And I die to win , ‘cause I’m born to lose.

[Desiree Rose Goth]

And I die to win , ‘cause I’m born to lose.

privat ~

• Noaptea venise mai repede decât de obicei, întunericul învăluind amurgul care-şi dădea duhul în nuante sângerii. Răcoarea îi aluneca pe trupul palid, liniştindu-i pielea fierbinte. Adierile de vânt îi răsfirau părul peste obraji. Răsuflarea îi era neregulată, însă acesta era singurul semn că şovăia asupra a ceea ce avea de făcut.
  
  Privirea ageră a Cercetaşei scruta împrejurimile, căutând orice ar fi putut fi în neregulă la acea oră. Nu putea spune că îşi făcuse vreun plan detaliat venind în acel loc ; de fapt, planul ei era constituit doar din “ ai naibii grijă la orice semn suspect” şi “nu ezita”. Era destul de simplu ca să-şi aducă aminte de ce avea de făcut.
  
  Păşi uşor înainte, pamantul scârţâind sub tălpile sale. Prea zgomotos. Strâmbă din buze înainte de a ofta prelung şi de a mări pasul. Orice s-ar fi întâmplat în continuare, ea era pregătită. Nu avea de gând să arate că îi era teamă. Nimanui, nici macar ei insesi.

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Strangandu-si mai bine paltonul in jurul corpului sau micut si fragil, deschise usa, si iesi in noaptea racoroasa. Acel miros specific intunericului ii invada narile, si ii dadea o usoara stare de racoare. Inchise ochii pentru cateva minute, dorindu-si sa fie inapoi in magazinul caldut, in al carui semineu ardea plapand focul. Privi inca o data in spatele ei, asigurandu-se ca nu disparuse nimic in neant, si se vazu nevoita sa plece, sa se rupa de acea realitate care ii placea atat de mult.
  
  O lacrima obraznica ii brazda obrazul, si incerca sa-si inabuse plansul, insa fara succes. In contact cu aerul rece, picaturile sarate aproape ca ii taiau fata, atat de ascutite pareau. 'Oh, haide, Scarlett, nu mai fii asa o plangacioasa', ii rasunau in minte cuvintele mamei sale. Pasii sai rasunau strident in linistea mormantala a strazii, si realiza curand ca era singura persoana care se incumeta sa strabata Aleea Nocturn la acea ora. Totusi, aceasta constatare ii fu infirmata de silueta feminina a unei persoana, si vrajitoarea ridica surprinsa ochii sai mari.

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa ofta, amintindu-si cu melancolie de adierile plapande de care avea parte pe domeniile Hogwarts-ului - in comparatie cu noaptea aceasta friguroasa de care avea parte, orice i se parea mai bine. Racoarea glaciala a noptii ii cuprinse trupul intr-o imbratisare stransa, parca dorind sa o impiedice cu orice pret sa inainteze prin intuneric.
  
  O silueta se misca in semiobscuritate. O cuta de incruntare aparu pe fruntea tinerei. Aceea trebuia sa fie persoana cu care trebuia sa se intalneasca. Doar cine altcineva ar fi umblat la ora aceea prin Aleea Nocturn, uitandu-se in directia ei? Se indrepta catre acea silueta, incercand sa nu faca prea mult zgomot.
  
  - In sfarsit, ai venit; iti dai seama ca ai intarziat din nou? intreba ea.
  
  I se taie rasuflarea cand observa chipul acelei persoane; era o tanara, al carui par brunet se revarsa peste umeri. Clar, nu era persoana cu care trebuia sa se intalneasca. Cum putuse sa fie atat de netenta? Isi musca buzele, incercand sa-si dea seama cum putea sa repare greseala.

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Cuvintele tinerei pe care o urmarise cu privirea mai devreme o facura sa tresare, caci nu se asteptase sa i se adreseze, si acum o luase prin surprindere. Ramase cateva minute bune in picioare, in fata fetei, fara sa aiba nici cea mai vaga idee ce ar putea sa spuna. Presupunea ca fata facuse o greseala, caci ea nu o mai vazuse vreodata, si presupunea ca nici vrajitoarea.
  
  "Cred ca ai gresit", murmura ea timida, simtind cum pamantul ii fuge de sub picioare.
  
  Ii era absolut frica sa vorbeasca cu o vrajitoare care avea sangele pur. Presupunea ca tipa avea sangele pur, iar daca nu era asa, atunci frica ei era o aiureala.

ooc: scuze de intarziere

[Desiree Rose Goth]

• - Asa se pare, replica Desiree, calma.
  
  O masura pe tanara din fata sa din cap pana in picioare, incercand sa-si dea seama daca aceasta a recunoscut-o cumva. Fata parea sa fie de la Hogwarts. Era satula pana peste cap de coincidentele care-i puteau da planurile peste cap.Insa, uitandu-se timp de cateva secunde la ea, nu vazu nicio sclipire de recunoastere in ochii ei. Isi infrana un oftat de usurare si ii zambi strainei, incercand sa o linisteasca si sa-i spuna din priviri ca totul era in regula.
  
  - N-ar fi bine sa mai zabovesti mult pe aici, ii zise.

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Tresari cand vrajitoarea ii vorbi, iar ochii ei mari, de culoarea jadului, se marira surprinzator de mult, iar acum avea o expresie de mirare continua. Nu reusea sa treaca peste momentele in care trebuia sa vorbeasca cu vrajitori, si se simtea aiurea. Inghiti in sec, gandindu-se ca ar putea sa inceapa o conversatie, si, intr-un final, reusi sa isi faca curaj:
  
  "Hog...Hogwarts?"
  
  Intoarse capul, incercand sa-si inabuse balbaiala, si o privi pe vrajitoare cu coada ochiului. Realiza ca era frumoasa, foarte delicata, si avea un aer adolescentin.
  
  "Eu sunt Josephine Scarlett Queen", continua ea, muscandu-si buza inferioara.

[Desiree Rose Goth]

• Inima i se opri un scurt moment la auzul cuvantului 'Hogwarts". De regula, nimeni din Aleea Nocturn nu dadea nume sau motive pentru care se afla in acel loc; asta, pentru simplul fapt ca era prea riscant. Ea insasi nu avea decat o singura persoana in acel loc care o cunostea cu adevarat. Nu i-am cerut numele, dar m-a recunoscut si fara detaliul asta.
  
  Isi infrana impulsul de a intoarce spatele si de a pleca fara sa dea explicatii. In fond, intalnirea ei trebuia sa aiba loc chiar acolo, si nu in alta parte.. si daca avea sa stea, trebuia sa arate ca si cand avea tot dreptul sa se afle acolo. Spera ca nu avea sa fie chiar atat de complicat. O privi pe Josephine. Era sigura ca spusese adevarul in legatura cu cine era.
  
  - Da, de la Hogwarts, ofta ea. Poti sa-mi spui Desiree.
  
  

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Inclina capul, parul sau alb, aproape argintiu, miscandu-se o data cu ea. Era constienta ca dadea mereu senzatia de retinere, ca si cum nu ar fi vrut sa fie acolo sau sa faca ceva, insa trebuia o data si o data sa isi infranga acele temeri . Afland ca vrajitoarea era de la Hogwarts, se mai inviora putin, macar stia ca nu era foarte periculoasa. Nu o mai vazuse pana atunci, si se intreba ce an si la ce casa era.
  
  "Ai un nume foarte frumos", replica ea, uitandu-se visatoare la vrajitoare, cu privirea sa senina, care-i dadea un aer de 'cu capul in nori'. Ochii sai mari si verzi scanteiau slab in intunericul dens, si vantul usor care adia ii rasfira parul.
  
  "Nu ti-e frica de demoni?" intreba ea brusc, uitandu-se in continuare la ea, ca si cum ar fi vazut unul in spatele ei.

[Desiree Rose Goth]

• In ochii albastri ai tinerei aparu un licar de amuzament. Schimbarea atat de brusca a subiectului o deruta putin, insa era interesata de acel subiect . Pentru cateva momente, chiar uita de faptul ca se afla in Aleea Nocturn, de stresul pe care il resimtea si de vantul care ii infoia pelerina.
  
  - De ce sa-mi fie frica de demoni? In lumea asta exista lucruri cu mult mai rele de care poti da, raspunse Desiree, pe o voce meditativa.
  
  Sa privesti in timp ce altcineva moare, stiind ca nu poti face nimic. Sa pierzi controlul si sa uiti cine esti cu adevarat. Sa fii singur, fara nimeni de partea ta. Gandindu-se la astea, Cercetasa simtea ca era in stare sa rada in fata unui demon.
  
  - Atata timp cat ai o sansa sa te aperi si sa demonstrezi ca nu dai inapoi fara lupta, totul e in regula, continua ea. Cel putin, pentru mine.

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Medita o clipa asupra cuvintelor ei. Avea dreptate. Demonii, care de obicei erau doar interiori, nu era nimic pe langa alte lucruri cu mult mai groaznice. Totusi, puteai fi omorat de un demon interior foarte repede.
  
  "Da, ai dreptate, dar si demonii sunt groaznici. Mai ales cei ai disperarii si ai fricii", spuse ea, putin speriata. Ce subiect interesant gasise!
  
  Facu o pauza, simtind linistea cum 'dansa' cu intunericul, ca doi vechi prieteni. O mai privi inca o data pe Desiree, si se intreba cum de nu o mai vazuse pana atunci prin castel. Probabil erau la case diferite.
  
  "Esti o luptatoare", replica ea, facand din intrebare afirmatie.