now and again we try to just stay alive

[Isolde du Maurier]

• Reusi in sfarsit sa ajunga sus, si se uita la Carsten nedumerita cand observa dublura lui, putin diferita, totusi. Ingustandu-si ochii, incerca sa-si dea seama ce fel de lume ciudata era aceasta, dar era inutil, pur si simplu nu putea sa realizeze de ce totul era atat de diferit si ciudat. Intoarse privirea la camera in care se afla sosia ciudata, si tresari cand dadu cu ochii de cealalta ea, doar ca blonda si cu ochii negri.
  
  "Ce se intampla?" sopti, intorcandu-se gratioasa spre Carsten, si apropiindu-se de el.
  
  In minte ii aparura amintirile din aripa spitalului, cand Carsten ii spusese ca ei erau mai mult decat prieteni. Un fior ciudat ii strabatu sira spinarii, si realiza brusc ca ea dorea altceva. Totusi, nu credea ca acel lucru mai era posibil, si incerca sa-si mute sperantele in alta parte. Privindu-i inca o data pe cei doi ei ciudati, isi intoarse brusc capul, ridicandu-se pe varfuri si stracurandu-si bratele in jurul gatului barbatului.
  
  "Ma mai iubiti, domnule Malfoy?" il intreba simplu, fara sa vrea, insa regretand imediat asta.

[Kurt F. Malfoy]

• Ridica dintr-o spranceana apoi pe buze ii aparu ranjetul larg,satanic,atat de specific lui. Il privi pe roscovan scriind ceva pe spatele unui biet corp,care de abia de mai avea pene,iar versiunea blonda a Indiei il contempla in tacere. Reusi sa isi indrepte atentia asupra femeii din fata lui,incercand sa ramana calm,pe cat posibil. Buzele ei il tentau atat de mult,dar avand in vedere ca de acum era un Malfoy,trebuia sa mentina traditia familiei si sa se joace cu cei din jur,desi nu ii placuse vreodata sa poarte masti,simtindu-se mai bine cand se expunea direct,nefiind in stare sa joace multiple roluri,cu buna stiinta.
  
  '' Fa pe-a Sherlock si afla ce se intampla si poate imi voi aduce aminte ce inseamna a iubi. Poate. Iti dau un pont : pe roscovan in cheama Tarrant.''
  
  Isi aminti de borcanele cu tarantule de la subsolul conacului Malfoy,considerandu-se tatal acelor arahnide periculoase care se obisnuisera cu el,la fel ca si cobra pe care o purta mereu alaturi de el. Avea o pasiune pentru lucrurile otravitoare si imprevizibile deci si pentru India dar niciodata nu avea sa recunoasca acest lucru,din mandrie. Ar fi fost ca si cum s-ar fi predat. Nu,el era capitanul care se scufunda o data cu corabia. Nu avea sa ridice nici un steag alb in fata ei.
  
  '' Deci,vrei sa afli raspunsul meu sau ma strangi de gat,ca tot ai bratele in jurul meu?''

[Isolde du Maurier]

• Isi desprinse incruntata mainile, ca si cum ar fi fript-o, si se intoarse cu spatele la el. Scruta camera cu ochii sai albastri, asemanatori cu topazul, si isi incrucisa mainile la piept. Nu intelesese mare lucru din ce spusese Carsten, insa se parea ca se tinea de ghicitori cu ea. Mereu urase ghicitorile. Ofta scurt, apropiindu-se de India cea blonda, care o privea mirata. Pentru cateva secunde se gandi sa o intrebe cine era, si unde erau ei, dar se abtinu.
  
  "Tu trebuie sa fii Alice", spuse cealalta, uitandu-se nedumerita la India.
  
  "Eu? De ce eu?" se auzi vocea ei, fara sa vrea.
  
  India blonda facu o pauza, pentru a se gandi, apoi continua, senina:
  
  "Pentru ca eu nu stiu sigur daca sunt. Daca nu sunt eu Alice, atunci ar trebui sa fiu Margaret, dar ea nu poate fi eu, deci eu nu pot fi Margaret, si tu nu poti fi eu. Atunci tu esti Alice, si eu nu stiu cine sunt"
  
  India se incrunta la ea, dandu-si seama ca isi pierduse logica.
  
  "Daca eu sunt Alice, atunci..."
  
  Se intoarse spre Carsten, apropiindu-se de el, si uitandu-se triumfatoare la el. ...noi suntem in Tara Minunilor", continua, cu un zambet strengar pe buze.

[Kurt F. Malfoy]

• Auzi conversatia si simti cum se albeste la fata. Parca stomacul i se intorcea pe dos si ritmul cardiac devenea mai puternic,mai alarmat. Daca ar fi fost cu doar 20 de ani mai in varsta ar fi facut infarct. Se multumi sa se prabuseasca pe un fotoliu,privindu-l pe roscovan. Analizandu-i vestimentatia amuzanta isi dadu seama cine era defapt si incepu sa rada de nervi,aproape dand din ras in plans. De ce tocmai Palarierul? De ce tocmai el?
  
  '' Tarrant...Hightopp?'' intreba el brusc
  
  Acel bufon imbracat tot in verde isi indrepta atentia catre el,contemplandu-l in tacere,in timp ce un zambet larg i se aseza pe buze.
  
  '' Carsten Wildrig? Nu mi-o lua in nume de rau,scrie pe pachetul de tigari. Iti scrii numele pe lucruri? Ce egoist ciudat. Haha.''
  
  Nu isi scrisese numele pe lucruri,dar pachetul sau de tigari capatase ca marca propriul nume atunci cand ajunsesera in acel loc.
  '' Arati bine,totusi,pentru un bufon plecat de acasa.''
  
  Palarierul ii multumi cu o plecaciune larg,scotandu-si palaria plina de panglici de pe cap apoi spusese ceva despre un ceai si iesi din incapere,desi Carsten putu observa ca avea lanturi legate de picioare. Alice,sau mai simplu India cea blonda,il urma in tacere,topaind vesela. Ramasera deci ei,cei doi vrajitori,singuri in turnul Castelului de culoare Rosie. Vrajitorul inca privea pachetul de tigari,usor incruntat apoi isi indrepta atentia catre India. Deci ea deslusise ceea ce se intampla,asa ca trebuia sa se tina de cuvant. Mormai scurt un ''da'',asteptand o reactie.

[Isolde du Maurier]

• Se incrunta, pentru a mia oara in acea zi, si ii privi pe cei doi parasind incaperea. Il privi mirata, intrebandu-se de ce se purta atat de ciudat. Isi dadu intr-un final seama ca acel 'da' era raspunsul la intrebarea ei, si, fara sa vrea, pali. Nu se asteptase sa-i si raspunda, si asta venise pe neasteptate. Nu isi inchipuise ca barbatul mai tinea la ea,dupa atata timp si dupa atatea prin cate trecuse. Se apropie de el, intr-un mod senzual si fermecator, miscari pe care le invatase din piesele de teatru . Il trase inspre ea de bluza, apropiindu-se fata de a lui, in special buzele. Cand aproape se atinsera, Idnia il impinse, uitandu-se urat la el, si incepand sa rada 'malefic' , ca o nebuna.
  
  "Nu iti bate joc de mine. Nu te amesteca niciodata cu demonii deghizati"
  
  Ii intoarse spatele, apropiindu-se de fereastra si privind peisajul mirific ce se intindea in fata, asteptandu-i reactia.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi plin de mila. Era un nebun,dar ea exagera sensul acelui cuvant,incercand poate sa il inteleaga. Se ridica de pe fotoliu si se apropie de ea,privind pe fereastra. Cerul era acum mai gri ca niciodata iar forfota din gradina Castelului crescuse. Soldatii-carti pazeau acum turnul in care se aflau,simtindu-l probabil pe Tarrant miscandu-se in voie,in timp ce ei se aflau acolo,la etaj.
  
  '' Faci cum doresti. Eu am spus ca poti sa fii langa mine,daca vrei. Am asteptat atata timp si am suferit incat acum mi se pare egal. M-am obisnuit ca traiesc doar pe jumatate.''
  
  Lucrurile care se intamplau cu el erau atat de nefericite si fiecare reactie nepotrivita,rece a celor din jur,ii agrava situatia. Ridica din umeri,incercand sa se impace cu ideea ca India era o zapacita,o indecisa,care exagera totul,inclusiv propria existenta,mai ceva decat o masochista. Vroia emotie dar nu o oferea. El nu putea oferi pana nu i se oferea certitudinea ca avea sa primeasca ceva.
  
  '' Tu nu te-ai obisnuit cu mine? Normal ca nu. Sunt egal cu zero.'' Surase scurt,privind in pamant. Nu isi plangea de mila,doar tragea concluzii.

[Isolde du Maurier]

• Se uita la el, tresarind cand il vazu langa ea. Lasa ochii in jos, considerandu-se vinovata pentru ca ea era cea care ii pricinuise suferinta. De fapt, el nu era singurul care fusese ranit de ea. Inchise ochii, incercand sa-si dea seama cum de reusea sa creeze atata durere in preajma ei. Cand ii deschise, isi dadu seama ca decizia pe care o luase era cea care o facea sa fie fericita. Isi intoarse capul la Carsten, uitandu-se in ochii sai, si incercand sa nu-si mute privirea, asa cum facea de obicei cu toata lumea.
  
  "Nu esti egal cu zero. De fapt, de ceva timp...nu stiu, m-am tot gandit la tine"
  
  Trase aer in piept, se apropie de el, atingandu-i fata cu degetele ei lungi, privindu-l fascinata, ca un copil care tocmai a descoperit o noua jucarie, si, intr-un final, spuse:
  
  "Si eu ...te iubesc"

[Kurt F. Malfoy]

• Ii privi chipul in timp ce degetele ei urmau conturul chipului sau,simtind cum India apasa putin,parca a se convinge de faptul ca era real,ca era langa ea si auzise toate acele cuvinte. Era nedumerit. Se obisnuise ca ea sa fie dura,rece si atat de scarbita de prezenta lui,ca de a unui vierme,tratandu-l cu superioritate,cand defapt el putea face mult mai multe decat ea,dar asta nu inseamna ca nu putea ca India sa il invinga,daca si-ar fi pus in minte. Ambitia feminina era mai puternica,iar alaturi de charm,era o combinatie fatala pentru un barbat usor influentabil. El avea o slabiciune pentru femeile fatale,din toate punctele de vedere. I-ar fi multumit daca l-ar fi ucis elegant,plin de pasiune,in asfintit,doar de dragul de a il vedea fericit. Dar stia ca nu avea s-o faca vreodata.
  
  '' De data asta sa zicem ca te cred.''
  
  Ii prinse bratul,lipindu-i trupul de al sau apoi,trecandu-si mainile prin parul ei lung,de o nuanta inchisa,privi in jur spre a fi sigur ca nu se apropia nimeni de ei,ca nu aveau sa fie deranjati. Ii puse un deget pe buze,imprastiind rujul de culoarea celui mai curat sange pe barbia ei,incet,apoi isi strivi propria gura de a ei,simtind caldura puternica a buzelor inflacarate. Si-o dorise atat de mult timp,si totusi,intotdeauna se temuse ca nu cumva acest foc sa il arda pe dinauntru,transformandu-i sufletul in cenusa.

[Isolde du Maurier]

• Simti cum un fior ii strabate sira spinarii, si pentru o clipa ar fi vrut sa se uneasca cu el, sa devina una si aceeasi persoana, insa isi dadea seama ca era prea repede si prea brusc. Si-l dorise mereu, inca de la prima lor intalnire, dar nu isi daduse seama de asta. Fusese o Scarlett O'Hara, iar el un Rhett Butler, ea mereu disperata sa fie cu altcineva, cand adevarata iubire era chiar langa ea, asteptand-o. Multumi cerului ca povestea lor nu se terminase ca cea din carte, si incerca sa puna in sarutul care le unea trupurile mai multa pasiune decat daduse vreodata. Il prinse intr-o imbratisare violenta, impingandu-l in spate, fara sa isi dea seama de ceea ce facea.
  
  Afara amurgul isi desena nuantele sangerii pe cerul de culoarea apei lacurilor, iar norii pufosi sa plimbau in lung si-n lat, cutreierand lumea pana sa se topeasca in mii de picaturi. Indiei nu-i pasa de nimic in acel moment, doar de Carsten, cel pe care il ignorase atata timp, pentru a-si da intr-un final seama ca facuse o greseala. Nu mai avea cuvinte, nu mai stia ce ar trebui sa faca, si incerca din rasputeri sa traiasca momentul de fata.

[Kurt F. Malfoy]

• Se smulse cu greu din imbratisarea ei,din sarutul ei,care il facea sa se simta viu,sa simta ca avea un motiv pentru care sa traiasca si anume ea. O privi plin de fericire,incercand sa nu mai tremure, sa ramana calm. Momentul era coplesitor,ceea ce incepura sa traiasca acum,impreuna,apropierea dintre ei era o dulce povara. Vroia sa traiasca momentul dar ii era teama de ceea ce ar fi putut sa se intample pe viitor. Ea era indecisa si cam instabila emotional,el era nestatornic si imprevizibil. Daca ar fi existat cineva care sa atraga atentia unuia dintre ei,un Z care sa se bage intre X si Y,totul ar fi fost distrus desi avea increderea in ea,intr-un mod nebunesc.
  
  '' Haide sa vedem daca tara asta e chiar atat de minunata.''
  
  Isi scoase pachetul de tigari din buzunarul hainei,incercand farmecul Engorgio pe el si cand se lamuri daca vrajile aveau sau nu efect in lumea aceea,deschise fereastra,sperand ca Tarrant si Cea-care-nu-era-Alice sa nu isi dea seama prea repede ca lipseau si fara sa spuna ceva,se arunca in gol,stiind ca avea sa ajunga in santul cu apa desi ar fi fost mai potrivit sa leviteze. Totusi,ii placea sa o sperie pe India,intr-o oarecare masura,pentru a-si reaminti faptul ca tinea la el.
  
  '' Viu!'' striga el cand reveni la suprafata apei