your poison in my veins

[Freyja Maegan Guðríðr]

YourPOISONisRUNNINGthroughMYveins


Scarlett & Lexie

• Realiza cat de stupid era lucrul pe care vroia sa il faca, si stia cu siguranta ca risca sa fie data afara din Ordin daca se afla de isprava sa. Ofta incurcata, stiind ca nu putea sa isi paraseasca si ultimul prieten sa zaca in Azkaban. Era o fire foarte dificila, dar chiar si asa, ea il iubea enorm, si il vroia liber. Stia ca nu era vinovat, si ca nu era un Devorator, si de aceea trebuia neaparat sa il elibereze de ingrozitorii Dementori. Chiar daca era absolut groaznica la realizarea unui Patronus, trebuia sa incerce, si merita.
  
  Trase aer in piept, aranjandu-si pelerina neagra, de catifea, si simtind aerul rece care ii rasfira buclele blonde. Intoarse capul si tresari speriata cand vazu ca nu era singura. O silueta feminina se misca la cativa metri in jurul ei, si Scarlett se intreba curioasa ce facea aici. Mai rau, se intreba de-a dreptul ingrozita daca vrajitoarea avea sange-pur, era la viperini si Devoratoare. Daca aceste 3 lucruri erau se adevereau, atunci ea era moarta.
  

[Lexie Stryder]

• Lexie isi infasura roba in jurul taliei, simtindu-se mult prea singura in acel loc. Privind inapoi, stia ca se afla la sfarsitul unei perioade grele pentru ea, una dintre cele mai grele pe care le traise pana acum. Isi ridica barbia, mergand cu fruntea sus pe domeniile locului in care murisera si inca mai zaceau atatia oameni cunoscut ei.
  
  Avea o expresie neutra, bagheta stransa in mana in buzunarul adanc al robei. Parul roscat ii cadea pe spate, ii simtea varfurile atingandu-i coloana. Brusc, vazu o silueta in fata ei. Era o fata. Ceea ce ii atrase atentia era ca parul fetei era de un blond sters, aproape argintiu. Inspira adanc.
  
  Fata aceea nu avea ce cauta acolo, insa adevarul era ca ea insasi nu prea stia de ce era acolo. I-ar fi fost greu sa depuna marturie cu motive intemeiate pentru prezenta ei neautorizata la Azkaban. Isi scoase mana in care tinea bagheta din buzunar in timp ce se apropia cu pasi hotarati spre fata.
  
  "Hei, ce cauti aici pe vremea asta?" intreba ea, suficient de tare incat vocea sa i se auda peste suieratul vantului puternic. Era clar ca se apropia o furtuna, insa viperina o ignorase pana acum. Nu avea intentii rele, dimpotriva, mai mult curiozitatea o facuse sa strige dupa straina.

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Se intoarse cu o miscare ampla, vantul fiind cat pe ce sa o darame la pamant. Inghiti in sec, umezindu-si buzele, si incercand sa isi adune suficient curaj cat sa ii dea un raspuns increzator, obrasnic si demn de o viperina. Inhala destul aer in piept incat sa se inece si afisa o expresie senila pe chipul sau alb.
  
  "Cine esti tu sa ma intrebi asta?" spuse ea, pe o voce putin cam fortata,sperand insa ca tipa nu se prinse.
  
  Ii intoarse spatele, uitandu-se la marea inchisoare, gandindu-se cu greutate la prietenul ei, si la ceilalti care sufereau aici. Patronusul ei jalnic nu avea sa salveze pe nimeni, ci doar sa o omoare si pe ea...sau mai rau, sa o inlantuie in Azkaban.

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi abia preceptibil. Clar, viperina. Ii privi pentru cateva secunde spatele, apoi facu cativa pasi, ajungand langa ea. Pe Lexie nu o deranjase niciodata ploaia. Cum puteai sa te feresti de ceva atat de curat? Ceea ce o mira era ca nici fata de langa ea nu parea sa observe ploaia care lovea pamantul cu putere.
  
  Se simtea ciudat cand gasea fara sa vrea asemanari intre ea, si ceilalti. Poate pur si simplu voia sa stie ca era in regula ceea ce simtea si facea. Sau poate ca era o chestie de a ei. Sau poate ca gandea prea mult din nou. Ofta usor. Daca fata o auzise, nu daduse niciun semn.
  
  "Sunt Lexie," spuse ea. Fata inca nu o privea, insa pe fata ei se vedea o urma de tristete. Viperina nu incerca sa ii intinda mana, pentru ca la cum se purtase pana acum, nu a vea sa o ia. "Presupun ca esti aici cu un motiv," continua, privind-o inca. "As putea sa te ajut."
  Isi musca buza de jos, sperand ca fata avea sa ii accepte oferta. Nu stia de ce, insa avea impresia ca intre cele doua se gasea o asemanare izbitoare. Nu se referea la fizic, bineinteles, ci la modul de gandire. Si totusi, de ce credea asta daca nici macar numele fetei nu il stia?
  

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Realiza intr-un final ca picaturi mari si rece ii udau fata, parul si intregul corp. Vremea se schimbase prea repede, si ea nu era inca pregatita. Era adevarat ca nu suporta caldura, si iubea frigul, insa tranzitia aceasta brusca o daduse peste cap, o speriase, chiar. Se simtea ciudat, si nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Ca si cum ceea ce ar fi suferit fizic s-ar fi transpus in trairile sale interioare.
  
  Tresari cand o vazu pe vrajitoarea numita Lexie langa ea, si se intreba de ce incerca sa se apropie. Oare vroia sa o raneasca, sa rada de ea? Nu stia daca sa se increada sau nu, insa cert era ca ii venea foarte greu sa dea un raspuns in acel moment, atat de greu incat ii venea sa tipe.
  
  "Eu sunt Josephine, sau Scarlett, depinde cum vrei sa-mi spui", murmura ea, privind in continuare mareata fortareata.
  
  Sa o ajute? Cum ar putea sa o ajute? Doar s-ar fi inecat in necazul ei, apoi ar fi fost nevoita sa plateasca.
  
  "Vreau sa ajut un prieten", se auzi ea din nou spunand.

[Lexie Stryder]

• Lexie ridica din sprancene cand auzi raspunsul lui Scarlett. Nu incerca sa ascunda faptul ca era surprinsa de faptul ca cineva ar fi avut curajul sa vina la Azkaban pentru a ajuta un prieten sa iasa din inchisoare. Era putin ciudat. In plus, nu prea se auzise despre incarcerari recente prin Profetul Zilei, insa viperina nici nu se prea asteptase la asta.
  
  "Vrei sa spui ca vrei sa eliberez un prieten," spuse Lexie, nemaiobosindu-se sa spuna propozitia ca o intrebare dat fiind faptul ca stia deja raspunsul. Bineinteles ca asta voia. Cu ce altceva sa isi ajute prietenul la Hogwarts? "Nu o poti face singura," adauga ea, inca incercand sa proceseze ce voia sa faca acea fata.
  
  Era destul de nehotarata. Sa incerce sa o opreasca? Sa incerce sa o divulge Ministerului, sau directorului scolii? Nu prea avea sens, adica, nu avea nicio dovada si fata poate minti oricand. In plus, expresia ei parea sincera si Lexie intr-un fel aprecia faptul ca vorbise intr-un fel de schis cu ea fara sa o cunoasca. Oameni de genul asta era rar de gasit, dar atunci cand ii gaseai trebuia sa ii tii langa tine.
  "As putea sa te ajut," repeta viperina, stiind ca defapt hotararea fusese luata deja.

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Se uita inspre vrajitoare, uimita de curajul de care dadea dovada. Nu numai ca se oferise sa o ajute, pe ea, o straina, care putea fi foarte periculoasa, dar se mai si incredea in ea. Dadu uimita din cap, pletele sale blonde mangaindu-i umerii albi, acoperiti in acel moment de pelerina neagra, groasa, care contrasta atat de tare cu culoarea parului.
  
  ”Da, as vrea sa-l eliberez, doar ca nu stiu cat de pregatita sunt. Vezi tu, el era nevinovat, dar Devoratorii au complotat impotriva lui si a Ordinului si... ei bine, acum e aici”, spuse ea, aratand cu mana sa subtire si lunga inspre inchisoare. ”De ce vrei sa ma ajuti?” continua, vocea sa inceata si domoala dandu-i un aer de alienare mintala, mai mult senilitate, totusi.
  
  Nu i se intampla in fiecare zi sa dea peste o vrajitoare care sa se ofere sa o ajute, si ei bine, se simtea stingherita. Nu vroia sa o bage si pe ea in bucluc, era de ajuns una singura, si nu vroia pe nimeni pe constiinta.

[Lexie Stryder]

• Lexie se crispa cand ii auzi cuvintele fetei. Ii parea sincer rau pentru prietenul ei, insa cand afla ca la mijloc era o neintelegere intre Devoratori si Ordin, determinarea incepu sa ii scada. Problema era ca ii era putin frica sa nu fie data afara pur si simplu din grupul acela in care avea toate persoanele dragi ei daca o ajuta acum pe Scarlett.
  
  Se incrunta, putin pusa in incurcatura de intrebarea fetei.
  "De ce sa nu vreau sa te ajut?" intreba ea, ridicandu-si privirea si intalnindu-i-o pe a ei. Nu stia daca sa ii spuna ca e devoratoare sau nu. Chestia era ca Scarlett ar fi putut pur si simplu sa le spuna celor din Ordin, iar apoi Lexie ar fi fost vanata de aurori in fiecare coltisor.
  
  Inspira adanc aer in piept, incercand sa se hotarasca ce avea sa faca. Nu era foarte buna la asta. I evita privirea lui Scarlett pentru cateva momente, dupa care ofta si se apropie un pas de ea.
  "Te ajut," spuse viperina, "daca imi promiti ca nu vei spune nimanui orice s-ar intampla aici. Am nevoie de Juramant."

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Auzindu-i vorbele, o privi mirata. Deci chiar se oferea sa o ajute. Inchise ochii, gandindu-se daca merita sa o bage si pe, si cand ii deschise, stia raspunsul. Nu stia de ce, dar vroia si simtea ca trebuia sa se increada in Lexie.
  
  "Multumesc", sopti ea, recunostinta din tonul ei fiind mult prea mare pentru cat dorea ea sa dezvaluie. "Dar nu stiu cum anume se face un asemenea Juramant", continua ea, sperand ca vrajitoare se referise la ceea ce se gandise ea.
  
  "Iti jur ca nu voi spune nimanui", replica in continuare, mutandu-si privirea pe inchisoare.
  

[Lexie Stryder]

• Lexie isi inchise ochii pentru o secunda indelungata apoi ii deschise, chipul simpatic inconjurat de suvitele blonde care i se lipisera de gat si umeri de la ploaie infatisandu-se.
  
  Lexie ii zambi, un zambet care voia sa fie bland, desi stia ca se cam pune in pericol pentru o fata pe care nu o cunoscuse decat de cateva minute. Era ciudat si idiot, ar spunse unii, insa brusc simtea o simpatie si un impuls puternic de a o proteja pe Scarlett.
  
  Auzindu-i juramantul, viperina stia ca se putea increde in ea. In voce i se auzea clar sinceritatea si isi daduse seama ca deja si Scarlett avea un sentiment de simpatie pentru ea. De fapt, cine intreg la minte nu ar avea un sentiment de simpatie pentru o persoana care se ofera sa le ajute? Era logic, si totusi irelevant.
  
  "Bine, spune-mi la ce te-ai gandit. Sau descrie-mi persoana, celula, totul," spuse Lexie, trecand la actiune cu un zambet incurajator. O prinse usor de brat si o trase la adapost, ca ploaia sa nu mai fie un inconvenient. Spera sa se opreasca in curand, altfel le va ingreuna "misiunea".