everything's on fire.

[Evan F. Lovel]

• Steve luă un aer gânditor, apoi o privi drept în ochi şi spuse, mai serios decât de obicei, dar totuşi cu un mic zâmbet pe buze:
  "Cred că o să ştiu când o să o întâlnesc."
  Simţea că se creează, exact în acel moment, o legătură între ei doi. Cu toată atmosfera relaxată şi tachinările, Steve îşi dădea seama că se întâmplă ceva. Nu părea Caroline genul de fată care are prieteni buni, poate din cauză că fata îndepărta pe toată lumea cu atitudinea ei dominatoare, însă băiatul se întrebă dacă nu cumva va reuţi el să se apropie de ea.
  Orice ar fi fost, era dispus să rişte, şi de data asta nu pentru că era o provocare, ci pentru că vroia cu adevărat să o cunoască mai bine.
  "Nu te uita în spate, vin vârcolaci şi Dementori spre noi," zise Steve glumeţ, spărgând tăcerea.

[Wanda J. Bennet]

• Aerul lui serios o puse pe ganduri. Bine, poate uneori exagera dar nu o facea din rautate, asa era caracterul ei si nu avea sa se schimbe pentru nimeni si nimic. Dar daca ajungeai sa o cunosti bine si stii sa-i intri sub piele sigur aveai sa-i vezi partea buna caci ea isi arata mai mult partea dura, pentru a nu mai primi "lovituri" ale vietii, caci acum chiar nu mai voia sa pateasca ce patise in trecut, voia sa de-a totul uitarii si sa nu mai se uite in trecut. "Trecutul e trecut, viitorul conteaza acum!", era noul ei slogan sau proverb care il folosea mereu. Simtea ceva, nu stia ce..era un sentiment ce rar il intalneai dar si cand il intalneai te facea sa te simti implinit si fericita, iar ea simtea asta chiar acum..nu stia daca din cauza lui sau altceva, dar..mai mult ca sigur din cauza lui. Cand i auzi replica se intoarse brusc din initiativa si incepu sa rada lovindu-l copilareste peste mana...
  -Hei! Daca crezi ca ai sa ma sperii cu asa ceva, iti trebuie ceva mai bun..dar nu continua propozitia caci scarile se facura ca o trapa si alunecara amandoi la subsol destul de brusc si rostogolindu-se, mai ales tanara.

[Evan F. Lovel]

• Steve izbucni în râs când Caroline se întoarse. Încă râdea când fata începu să îl "certe". Momentul când se oprise din râs fu atunci când îşi dădu seama că ceva se întâmpla. Scările se deschiseră ciudat, în jos, iar cei doi cădeau acum prin trapa, gaura, ce-o fi fost aia. Nu reuşi nici măcar să spună "Aresto Momentum", vraja pe care o avea pregătită pentru a nu se lovi de pământ, că se întâmplă exact ceea ce voia să evite. Când lovi solul i se tăie respiraţia, pentru că aterizase pe burtă, şi începu să îl doar fiecare părticică din corp.
  Aşteptă câteva secunde până când simţi că poate să ia aer în piept din nou şi se ridică şovăielnic. Îşi duse mâna la cap şi simţi un lichid fierbinte cum i se scurgea încet în zona urechii, însă nu-l băgă prea mult în seamă, uitându-se după Caroline.
  Era beznă şi nu vedea nimic. Îşi aprinse repede bagheta şi se uită în jur.
  Caroline era întinsă şi ea pe podea.
  "Eşti bine?" o întrebă el ducându-se spre ea şi ajutând-o să se ridice.

[Wanda J. Bennet]

• Respiratia i se intretaie cand cazu, caci nu fusese o cazatura prea frumoasa. Cazuse pe spate si se lovise la coloana de o dunga de..metal de acolo de jos, insa incerca sa se ridice..si observa ca era bezna. La naiba, se putea ceva mai frumos de atat? isi zise in gand si ofta scurt. Se ridica cu ajutorul lui Steve si zise:
  - Cred ca da, tu? continua ea punandu-si mana la spate indreptandu-si coloana.
  Isi scoase bagheta din geaca, zicand "Lumos" si incaperea se lumina, dupa cum banuia cazusera la subsol..unde mirosea ingrozitor. Isi puse mana la nas pentru a nu mai simti acel miros de putrefactie si se uita in jur. Nicio iesire la prima vedere, insa simti o durere de cap..isi puse mana la frunte si observa ca baiatul era in spatele ei. Se dezechilibra pentru cateva secunde, sprijinindu-se de el reusi sa-si reia pozitia initiala. Se intoarse spre el, simtindu-i respiratia calda si inchise ochii pentru cateva secunde dar isi reveni rapid si zise:
  - Cred ca e subsolul, insa nu vad nicio iesire. zise ea simtind o durere la coapsa stanga, insa o ignora.

[Evan F. Lovel]

• "Eu sunt.. în regulă," zise el, deşi nu era foarte sigur.
  Oricum, nu conta cum se simţea el în acest moment. Observă că fata se dezechilibră pentru câteva secunde şi o ajută să-şi recapete echilibrul. Chiar şi în situaţia asta, Steve nu putea să nu observe faptul că acum erau foarte aproape unul de altul. El o ţinea de coate pentru a o ajuta să nu cadă, iar ea îşi odihnea mâinile pe antebraţele lui.
  Cred că e subsolul, însă nu văd nicio ieşire, zise Caroline, iar băiatul se uită şi el prin jur. Era într-adevăr sinistru pe aici. Pereţii erau într-o stare foarte proastă (asta însemnând că te aşteptai imediat să se dărâme), iar pânzele de paianjen stăpâneau locul.
  "Stai aici, " îi spus Steve fetei, aşezându-i mâinile pe o ţeavă veche şi decojită.
  Făcu câţiva paşi în faţă, cercetând fugar locul. Nu mai era nimeni acolo şi camera era destul de mică, goală, cu doar câteva sticle vechi aruncate la întâmplare. Steve îşi dădu seama că de la ele venea acel miros insuportabil. Nu voia să se apropie mai tare de ele, aşa că presupuse doar că era ceva stricat înăuntru.
  Se întoarse la Caroline, zâmbindu-i liştitor. Simţea cum sângele de mai devreme îi ajunsese la bărbie, scurgându-se în picuri pe tricou.
  "N-am văzut nicio ieşire, deşi nu am apucat să mă uit cu atenţie," îi spuse el.
  Acum chiar îi păru rău că chiulise de la orele despre medicină ţinute de Madame Pomfrey în anul VI...

[Wanda J. Bennet]

• Ofta scurt, avea sa fie o seara lunga..si spera doar sa se termine si sa iasa de acolo, insa ceva o impingea sa vrea sa mai stea cu el. Respiratia i era intretaiata si grea, probabil si de la mirosul acela care era pur si simplu oribil. Isi recapata echilibrul intr-un bun final si ofta scurt uitandu-se in jur. Subsolul arata groaznic, pereti vopsiti cu un vernil inchis mai ca se darapanau si pentru un moment simti cum claustrofobia i aparea din nou. La naiba, nu acum! isi zise in gand si respiratia i reveni la normal dupa cateva secunde. Il observa pe baiat cum se plimba dintr-o parte in alta si isi puse mana la barbie ca si cum ar fi gandit. Cum puteau sa iasa de acolo? buna idee!, brusc tresari cand dupa aceea liniste ca in mormant auzi vorbele "Stai aici!"..incuviinta din cap si isi puse mainile pe o teava veche sau mai bine zis el i le puse. Dupa cateva minute Steve se intoarse si observa zambetul acela linistitor, dar si sangele care se prelingea usor pe obrazul lui imbujorat.
  - Trebuie sa fie o cale, daca mai stam mult aici..o sa ajungem ca niste morti vii..continua ea pe un ton glumet si din geaca scoase o batista alba. Se apropie de baiat si atinse usor sangele care se prelingea stergandu-l.
  - Nu arata prea bine. zise ea continuand sa stearga.

[Evan F. Lovel]

• Steve se încruntă şi dădu dezabrobator din cap. Îi luă mâna în care ţinea batista şi i-o lăsă pe lângă corp.
  "N-am păţit nimic," zise el, zâmbind.
  Şi într-adevăr, capul nu îi mai pulsa ca şi înainte, probabil pentru că nu se mai gândea la durere. Caroline ar trebui să aibă grijă de ea, nu de el.
  "Haide, trebuie să găsim o cale de ieşire de aici," zise Steve.
  O ajută să se ţină pe picioare şi merseră împreună până la cel mai apropiat perete. Steve începu să îl cerceteze şi să apes în anumite locuri, sperând ca ceva să apară. Se simţea stupid, însă era singura lor şansă.
  Bătu de câteva ori în perete şi observă că suna altfel decât înainte. Suna mai... gol. Apăsă cu putere pe bucata de perete ciudată, însă nu se întâmplă nimic.
  "Stai în spate," îi zise el lui Caroline şi se dădu doi paşi înapoi.
  Strigă "Bombarda!" şi peretele explodă, lăsându-i în praf şi mizerie.
  Steve tuşi de câteva ori şi alungă praful din faţa lui cu mâna. După ce se aşeză tot praful, Steve observă un tunel care începea din locul peretelui pe care tocmai îl sparse.

[Wanda J. Bennet]

• Isi lua mana de acolo, ea incerca sa fie buna si sa faca un lucru ostil si el ignora asta. Bine, daca nu voia ajutor atunci putea sa sangereze pana nu mai poate. Inghiti in sec si un zambet ironic i aparu pe buze la gandurile astea, de aceea nu se prea comporta ea bine si frumos cu oamenii..caci, cand o facea ori era respinsa ori replica " Nu am nimic..", cum sa nu ai nimic cand sangerezi? isi scutura capul si incerca sa nu-si faca ganduri rele caci trebuia sa gandeasca limpede pentru a iesi de acolo. Ea era bine, nu avea nevoie deocamdata de nimic..Aproba din cap la vorbele lui si se dadu cativa pasi in spate punandu-si mainile la fata cand peretele exploda. Tusi de cateva ori si dadu cu mana pentru a-si da praful din ochii si isi scutura hainele care acum..care acum erau ingrozitor de murdare. Grozav! isi zise si dadu din cap, dandu-si ochii peste cap teatral de cateva ori. Un tunel destul de aranjat si frumos se arata in fata lor, peretii erau un gri inchis si cu tablouri pe ici-colo. Ofta scurt si o lua inainte incepand sa se uite in stanga si in dreapta, apoi in jos observand apa. Fix asta mai lipsea, nu se gandise ca de la o mica plimbare sa ajunga intr-un tunel plin de apa si cu..un tanar pentru care avea o simpatie anume.
  - Haide! O sa stai acolo toata ziua si sa te holbezi la tunel? zise ea luand-o inainte.

[Evan F. Lovel]

• Steve închise gura care se deschise aproape instantaneu atunci când văzu tunelul. Se aşteptase la un tunel sau un drum, însă nu la un tunel cu pereţii tapetaţi frumos, fără urmă de pânze de paianjen şi cu nişte tablouri lustruite atârnate pe pereţi. Îşi dădu ochii peste cap la replica lui Caroline şi zâmbi amuzat.
  Intră după ea în tunel, sperând doar să nu dea peste cineva care locuia aici. Îşi şi imagină o cârtiţă ciudată venind spre ei cu o baghetă în mână şi vorbind ca vreunul din Transformers.
  O prinse de mână pe Caroline şi o opri din mers.
  "Stai o clipă. Dacă nu duce afară. Dacă duce undeva unde... nu ştiu, se întâmplă ceva rău," zise el privind-o în ochi şi ignorând furnicăturile pe care le simţea la atingere.
  Îm mod normal, el ar fi primul care s-ar fi avântat în acel tunel. Problema era că acum nu era în mod normal. Era şi Caroline acolo şi dacă se termina rău, se termina rău pentru amândoi. Ceea ce nu putea suporta.
  Îşi dădu seama că acumulase un sentiment protector pentru Caroline. Se pare că fata asta nu era chiar aşa de obişnuită. Şi, totuşi, parcă ştiuse asta de la început, nu?

[Wanda J. Bennet]

• Bine, asta era ciudat intr-un fel. Un subsol total darapanat si un hol aranjat frumos? Nu era ciudat, era sinistru chiar si pentru ea. Ofta scurt, i era somn..era obosita si nu avea chef de mers prin tunel dar trebuia sa o faca, trebuiau sa iasa de acolo cu varf si indesat caci nu voia sa mai stea nicio clipa. Zambi ironic si amuzata cand acesta isi dadu ochii peste cap, ceva ce facea si ea des. Simti cum o prinde de mana si respiratia i se taie pentru cateva secunde, la naiba..nu trebuia sa fie asa, de ce simtea ca simte ceva pentru el in momentul acela? Nu trebuia..nu trebuia sa fie asa si totusi soarta era de partea cealalta.
  - Mhm..nu stiu, dar doar nu o sa stam aici..si sa ne uitam pe pereti, trebuie sa incercam ceva, orice.. Continua ea dandu-si mana peste frunte, zisese o totala tampenie..si sunase aiurea dar nu mai putea da timpul inapoi. Stia ca trebuie sa iasa de acolo, impreuna cu el..caci nu-l putea lasa in urma, nu avea sa faca asta nici in ruptul capului. Isi stranse mai bine bluza pe ea caci frigul era destul de intetit acolo si ofta scurt, uitandu-se la el, continuand:
  - Deci?