarea sunase mai mult ca o soapta decat ca o intrebare, insa era sigura ca va intelege. Insa nu stia daca va intelege mesajul, sau mai bine zis, la ce se referea. Dintr-o data, nu mai avu curajul sa il priveasca in ochi.

[Klaus Lovel]

Observa cum ea se desprinse usor de el, si marai scurt ca apoi sa ridice o spranceana."Ce n-am facut bine iar?"...isi zise in gand ca apoi sa se aseze pe marginea unei mese privirea ramanandu-i inca la ea.Ii auzi intrebarea, si surase scurt ca apoi sa ajunga din nou brusc in fat(z)a ei.O prinse de barbie, fortand-o parca sa se uite in ochii lui, observandu-i adancimea din ei.Surase scurt, observandu-i aceii ochii superbi si zise:
-Pisicuto, daca pentru tine e ok e si pentru mine.Daca tu vrei asta eu sunt de acord..continua el pe un ton destul de serios.Seara asta devenise destul de interesanta, pentru amandoi..avand in vedere ca avusera treaba si cu un Dementor dar din fericire scapasera cu bine..ei bine, doar cu mici zgarieturi pe spatele lui.
O lua din nou in brate, si o sarutase cu pasiune din nou buzele lui lipindu-se de ale ei, asteptand parca un raspuns de la ea, simtindu-i bataile inimii care parca se zbateau sa iasa din piept.Marai usor, apoi o prinse de talie tinand-o ferm, uitandu-se la ea..asteptand un raspuns.

[Aylee L. Lovel]

• Nu ar fi vrut, insa se vazu nevoita sa il priveasca in ochi. Avea niste ochi atat de superbi, negrii ca noaptea de afara. Negrii ca si sufletul ei. Incerca sa se uite iar in alta directie, insa mana lui ferma nu ii permise. Ii raspunse la sarut, insa mintea ii era goala. Nu goala ca pana atunci, cand atingerea lui o facea sa uite de toti si de toate, de data asta era un gand care urla la ea din interior, un gand care nu o lasa in pace, nu o lasa sa se bucure de el si de aproprierea lor. Trebuia sa ii dea un raspuns la intrebarea nerostita, spusa ca o afirmatie. Trebuia sa ii dea un raspuns si nu mai putea sa amane situatia. Insa cum putea sa ii dea lui un raspuns cand nici ea nu stia raspunsul? Simtea ca inima ei o luase razna. Se trase din nou putin inapoi, dar ramasese tot aproape de el.
  -Nu stiu... Din nou, raspunsul sunase ca o soapta indepartata ce putea fi oricand luata de vant si dusa departe. Si ei i-ar fi placut sa fie luata de vant departe de problemele si de grijile zilelor ce se scurgeau agonizant si a noptilor interminabile, departe de toti si de toate...
  -Nu ne cunoastem deloc... Stiu ca asta am gandit-o cu capul, nu cu inima, insa nu vreau sa fiu ranita...
  Desi nu avea probleme cu durerea fizica, cea a inimii o depasea, o facea sa se simta ca un astmatic care are impresia ca fiecare gura dureroasa de aer este ultima, si ajunge sa isi doreasca sa fie ultima, insa nu moare niciodata.
  -Imi pare rau... Nu stia pentru ce ii parea rau. Pentru ca simtea ceva? Pentru ca o spusese cu voce tare? Nici nu conta. Pur si simplu simtise nevoia sa spuna asta.