douter de moi?

[Isolde du Maurier]

• Mintea ei parea bagata in priza, si incerca din rasputeri sa gaseasca o solutie la intrebarea lui Lexie. Cum aveau ele sa gaseasca atatia elevi, fara sa se creeze prea multa zarva? Incepu sa se plimbe incoace si incolo, aproape facand gaura in pamant. Isi agita nervoasa capul, parul ei lung si negru miscandu-se in dreapta si stanga, iar ochii sai verzi, ca de jad, exprimau ingrijorarea.
  "Trebuie sa-i gasim...trebuie sa cercetam tot satul, chiar daca va fi greu si va dura mult." ii spuse lui Lexie, cu o urma de enervare si suparare in glas.
  
  O lua pe o straduta intunecata, insa se intoarse repede, cu bagheta in mana, si cu fata intunecata de groaza.
  "Pe acolo...nu...e...nimeni", ii spuse ea viperinei, gafaind.
  Arunca o privire ingrozita strazii, si se cutremura, gandindu-se la Dementorul pe care tocmai il infruntase.

[Lexie Stryder]

• Lexie inghiti in sec auzindu-i cuvintele Indiei. Avea dreptate, insa ea chiar nu stia de unde sa inceapa. Cum puteau sa caute prin Hogsmeade tineri vrajitori care sunt in continua miscare? Era absurd, insa totusi, necesar. Isi ridica privirea cand India se agita, mergand de colo-colo. Apoi o lua pe o straduta intunecata si se intoarse spre ea, vizbil obosita, spunand ca nu gasise pe nimeni.
  
  Lexie ii zambi, usor amuzata de comportamentul ei, desi nu prea era nimic amuzant in situatia in care se aflau.
  "Bun, eu zic sa ne organizam," spuse Lexie, punandu-i bland o mana pe umar viperinei. "Trebuie sa gasim o metoda mai eficienta de a-i strange pe toti, sau a verifica unde sunt."
  
  Lexie inghiti in sec la acest gand, incercand sa isi imagineze cum naiba aveau ele sa gaseasca atatia elevi? La urma urmei, chiar daca nu raspundeau de ei in mod direct, si fiecare era pe cont propriu, fetei nu i-ar fi placut sa aiba pe constiinta ceva, mai ales inaceste momente ale vietii sale.
  'Eu zic sa incepem cu stelute rosii in aer. E cea mai rapida cale prin care macar sa ii anuntam ca ceva nu e in regula," ma spuse ea, privind-o pe India ingrijorata, starea ei de agitatie molipsind-o incet-incet.
  

[Isolde du Maurier]

• Auzind cuvintele lui Lexie, se gandi pentru cateva secunde, apoi isi scoase bagheta, uitandu-se disperata in toate partile. Nu se putea sa i se intample tocmai ei toate astea, chiar cand promise ca va avea grija. Elevii trebuiau sa fie in siguranta, sa se distreze, dar nu, o gloata de Dementori decisesera ca azi era cea mai buna zi pentru a ataca. Pufnind, trimise cateva stelute rosiatice in cer, sperand ca elevii isi aminteau de cuvintele ei si ale lui Lexie cu privire la semnal.
  
  "Si acum?" privi ea ingrijorata spre colega ei.
  
  Incercand sa gaseasca o cale de a scapa din aceasta situatie alarmanta, vazu cativa elevi din anul V venind in fuga spre ele. Ii privi plina de speranta, si nu apuca sa spuna nimic, ca acestia si incepusera sa trancaneasca.
  
  "Domnisoara Thibault, domnisoara Stryder, ce se intampla? Am fost atacati de niste Dementori, dar ne-au salvat cativa vrajitori de la local. A evadat vreun prizonier de la Azkaban?"
  
  Raul de intrebari incepea s-o copleseasca, insa India trase aer in piept si, uitandu-se la ei incruntata, incepu sa vorbeasca:
  
  "In primul rand, noi nu am fost informate de nici un evadat de la Azkaban, iar in al doilea rand, as vrea sa stiu unde sunt ceilalti. Credeti ca ati putea sa-i adunati pe toti la ...Trei Maturi? Vrem sa fim toti la un loc, astfel vom fi vulnerabili, asa, despartiti. O sa incepem imediat si noi cautarile, iar intr-o ora, ne vedem acolo, bine?"
  
  Uitandu-se la Lexie, apoi la copiii care se indepartau, ii facu acesteia semn sa o urmeze, in timp ce o lua pe o straduta linistita si pustie.

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta, simtindu-se putin confuza. Erau prea multe lucruri deodata pentru ea, mai ales dupa o astfel de saptamana. Incerca sa ignore impulsul de a Disparea chiar atunci in dormitorul ei sigur din Hogwarts (nu ca ar putea Disparea din sau in Hogwarts...). Deci, trebuiau sa se organizeze. India venise cu o idee buna. Elevii trebuiau sa se stranga reciproc, nu puteau doar doua profesoare sa stranga sute de elevi, asa ca fusesere o idee buna atat luminitele rosii, cat si sfatul pe care l-a dat India elevilor.
  
  Se uita la grupuletul mic. Nimeni nu parea suficient de mare incat sa stie sa faca un Patronus. Nu puteau sa mearga singuri si sa stranga toti elevii. Trebuiau sa mearga cu ei. Macars a gaseasca un Perfect care sa ii insoteasca pe drum.
  
  "India, nu ii putem lasa singuri," spuse Lexie, vizibil ingrijorata. "Daca dau nas in nas cu Dementori? Ce rezolvam? Eu zic sa mergem cu ei pana gasim un Perfect sau un elev mai mare care sa stie sa faca un Patronus calumea."
  Viperina isi incrucisa mainile, frustrata. Avea dreptate, intr-un fel. Insa le va lua o vesnicie sa gaseasca un Perfect printre atatia elevi. Si totusi, trebuiau sa incerce. Nu puteau sa lase copii sa umble prin Hogsmeade nesupravegheati cand Dementorii bantuiau (la propriu..) zona.

[Isolde du Maurier]

• Auzind cuvintele lui Lexie, isi dadu seama ca aceasta avea dreptate si se incrunta. Nu stia la ce se gandise cand ii trimisese pe bietii copii singuri, insa cu siguranta nu avusese prea multa inspiratie. Ii arunca o privire ingrijorata colegei sale, si apoi se intoarse spre Trei maturi, dupa elevii care tocmai le parasisera.
  
  "Stati, veniti inapoi", le striga ea, privindu-i ingrijorata. "Veniti mai bine cu mine si cu Lexie, sunteti mai in siguranta"
  
  In timp ce spunea aceste lucruri, un raset o facu pe India sa ia o mina crispata. Se uita ingrijorata la Lexie, sperand ca va recunoaste vocea stridenta a colegei lor devoratoare, Katrya. Nu se putea ca Devoratorii sa atace Hogsmeade-ul, altfel ele ar fi stiut. Si Katrya nu putea sa atace singura, ar fi fost prinsa.
  
  "E de rau", sopti ea, privind-o plina de ingrijorare pe viperina.

[Lexie Stryder]

• Lexie suiera surprinsa cand auzi in aer rasetul prea bine cunoscut al Katryei. Isi freca palmele una de alta, ingrijorata si observa privirea ingrijorata a Indiei. Merse dupa ea spre elevii care tocmai se intorceau, cu figuri confuze spre ele. Cele doua profesoare marira pasul, aproape alergand spre grupul de elevi.
  
  "Totusi cum se poate?" intreba Lexie, incruntandu-se inainte sa ajunga unde urechile curioase ale elevilor s-ar fi bagat. "Devoratorii nu au cum sa atace fara ca noi sa stim. Si oricum, ce er vrea Katrya de aici?" Lexie soptise ultimele cuvinte, insa stia ca nici India nu avea raspuns pentru ele.
  
  Se indrepta de spate cand ajunse in dreptul elevilor si ii coordona spre "La Trei Maturi". Strada inghetase, iar aerul devenea din ce in ce mai rece. Nu trebuia sa fii om de stiinta ca sa iti dai seama ca Dementorii erau prin preajma. Trebuiau sa se grabeasca. Viperina statea in dreapta Indiei, in fata elevilor, aruncand privir ingrijorate in spate. In mai putin de doua minute, toti erau inauntrul barului. Sincera sa fie, Lexie nu se asteptase ca acesta sa fie deschis. Adica, atunci cand Dementorii bantuiau pe afara, nu era chiar logic sa iti lasi barul deschis. Erai o tinta sigura.
  
  Totusi, inauntru nu era nimeni. Viperina arunca o vraja pe incuietoarea usii, sperand din tot sufletul ca nu mai erau si alti Devoratori in afara de Katrya prin preajma.
  "Bun, vreau sa stati linistiti sus. Eu si domnisoara Thibault vom ramane aici," spuse Lexie pe un ton ferm, si, asigurandu-se ca nu putea fi auzita, i se adresa Indiei: "Nu imi place ce se intampla aici. Crezi ca mai sunt si altii?"
  

[Isolde du Maurier]

• Merse in continuare tacuta langa Lexie, incercand sa gaseasca o solutie de scapare. Nu putea pur si simplu sa mai scoata un cuvant, si se temea ca nu cumva lumea sa afle ca erau Devoratoare. Se temea in ultimul timp de atatea lucruri, incat nu-i venea sa creada ca ajunsese in asemenea hal. Uneori regreta ca trecuse de partea Devoratorilor, insa stia ca numai acestia ii ofereau siguranta si puterea de care avea nevoie. A se inscrie in ordin era echivalent cu a fi macelarita.
  
  Privi posomorata elevii curiosi care urcau scarile, oftand din rarunchi si aruncandu-i lui Lexie o privire neajutorata.
  
  "Chiar as vrea sa stiu, crede-ma", murmura ea, privind pe geam pentru a se asigura ca nu era nimic care sa le urmareasca.
  
  "De ce sa vina Katrya aici, fara noi? De ce sa atace, sau sa se expuna asa?"

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta, vizibil frustrata. Nu prea stia ce se intampla, ceea ce insemna ca nici cum sa reactioneze nu era prea sigura. O privi pe India, sincer confuza. Avea dreptate, nu prea avea sens atacul Katryei. Se expunea, fara niciun rost si fara logica. Totusi, nu credea ca Devoratorii ar fi actionat fara ele, si, si daca da, nu s-ar fi dat de gol. Ar fi ramas in umbra cu un plan mai bine pus la punct.
  
  "Nu stiu. Nu cred ca sunt implicati mai multi Devoratori, insa nici ca Katrya a venit sa atace singura," spuse Lexie, incercand sa se gandeasca la un motiv intemeiat pentru care Devoratoare ar fi putut sa atace Hogsmeade-ul.
  
  "Cred ca ar trebui sa gasim o metoda prin care sa ii atentionam pe elevi, sa plece singuri al Hogwarts, sa stea ascunsi, sau sa vina la noi," spuse viperina.
  Uitase complet de ceilalti elevi. Deocamndata erau cam blocate acolo. Nu se punea problema sa implice elevii de fata la o lupa cu oricine era afara. Nu erau pregatiti si nici nu aveau cunostiintele necesare unui duel inca. "Ne trebuie solutii."
  

[Isolde du Maurier]

• Ca si cum cuvantul 'solutii' i-ar fi facut creierul sa se miste cu viteza crescuta, o idee trecu prin capul ei, facand-o pe India s-o priveasca pe Lexie ranjind. Stia exact cum ar putea sa-i cheme pe ceilalti elevi, astfel incat sa fie toti la un loc.
  
  "Fii atenta, eu o sa Dispar, trecand peste tot pe unde s-ar putea ascunde copiii, si o sa-i aduc aici, iar tu ai grija de ei. Apoi, o sa gasim un mod de a-i duce la Hogwarts, si in acelasi timp, sa rezolvam si problema cu Katrya si Devoratorii. "
  
  Stramba din nas, incercand sa se gandeasca la un mod prin care putea sa comunice fara a afla elevii.
  
  "De acum incolo, Katrya e Key, iar Devoratorii sunt Duzii, da?" sopti ea, incercand sa nu se faca prea mult auzita.
  
  Se indrepta de spate, si cu un pocnet rasunator, Disparu din camera.

[Lexie Stryder]

• Lexie o privi pe India, zambind. Ideea ei era foarte buna. Era o metoda prin care ar fi putut sa stranga toti elevii intr-un loc, pentru a reusi sa ii tina grupati si in siguranta pana cand vor rezolva ele chetsia cu Katrya.
  Trebuiau sa faca asta. La urma urmelor, nu puteau pur si simplu sa ignore faptul ca in acea zi, ele erau responsabile pentru orice i se intampla vreunui elev si deja trecuse prea mult timp de cand aflase de atacul Dementorilor.
  
  Cine stie ce se putea intampla cu ceilalti. in plus, acum ca aflase ca Katrya venise in Hogsmeade, Lexie era si mai nelinistita. O cunostea pe Katrya si stia ce poate sa faca, si cu siguranta nu ar fi vrut sa puna sare pe rana si sa o intarate. Nu putea sa isi imagineze ce s-ar fi intamplat in cazul ala.
  
  Oricum, India avea o expresie luminata, ca si cum un mic beculet stralucea acum deasupra capului ei. Si totusi, nu ar fi fost periculos sa se duca de una singura. Daca avea loc un atac al Demenorilor, sau poate chiar al Katryei si cine naiba mai era cu ea.
  
  Insa nici elevii de aici nu puteau sa fie lasati singuri. Ofta, stiind ca nu are de ales. Vor face cu randul. Lexie era sigura ca nu putea sta mai mult de zece minute singura acolo fara sa isi scoata din minti stiind-o pe India luptandu-se de una singura afara.
  Oricum, rase cand auzi numele de cod si incuviinta hotarata din cap inainte ca India sa dispara cu un pocnet surd, ea ramanand singura cu elevii, sperand sa nu dureze mult pana sa se intoarca inapoi.