shut your eyes

[Aria Hawthorne]

• Fu usurata cand realiza ca Damien avea inca bagheta la el. Lumina era destul de slaba, insa era mult mai bine decat intunericul de dinainte. Nu mai fusese niciodata intr-o situatie de genul asta inainte; totusi, trecuse prin lucruri mult mai grele , insa de fiecare data reusise sa ramana cu sange rece si sa pastreze controlul. Ce se intamplase de aceasta data?
  Se uita in jur, putin disperata cand se gandi ca era posibil sa nu-si mai gaseasca bagheta acolo. Era vulnerabila fara ea. Totusi, rasufla usurata cand remarca faptul ca aceasta se afla la etajul superior.
  
  - Acum putem sa urcam, ii spuse ea lui Damien. Tine bine bagheta aceea.
  
  Urca ultimele cateva trepte cu inima rasunandu-i puternic in piept.

[Damien N. Stonem]

• Urca ultimele trepte si privi in jur, dandu-si seama ca ceva nu era in regula. Auzi tarsaitul unor pasi inainte de a vedea o umbra desprinzandu-se din intuneric. Inainte ca Aria sa aiba timp sa-si recupereze bagheta, silueta se apropie. La lumina palida, Damien putu sa vada chipul zbarcit de vreme al vrajitorului. Oare acela era omul pe care il cautau? Nesigur, tanarul isi inclesta si mai tare degetele de bagheta sa. Pentru orice eventualitate.
  
  Aria mai facu un pas inainte. Damien putea vedea foarte clar ca aceasta incerca sa braveze, in ciuda faptului ca nu avea nicio idee ce sa faca in continuare. Fata isi ridica capul si il privi pe vrajitor fix in ochi.
  
  - Am nevoie de ajutorul dumneavoastra, spuse ea , pe un ton persuasiv. Credeti ca puteti tine un secret?

[Aria Hawthorne]

• Trebuia sa fie curajoasa, stia asta. Insa ii era cam greu sa aiba grija de bravada atunci cand mintea ei o avertiza ca ceva foarte rau se va intampla in curand. Vrajitorul isi pleca privirea, uitandu-se cu atentie la ea. Din cauza batranetii, irisii sai erau albi - o nuanta care o facea sa se gandeasca la moarte. Privelistea nu o prea incanta pe Aria, insa nu prea avea de ales.
  
  - Sa te ajut dupa ce mi-ai spart casa? pufni el. Nu prea cred.
  
  Vocea batranului era ragusita, insa ea distinse o pala fina de aroganta in tonul acesteia. Tanara putea sa jure ca l-a auzit pe Damien razand sarcastic in spatele ei. Nu se intoarse inspre el. Nu avea de gand sa-si ceara scuze sau sa marturiseasca ca el avusese dreptate in legatura cu incuietoarea.
  
  - Asta nu mai conteaza, insista ea. E vorba de ceva important aici, si am inteles ca sunteti unul dintre putinii care ma pot ajuta.

[Damien N. Stonem]

• Se parea ca el era complet invizibil, acolo unde se afla. Avea de gand sa incerce ca situatia sa ramana asa. Se strecura printre umbre, venindu-i dintr-o data o idee. Nu era nevoie ca el sa fie singurul capabil sa se apere. Cu grija, lua bagheta Ariei din coltul in care aceasta cazuse. Imediat ce degetele sale cuprinsera lemnul dur, auzi vocea vrajitorului.
  
  - Sa nu crezi ca nu te-am vazut, spuse el, pe un ton taios.
  
  Damien se asteptase ca batranul sa il atace. Totusi, spre norocul sau, vrajitorul nu mai folosi nicio vraja de Dezarmare. In schimb, isi intoarse atentia catre Aria.
  
  - Nu ajut pe nimeni daca asta nu e in folosul meu, continua batranul, privind-o suspicios pe Aria. Nu mai fac greseala asta. Sper ca ai ceva convingator, in cazul asta.
  
  La lumina lunii, Damien o vazu pe tanara stramband din buze, apoi plecandu-si privirea pentru a cauta ceva din buzunarul robei sale.

[Aria Hawthorne]

• - Doar nu credeti ca as fi venit daca nu as fi fost sigura ca veti accepta sa ma ajutati, spuse ea.
  
  Scotoci prin buzunarul robei pana cand degetele i se inclestara de metalul rece. Ridica colierul pana in dreptul ochilor batranului. Piatra albastra stralucea la lumina baghetei lui Damien. Aria observa licarul de surprindere din ochii vrajitorului; un licar care nu il facea sa arate mai uman, ci dimpotriva. Insetat de putere. Lacom. Disponibil sa faca orice. Colierul avea efectul asta asupra multor oameni; nici macar Aria nu reusise sa reziste in fata puterii sale cand il vazuse. Si tocmai asta o impinsese la crima acum mult timp.
  
  - Inclin sa cred ca v-am captat interesul, rosti tanara, pe o voce joasa.
  
  Isi cobori bratul si-si inclesta degetele pe colier. Spera ca facuse alegerea buna.

[Damien N. Stonem]

• Damien privi colierul delicat pe care il tinea Aria in mana. Abia apuca sa vada piatra de culoarea oceanului incastrata in colier inainte ca tanara sa-l puna inapoi in buzunar. Nu stia ce dorea Aria sa demonstreze cu asta, insa se parea ca ii captase toata atentia vrajitorului. Acesta se uita cu lacomie inspre locul in care disparuse colierul.
  
  - De unde il ai? intreba batranul, cu o voce abia soptita.
  
  Asta se intreba si Damien. Tanarul facu un pas in directia celor doi, care erau complet absorbiti de conversatie. O vazu pe Aria clatinand din cap, semn ca nu-i convenea directia spre care se indrepta discutia.
  
  - Asta nu e chiar atat de important, replica Aria. Vreau doar sa stiu incantatia prin care sa-l activez.

[Aria Hawthorne]

• Nu-i placuse niciodata sa depinda de cineva, insa vrajitorul din fata ei era cam singura sa speranta pentru a gasi incantatia. Aflase ca mai existau vreo doi oameni care stiau informatia aceasta; insa, atunci cand se interesase de ei, descoperise ca erau morti de mult timp. Ultima persoana care stia incantatia statea exact in fata ei, si radea de cuvintele acesteia.
  
  - Ce motiv as avea ca sa-ti spun asa ceva? pufni el. Avand in vedere ca nu primesc nimic in schimb..
  
  Tanara intelese aluzia din spatele cuvintelor. Stiuse ca se va ajunge si la asta, in cele din urma. Isi imaginase conversatia asta de zeci de ori, incercand sa se pregateasca pentru ce era mai rau. Insa, pana acum, planul ei mergea mai bine decat se asteptase.
  
  - Ce ai vrea ? il intreba Aria, incrucisandu-si bratele ca si cand era plictisita de cuvintele lui.

[Damien N. Stonem]

• - Putere, raspunse batranul. Puterea care o confera medalionul.
  
  Damien se apropie de Aria, gandindu-se ca discutia se indrepta catre o directie care putea aduce consecinte grave. O vazu pe tanara strambandu-se, si ii putea ghici usor gandurile. Peste cadavrul meu. Insa raspunsul tinerei il lua prin surprindere.
  
  - O parte din ea. In schimbul incantatiei, accepta Aria.
  
  Oricare era puterea medalionului, Damien isi dadea seama ca era o decizie gresita. Aria putea fi usor pacaluta daca alegea aceasta cale. Tanarul isi intoarse capul catre vrajitor. Pe chipul lui aparuse un zambet lacom, care i se reflecta in ochii reci.

[Aria Hawthorne]

• In timp ce vrajitorul era prea ocupat cu multumirea pe care o resimtea, Aria decise sa intre in mintea sa. Nu stia daca era priceput la Occlumantie ca sa-si dea seama de intruziune; putea doar sa spere. Trecu destul de greu de barierele mintii sale, insa reusi intr-un final.
  
  Inainte ca Aria sa realizeze, gandurile batranului devenira ale ei. Avea imaginea medalionului in minte, insa nu numai atat. Un peisaj se perinda dinaintea pleoapelor sale; un altar acoperit de zapada si cateva cuvinte rostite in surdina ce-i captara atentia. Incantatia. Luase exact informatia care-i trebuia. Rasufla adanc, multumita ca nimeni nu observase ceea ce facuse.
  
  - Numai in schimbul incantatiei, repeta ea, dornica sa-l faca pe vrajitor sa-si piarda atentia.
  
  Il simti pe Damien in spatele ei, cand ii dadu bagheta. De acum, era pregatita pentru ce va urma.

[Damien N. Stonem]

• Spera ca Aria sa aiba un plan mai bun decat atat, altfel toata stradania lor avea sa se duca pe apa sambetei. Isi inclesta degetele pe bagheta si-si intoarse privirea catre vrajitor, care incepuse deja sa-si insire toate planurile in fata lor.
  
  - Bineinteles ca doar in schimbul ei. Am facut o promisiune, si am de gand sa ma tin de ea. In plus, fara incantatie n-ati reusi sa faceti nimic cu medalionul. Daca stau sa ma gandesc bine, am putea..
  
  In clipa aceea, Aria isi ridica bagheta si o indrepta catre el. Un jet albastrui tasni din varful acesteia. Damien nu mai auzi restul cuvintelor vrajitorului, pentru ca acesta incremeni, cu gura intredeschisa si cu acelasi zambet plin de lacomie.
  
  Trebuia sa recunoasca, nu se asteptase la asta. Isi intoarse privirea catre Aria, avand o multime de intrebari in minte pe care dorea sa i le adreseze.