shut your eyes

[Aria Hawthorne]

• Isi mai ridica pentru a doua oara bagheta si rosti in mintea sa: "Obliviate!" . Privirea vrajitorului deveni nefocalizata, pierduta. Nu isi va aminti nimic din ce se intamplase de cand Aria pasise acolo.
  
  - Cred ca am terminat aici, spuse tanara.
  
  Era usurata, chiar daca simtea ca tensiunea o va dobori in curand. Colierul ii ardea in buzunar, iar asta nu se mai intamplase niciodata in cele cateva luni de cand era al ei. Oare era din cauza incantatiei? Nu avea de unde sa stie. Trebuia sa afle doar cat mai repede daca tot planul ei va functiona. Iar pentru asta va mai trebui sa mai astepte putin pana la luna plina.
  
  - Putem pleca, continua Aria, intorcandu-se catre Damien.
  
  Cand ii vazu expresia intiparita pe chip , tanara isi dadu seama ca avea cateva explicatii de dat.

[Damien N. Stonem]

• Fata care se intoarse catre Damien era, pentru el, o straina. Nu o cunoscuse niciodata cu adevarat in cele doua saptamani de cand o intalnise prima oara. Aria pe care o cunoscuse el nu ar fi facut nimic de genul asta decat daca ar fi fost in legitima aparare.
  Nu-si dadea seama de ce Aria acceptase ca el sa vina sa o insoteasca. Din cate se parea, nu avea de gand sa aiba incredere in el, si nici sa-i explice scena la care tocmai asistase. De fapt, cine era el ca sa-i ceara explicatii cuiva pe care nu-l cunostea?
  
  - Esti cam ocupat sa te uiti lung la mine, ofta Aria. Macar ai auzit ce am spus mai devreme?
  
  Damien clatina din cap, continuand sa o priveasca pe Aria. De cand o vazuse prima oara, stiuse ca va da numai de necazuri.
  
  - In ce te-ai bagat, Aria?

[Aria Hawthorne]

• Cand Damien ii rosti numele, un fior ca de gheata ii traversa pielea. Un fior placut. Licarul din privirea lui era unul intrebator. Pentru o clipa, se pierdu in ochii lui intunecati. Astepta sa-i raspunda, isi dadu ea seama dupa un timp.
  
  - Iti explic totul cand iesim, spuse ea, incercand sa-si vina in fire.
  
  De data asta, vorbea serios.
  Daca era sa se gandeasca bine, nici nu mai stia de cand nu mai avusese incredere in cineva. Senzatia de prietenie, de acceptare, era doar o amintire vaga in mintea ei, pe jumatate uitata. Stia ca a iubi insemna si a distruge. Iar ea nu mai voia sa mai destrame nicio viata care merita sa fie traita. Nu putea sa-i faca rau lui Damien daca el o accepta asa cum era.
  
  Se intoarse pe calcaie si se indrepta catre iesire, avand grija sa puna obiectele deranjate la loc in drumul ei.

[Damien N. Stonem]

• O urmari pe Aria cum facu putina ordine in acel loc, stergand orice urma a venirii lor acolo. Dupa dexteritatea si rapiditatea cu care sficuia bagheta si facea vrajile, orice isi putea da seama cu usurinta ca asta nu era nici pe departe prima oara cand tanara se confrunta cu o asemenea situatie. Vedea ca Aria incerca pe cat posibil sa evite sa-i dea explicatii prea curand. Asta il facea sa fie nerabdator, pentru prima oara in acea seara. De obicei reusea sa isi pastreze cumpatul, dar de aceasta data resimtea efectele stresului la care fusese pus la incercare mai devreme.
  
  Dupa cateva minute, iesita din micul magazin, incuind la loc usa in urma lor. Tanarul observa ca norii se adunasera in intuneric, acoperind stelele ce brazdau de obicei stelele cu stralucirea lor. In curand va ploua, isi dadea seama de asta.

[Aria Hawthorne]

• Aerul rece al noptii ii ravasi parul si ii racori pielea infierbantata. Un zambet de multumire i se conturase pe buze; dupa toate prin care trecuse, dupa nenumaratele luni de cautari, gasise in sfarsit ceea ce-si dorise.
  
  - Chiar vreau sa-mi tin promisiunea, spuse tanara, dintr-o data.
  
  Nu mai era vorba de incredere acum. Aria stia ca, daca Damien ar fi vrut intr-adevar sa o dea in vileag, ar fi facut-o acum ceva timp. Sau ar fi lasat-o lipsita de aparare in casa in care tocmai intrasera. Or, el venise exact la timp cu o idee salvatoare.
  
  Isi intoarse privirea catre Damien si realiza ca se uita la ea de ceva timp. Era totusi prea intuneric ca sa-i ghiceasca expresia asternuta pe chip.
  
  - Deci, ce intrebari ai pentru mine? continua ea.

[Damien N. Stonem]

• Damien incremeni pentru un moment din pricina surprinderii. Nu crezuse ca Aria ii va oferi sansa sa-i afle povestea; oare asta chiar insemna ca avea destula incredere in el? Nu voia sa faca o greseala mica la un moment dat, punand intrebarile gresite, pentru ca apoi sa redevina doi straini. Nu voia sa o ia de la inceput, nu din nou.
  
  Se uita cu atentie in ochii tinerei, incercand sa-si dea seama daca avea de gand sa-l minta doar ca sa evite sa-i spuna adevarul. Totusi, nu putea vedea nimic in ochii ei albastrii. Aveau culoarea marii din timpul verii, realiza el, dupa cateva secunde in care ii privi.
  
  - Ce legatura ai tu cu medalionul? o intreba, continuand sa se uite in ochii ei. Si de ce ai venit la Castel? L-ai gasit acolo?

[Aria Hawthorne]

• Aria clatina usor din cap, uitandu-se la el cu atentie. Nu avea de gand sa-i spuna tot adevarul; deocamdata, nu. Era prea riscant. Va incerca sa impleteasca cateva minciuni in povestea reala.
  
  - Nu, nu e de la Hogwarts, ofta ea. Mi-a fost dat de catre cineva din.. fostul meu oras.
  
  Colierul nu-i fusese dat cu consimtamantul proprietarului, bineinteles. Insa spera ca detaliul acela marunt nu-l interesa pe Damien. Il observa pe tanar uitandu-se neincrezator la ea. Nu-i prea inghitise minciuna, insa nu adaugase nimic altceva.
  
  - Totusi... am venit la Castel din cauza medalionului, marturisi ea, ridicand din umeri ca si cand nu ar fi foat mare lucru. Are o magie veche pusa asupra lui; si pe aceasta o pot obtine doar in locuri care sunt pline de.. putere. Unul din aceste locuri e langa Hogwarts.

[Damien N. Stonem]

• Devenea din ce in ce mai rece afara. Picaturi mici de ploaie cadeau din vazduh, izbindu-se de cladirile mohorate. Incepura sa paseasca pe aleea pietruita din Aleea Nocturn, uitand amandoi de pericolele de care puteau da. Sau de faptul ca cineva putea observa absenta lor de la Castel. Ramasera doar ei doi.
  
  - Si ce crede familia ta despre asta? Macar stie careva de spargerile tale din timpul noptii? intreba Damien, o nota fina de ironie razbatandu-i in voce.
  
  Aria se uita la el ca si cand spusese ceva foarte amuzant. Ii zambea lui Damien - insa acel zambet nu i se reflecta si in ochi.
  
  - Familia mea e moarta. Nu mai crede nimic.

[Aria Hawthorne]

• Aria ridica din umeri, fara sa se uite in directia lui Damien. Nu mai avea decat cateva amintiri vagi in legatura cu familia sa adevarata; amintiri pe care incercase sa le uite, insa nu reusise niciodata. Intotdeauna reveneau in forta, atunci cand era mai vulnerabila. Inca mai visa in unele nopti sangele prelingandu-se pe podea si pelerine intunecate venind catre ea. Nu avea cum sa opreasca nimic din toate astea, si nici nu avea cum sa le schimbe.
  
  Damien nu-i spuse nimic , iar ea ii fu recunoscatoare pentru asta. Trebuia sa faca o pauza pentru doar cateva secunde. Se sprijini cu spatele de peretele unui magazin, pregatindu-se pentru momentul in care va trebui sa-si ridice privirea ca sa infrunte mila lui Damien. Daca era ceva ce ura pe lumea asta, aceea era mila care i se arata. Asta pentru ca nu merita nimic din toate astea. Probabil ca parintii ei ar detasta-o cu adevarat daca ar sti ce facea ea.
  
  - Si nici n-ar trebui sa stie nimic, spuse ea, dintr-o data.

[Damien N. Stonem]

• Nu o mai auzise niciodata pe Aria vorbind de una singura. De fapt, nu o mai vazuse avand o privire atat de pierduta. Mintea ei parea sa fie in alta parte. Se parea ca zidul dintre ei doi se destrama, incetul cu incetul.
  
  Ar fi fost jalnic sa ii spuna Ariei ca ii parea rau pentru moartea familiei ei. Nici macar nu-i cunoscuse; si, in plus, nu simtea niciun regret pentru faptul ca ei murisera. Ca sa nu mai spuna ca tanara probabil se saturase de discursuri pline de mila in legatura cu familia ei. Nici lui nu i-ar fi placut, daca ar fi stat sa se gandeasca.
  
  Se sprijini si el de perete rece de piatra, chiar langa ea. Inca avea acea privire pierduta .
  
  - Dimpotriva, cred ca le-ar placea felul in care ai ajuns sa te descurci fara ei, ii spuse Ariei. Te-ar admira. Si ar vrea sa pleci mai departe.