our dirty little secrets

[Kurt F. Malfoy]

• Nu o mai intelegea,nu o intelesese niciodata si poate si asta il atrase la ea si poate ca atunci cand avea sa rezolve puzzle-ul,totul urma sa se termine,inclusiv legatura lor pentru ca el nu ramanea intr-un loc daca nu avea un motiv,daca nu-l starnea ceva. Cat despre India,simplul fapt ca nu stia nimic pentru ea si totusi ar fi murit doar sa o stie fericita,era ceva imens,era cel mai important lucru pe care il facuse. Viitorul il speria dar nu mai vroia sa fuga,asa cum facuse cu cea dinainte sau cum facuse prima cu el. Nu putea trece peste trecut,asa ca viitorul era mai nesigur decat de obicei.
  
  Il prinse pe unul din ei de picioare si reusi sa il traga dupa el pana aproape de tribune. Se gandise ca ar fi fost genial sa ii lase acolo,sa para ca dormeau dar ce s-ar fi intamplat cand elevii aveau sa ii gaseasca? Un dezastru! Asa ca se multumi pur si simplu sa o intrebe pe India daca avea idei,caci el de cele mai multe ori actiona noaptea,in locuri retrase.
  
  Nu astepta un raspuns caci ii trecu o idee prin minte. Se simtea ca la ruleta ruseasca,cu pistolul pus la tampla. Totul depindea de timp,daca cineva avea sa apese pe tragaci acum sau peste o ora. Cert era ca tensiunea ii invada mintea,il facea sa nu mai gandeasca rational.
  
  '' Zic sa ii transfiguram.Ai onoarea.''

[Isolde du Maurier]

• Ofta, uitandu-se enevata la Carsten. Asa deci, o lasa pe ea sa faca toata treaba murdara? Asta nu era prea frumos din partea lui. Se apropie de cei 3, cu bagheta inclestata in mana, si gandindu-se la o vraja pe care sa o foloseasca. Niciodata nu fusese prea buna la Transfigurari, si avea tot respectul pentru aceasta materie, chiar daca i se parea mult prea grea. Reusise totusi sa ia N.O.V.-ul si chiar T.V.E.E.-ul, insa cu noroc chior, fiindca i se dadusera chiar transfigurarile pe care le stia cel mai bine. Concentrandu-se putin, roti bagheta, iar in final, isi privi alarmata munca. Cele 3 cadavre nu mai erau acum oameni morti, ci niste bucatele rupte de piatra, de parca cineva le-ar fi lovit cu toporul. Isi dadu seama ca parea dubios, insa nu ii pasa.
  
  "Presupun ca vrei sa stii ce s-a intamplat, nu?" il intreba ea pe Carsten, intorcandu-se cu fata la el.
  
  Trase aer in piept, ofta, si dupa cateva clipe de ezitare, incepu:
  
  "Acum cateva zile am intrat in Ministerul Magiei, cu o misiune mult prea secreta pentru a ti-o spune, si am furat o piatra, nu conteaza care. Nu cred ca m-au interceptat, insa asta mi se pare singurul motiv pentru care sa fiu urmarita. In afara faptului ca sunt Devoratoare, nu am mai facut nimic suspect sau ilegal"

[Kurt F. Malfoy]

• Ramase putin uimit sa auda cuvintele ei. India,sa fure din Minister? Nu conta locatia ci faptul in sine,avand in vedere ca nu stia ca pe iubita lui o chema ''India-mana-lunga''. Daca scapase fara sa fie prinsa la momentul actual insemna ca putea sa repete figura de mai multe ori si chiar,cine stie,avea sa i se alature. Jefuise Gringott's-ul de doua ori si de fiecare data fusesera la un pas de a-l prinde,pacat doar ca din nefericire cheltuise banii inainte de a fi prins. 1000 de galeoni transformati in fum de tigara,saruturi de femei si materiale pentru rochii si costume.
  
  '' Macar e in siguranta piatra aceea?''
  
  Ca tot veni vorba de pietre,isi aminti ca cei trei erau acum doar bucati mici,care in cel mai bun caz aveau sa fie luate si aruncate cine stie unde de catre elevi,sau lasate acolo. Nu si-ar fi dorit totusi sa se foloseasca vreo vraja asupra lor pentru ca faptele lui si ale Indiei sa fie descoperite. Nu exista un elev atat de paranoic sau de inteligent.
  In cel mai rau caz avea sa o lase pe Ivy sa se ocupe de tot. Pana la urma,unul din lucrurile pe care le adora la India,era ca,din intamplare, ea si partenera lui la crime erau surori.
  
  '' Si de ce naiba nu m-ai chemat cand ai furat-o? Puteam evita toate aceste lucruri,stii? Nu stii,normal,tu nu nici nu stii sa ai incredere-n mine.''

[Isolde du Maurier]

• Ii auzi reprosurile si se incrunta. Acum cateva zile nici macar nu ajunsesera in Tara Minunilor, atunci nici macar nu se gandea la el. Ii intoarse spatele, facand pietrele sa dispara in neant, si nu se scuza, lasandu-l sa fiarba. Daca asa avea de gand sa se poarte cu ea, putea mai bine sa plece, sa o lase in pace. Nu avea nevoie de dadaca, si de nimeni care sa-i conteste actiunile. Pentru asta existase mama ei, pana in urma cu aproape 2 ani. Simti cum o ia ameteala, si capul ii bubuie de durere, si incepu s anumere in gand pana la 10,pentru a se calma.
  
  "Ti-am zis, nu am voie sa-ti vorbesc despre asta, asa ca nu incerca sa ma faci sa-ti spun. Nu ti-as spune nici daca ar fi ultimul lucru pe care l-as face", ii raspunse ea putin intepata.
  
  Isi incrucisa bratele la piept, apoi isi puse bagheta inapoi in bucata de piele care era cusuta special pe cusatura laterala a blugilor, si inchise ochii, rememorand evenimentele din acea zi.
  
  "Da, e in siguranta, la Victor. El va sti ce sa faca"

[Kurt F. Malfoy]

• Cand auzi de Olivier incepu sa se simta putin amenintat. Nu de alta dar acea creatura oribila incercase intotdeauna sa se apropie de India.Inclusiv cand fusesera impreuna,in tren.Nu putea uita ce se intamplase atunci si nici nu avea sa uite vreodata avand in vedere cat de greu ii era sa treaca pentru faptul ca India tinea oarecum la blondinul cu care el insusi impartea un secret,care il avea la mana cu ceva nu tocmai dragut. Dar stia ca daca India i-ar fi explicat totul,daca India i-ar fi cerut,atunci Victor avea sa-si tina gura.
  
  ''Sa spunem ca m-ai convins de data asta. Nu de alta dar ar fi minunat sa ramanem impreuna. Totusi,ai grija cat de apropiata devi de Victor.''
  
  Nu avea,nu putea avea incredere in alt barbat. Nu avea incredere nici el insusi,nu avusese niciodata. Problemele pe care le facea comunitatii erau pricinuite de dorinta lui de isi arata cat de puternic era,ca era in stare sa faca si rau. Desi stia ca nu o putea rani pe India.
  
  '' Sper sa ma intelegi...''

[Isolde du Maurier]

• Isi atinti privirea in pamant, simtindu-se vinovata. Desigur, de multe ori se gandise la Victor ca la un potential iubit, si de multe se imaginase la bratul lui. Se gandise la cum ar fi putut fi dezmierdata de el, sarutata si iubita. Realiza ca asta era imposibil, si isi musca buza. Se simtea vinovata fata de Sasha, pe care il ranise enorm, fata de Carsten, pe care putea oricand sa il raneasca, si fata de oricine. Ea era ca acel meteorit care intra in viata cuiva, si faca ravagii masive, si asta nu-i placea. Stia ca mereu fusese iubita, adorata, venerata chiar, insa devenise mult prea grav ceea ce facea. Ranea prea mult lume,si nu mai vroia sa se intample asta. Chiar atunci, facea o greseala. Ar fi trebuit sa-si ceara scuze, insa mandria ei feminina nu o lasa, nu putea calca pe orgoliu si sa se injoseasca, indiferent despre cine era vorba.
  
  Se aproprie cu pasi gratiosi de Carsten, oftand din rasputeri, si luandu-l in brate. Ii prinse gatul in mainile sale, si picioarele in jurul taliei lui, si ii cauta flamanda buzele, sarutandu-le cu pasiune. Scuzele era asternute pe buzele ei moi, insa nu vroiau sa fie rostite.

[Kurt F. Malfoy]

• Incerca din rasputeri sa se opuna,sa afle mai multe de la ea,insa in scurt timp ceda,sarutandu-i buzele cu o pasiune nebuna. Si-o dorea atat de mult in viata lui,ca prietena,camarada poate chiar si ca o mama. Ar fi facut totul pentru ea,poate chiar si-ar fi luat pana si viata daca asta ar fi facut-o fericita pentru toata viata,daca asta ar fi eliberat-o. Mai bine ar fi murit stiind-o a lui decat sa traiasca vazand-o langa altcineva.Nu era vorba de faptul ca mandria i-ar fi spus ca nu fusese indeajuns de bun,ci ura pentru toti aceia care o iubeau – desi el facea parte din randurile acelor barbati.
  
  El nu era tocmai romantic,nu facea declaratii de dragoste.Prefera sa dovedeasca si sa simta decat sa rosteasca anumite cuvinte de prisos pe care oricum stia ca India le intelegea si spera sa nu se indoiasca niciodata asa cum se indoia el,dar cand femeia de langa tine este dorita de atata lume,cum sa nu devi gelos?
  
  Ii stranse mai bine coapsele,sprijinind-o de corpul lui. Ii zambi larg,desprinzandu-si buzele de ale Indiei destul de greu. Trase aer adanc in piept si incepu sa faca doar cativa pasi,inca tinand-o in brate. '' Promit sa te las libera. Nu vei fi marioneta nimanui,dar pot fi cutiuta in care te odihnesti daca vrei. Si voi lasa aceasta pasare sa zboare,dar poate ca as putea fi colivia,casa la care se intoarce in fiecare seara,dupa un zbor lung.'' Oare chiar ar fi putut fi?Da,dar numai ea l-ar fi lasat sa fie asa ceva.''Fac orice pentru asta.''

[Isolde du Maurier]

• Cuvintele lui o emotionara, caci simtea adevarul emanand din ele, si asta o facea sa fie exact cum spusese el, o marioneta, dar libera. Ii zambi, simtind razele blande ale soarelui mangaindu-i pielea alba, si isi afunda capul in umarul lui, strangandu-l putin mai tare.
  
  "Iti multumesc. Asta e tot ceea ce imi doresc", rosti ea, simtind sentimentul de libertate pulsandu-i in vene.
  
  Isi dadu seama ca in acele momente dorinta ei de a cuceri lumea nu mai conta, pentru ca avea cam tot ce isi dorise. Sasha nu o intelesese, niciodata nu o intelesese, indiferent cat de mult o iubise. Dorise sa fie a lui, sa o tina incatusata. Oricat de mult ar fi durut-o, nu putea trai asa, trebuia sa fie libera sa zboare oriunde vroia. Era instabila emotional, si oricand putea claca, dar nu prea ii mai pasa acum de acest lucru. Isi inclesta dintii, pentru a-si opri lacrimile ce amenintau sa curga, si isi aminti cu durere de Sasha. Nu ar fi dat pentru nimic in lume clipele petrecute cu el, insa stia ca nu era cel potrivit. Probabil ca nimeni nu era potrivit pentru ea, era mult prea capricioasa. Ii dorea sa gaseasca pe cineva mult mai demna decat ea, pe cineva care sa-l iubeasca pentru totdeauna, mult mai mult decat o facuse ea.
  
  "Esti singurul care imi acorda libertate", raspunse ea, oftand.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi bland,zambind larg dar acel zambet era doar de fatada. In realitate el avea sa spuna ceva nu tocmai placut. Nu oferea ceva daca nu i se oferea la schimb. Ii placea sa faca afaceri si pana si dragostea era o afacere in care ii placea sa castige adoratie,oferind in schimb siguranta si sentimente relativ puternice. Dar daca India ar fi pus stop,el ar fi plecat fara a regreta. Iar ea trebuia sa stie,trebuia sa afle.
  
  '' Daca iti ofer prea mult libertate,totusi,de unde stiu ca nu iti vei uita drumul pana acasa?''
  
  Nu era ca si cum nu ar fi avut incredere in ea ci mai degraba vroia sa se asigure ca lucrurile inca ii mai apartineau,ca India era a lui,macar semnificativ. Ca nu investise atata timp,ca nu isi sacrificase onoarea doar pentru a fi lasat in urma. Prima sotie il parasise,el o abandonase pe Natalie pentru a se razbuna. India pusese capat relatiei cu Sasha,de unde avea sa stie ca nu urma sa se intample la fel si cu el? Spuneau toti ca erau perfecti unul pentru celalalt,dar cei din jurul lor nu erau ei,nu stiau exact ce se intampla intre ei doi. Pana la urma,ce se intampla?
  
  '' Ce te face sa ai incredere in mine? Sunt un tradator si un insensibil la origini. Am dovedit-o de multe ori.'' Nu putea intelege increderea ei oarba si in realitate il cam deranja. Nu ii placea ca India sa se increada usor in cei din jur,nici cand venea vorba de el.

[Isolde du Maurier]

• Cuvintele lui ii inghetara sangele in vine, si timp de cateva minute, se crispa. Se dadu jos din bratele lui, indepartandu-se cativa centimetri, si se aseza pe iarba, strangandu-si picioarele la piept. Era o persoana atat de greu de inteles, incat i se parea imposibil chiar si ei sa stie ce vrea.
  
  "Dar ce te face sa crezi ca nu ma voi intoarce?"
  
  Sopti aceste cuvinte cu greutate, dandu-si seama ca barbatul avea dreptate. Prea multa libertate strica mai mereu, insa ea nu era la fel ca ceilalti. Vroia libertate, iar in schimb daruia dragoste, daca putea spune asa. Totul devenise in scurt timp mult prea complicat.
  
  "Am incredere. Mereu am avut incredere in tine. De ce ma tot pui sa raspund la intrebarea asta? "
  
  Brusc, prin minte ii trecu un gand care i se parea monstruos, ingrozitor. Se intreba fara prea multa tragere de inima daca el nu o voia cumva pentru trupul ei, asa cum pretindeau toti. Ii arunca o privire aspra, si dadu frau liber acestor sentimente:
  
  "De aia ma tot intrebi asta? Ma vrei pe mine, ca femeie, nu?Sa-ti fie rusine"