~ you will let me down

[Desiree Rose Goth]

• Desiree ridica din umeri, nestiind daca sa aprobe sau sa nege. Vrajitoarea parea sa-i urmareasca cu atentie fiecare miscare, pandind momentul in care ea va zice ceva inoportun. Nu dorea sa-i dea ocazia asta.
  
  - Doar m-am gandit pentru ce motive ar putea cineva sa fure medalionul, spuse ea. In afara pentru oportunitatea de a-l vinde sau de a-l pastra ca pe un trofeu.
  
  Zambi scurt, sperand sa fi risipit suspiciunile femeii. Deodata, descoperi ca mai voia sa stie ceva.
  
  - Nimeni nu s-a gandit sa lege disparitia lui Deborah cu furtul asta? continua ea, curioasa. In fond, si ea avea cheia cutiei in care se afla medalionul.

[Ainsley S. Everdeen]

• - Dupa cum am mai zis, nimeni nu a crezut ca a avut loc un furt aici. Vrajitoarea ridica din umeri cu raceala. Eu am banuit ca s-ar fi putut intampla si una ca asta, insa niciodata nu am avut dovezi.
  
  Ainsley isi musca buza inferioara, cuvintele femeii rasunandu-i in minte. Se parea ca dadusera din nou de o fundatura; si doar cu informatiile acestea le putuse ajuta vrajitoarea. Restul detaliilor, in afara de furt si de sincronizarea disparitiei lui Deborah , le stiuse si ea.
  
  - Poate aveti alte intrebari?
  
  Isi scrijeli podul palmei cu unghiile, incepand sa se simta nesigura. Probabil urma partea in care cele doua Cercetase vor trebui sa raspunda la cateva intrebari...

[Desiree Rose Goth]

• Desiree isi ridica atunci privirea. Se uita timp de cateva clipe la Ainsley, incercand sa vada daca aceasta mai avea nelamuriri sau ceva de genul acela. Vazand ca prietena sa isi tinea privirea plecata si nu mai spunea nimic, Cercetasa conchise ca terminasera tot ce aveau de facut acolo. Isi lasa cana pe masa , si-i arunca un zambet scurt mamei lui Deborah.
  
  - Nu, nu mai avem intrebari, spuse ea. Insa va multumim ca ne-ati suportat 30 de minute; va asigur ca nu v-ati straduit degeaba.
  
  Intr-adevar, aflasera cateva amanunte importante in acea seara. Cercetasa stia ca, atunci cand va avea mintea limpede, va reusi sa puna toate detaliile cap la cap si sa afle adevarul.

[Ainsley S. Everdeen]

• Desiree se ridica, iar ea facu acelasi lucru. Poate ca mai exista o modalitate sa evite sa marturiseasca ceea ce aflasera. Speranta aceea vaga se risipi cand Cercetasa vazu expresia indignata asternuta pe chipul femeii. Aceasta se ridica, prinzand-o imediat de brat, in ciuda faptului ca Ainsley incerca sa se fereasca de ea.
  
  - Da , cred ca am terminat, repeta si Ainsley, ridicandu-si privirea.
  
  Nu mai voia sa o vada pe acea femeie, sa se gandeasca la faptul ca ea ar putea pur si simplu sa-i spuna adevarul si sa puna capat la toate acelea. Insa era constienta ca adevarul era mult mai periculos decat se parea. Se smuci din stransoarea vrajitoarei si o urma pe Desiree.

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa ofta, apoi isi lua paltonul pe ea. O idee incoltise in mintea sa; mai facuse vraja de memorie de cateva ori. De ce sa nu o foloseasca si acum, avand in vedere ca era clar ca vrajitoarea de langa ea astepta niste raspunsuri? Inghiti usor in sec. Poate ca nu era cea mai crestineasca metoda, insa era o solutie buna.
  Insa nu se simtea in stare sa faca din nou asta. Era.. gresit. Dar simtea privirea femeii atintita asupra sa, asteptand sa vorbeasca. Nu avea de ales.
  
  - Nu va putem spune pe cine banuim, ofta tanara, in timp ce-si incheia paltonul. Nu am fi in siguranta; nici noi, nici dumneavoastra. Deja ni s-au intamplat prea multe lucruri rele ca sa presupunem ca au fost simple coincidente. Nu putem risca.

[Ainsley S. Everdeen]

• - E spre binele tuturor, adauga si Ainsley.
  
  Nu putu sa nu remarce dezamagirea de pe chipul vrajitoarei. Totusi, se simtea un pic usurata la gandul ca nu trebuia sa dea ea explicatii. Adevarul era ca nimeni nu ar fi crezut povestea lor. Se imbraca rapid cu geaca sa, evitand deliberat privirea mamei lui Deborah. Se simtea mai mult decat incomod in acele momente.
  
  - Sper sa se rezolve, o auzi pe aceasta murmurand in timp ce iesea afara. Acelea fura ultimele cuvinte pe care le auzi din patea vrajitoarei.
  
  Asta spera si Cercetasa, insa nu o spuse cu voce tare. In schimb, isi pleca capul in fata furtunii de zapada ce o astepta in fata.

[Desiree Rose Goth]

• Vantul o izbi drept in fata cand iesi. Nu vedea nimic in fata ei, asa ca fu nevoita sa-si scoata bagheta din buzunar si sa lumineze drumul. Inspira adanc, iar aerul rece ii invada plamanii. Prin Little Hangleton, totul parea pustiu; nimeni nu se afla prin jur, si nu vedea nicio urma a cuiva prin zapada neteda pe care pasea.
  
  Inainta prin intunericul dens , lumina palpainda a baghetei ajutand-o sa mearga in continuare. Nu spuse nimic timp de o vreme, pana cand fu de parere ca se indepartasera indeajuns.
  
  - Credeam ca nu mai iesim de acolo, ofta ea.
  
  Langa ea, Ainsley aproba usor din cap.
  
  - Aveam impresia ca la un moment dat ar fi trebuit sa folosim un farmec de memorie, adauga Cercetasa.

[Ainsley S. Everdeen]

• Cercetasa rase usor, desi era putin cam ingrozita de acea idee. Cel mai grav era ca stia ca Desiree chiar vorbise serios. Inceta sa mai rada odata ce chipul vrajitoarei ii reveni in minte.
  
  - Sincer, chiar mi-a parut rau de ea, ii zise.
  
  Isi musca buza, meditand. Trebuia sa fie groaznic sa nu stii daca o persoana draga tie mai este in viata. Ainsley clar nu ar fi dorit sa se afle in acea situatie. Totusi, Desiree trecu peste cuvintele ei, ca si cand nu spusese nimic sau nu o auzise.
  
  - Nu am aflat prea mare lucru, totusi... ti-ai amintit ceva acolo. Mi-am dat seama, continua Cercetasa. Era ceva in legatura cu Aria?

[Desiree Rose Goth]

• Astepta curioasa raspunsul colegei sale Cercetase, fara sa se deranjeze sa-si ascunda curiozitatea. Daca se intamplase un lucru bun in timpul vizitei lor, acela era faptul ca Ainsley isi mai amintise ceva.
  
  - Pot sa te contrazic, ii raspunse ea. Am aflat mai mult decat speram. Sau ai uitat povestea cu medalionul?
  
  Tanara se incrunta. Ainsley nu-i raspunsese exact la ceea ce dorise ea cel mai mult sa afle. Ofta prelung, incercand sa fie atenta la drum si la ce spunea Ainsley.
  
  - Povestea aceea poate fi falsa, spuse Desiree. Sau poate nu are nicio legatura cu Aria.
  
  Remarca zambetul de pe chipul fetei si realiza ca ii scapase ceva. Apoi isi dadu seama.

[Ainsley S. Everdeen]

• Se grabi sa-i spuna lui Desiree parerile ei despre ceea ce auzise, insa Cercetasa o impiedica sa vorbeasca, preferand sa ghiceasca ea insasi.
  
  - Asta inseamna ca ai avut o amintire in care se afla si colierul, nu-i asa?
  
  Tanara aproba din cap. Continua sa inainteze prin zapada , considerand ca era timpul ca si ea sa-si aprinda bagheta. In curand, sclipirea din varful baghetei ei se alatura celei create de colega sa.
  
  - Exact. Si era fix colierul pe care mama lui Deborah ni l-a descris. Si ghici cine s-a facut cu el dupa ce Deborah a murit?
  
  O tacere sumbra se asternu dupa ce tanara rosti acele cuvinte.