One heart. Cave in

[Ema Snow]

One heart. Cave in

Hawkeye & Ema

' Ok, sa recapitulam. Doua pene noi, bunatati pentru Artemait, o roba noua mai subtire, pentru vara, trei sticle de praf de oase de soarece, 8 grame de petale de trandafir alb si o radacina de migdal pitic.'
Ema intoarse foaia pe partea cealalta, verificand daca nu uitase ceva. Nu, asta era tot. Daca tot avusese ocazia sa ajunga pe Aleea Diagon, macar avea sa se asigure ca lua tot ce-i trebuia. Proviziile ei pentru ora de Potiuni se diminuasera vizibil, iar bufnita ei, Artemait, incepea sa devina tare enervanta pentru ca punga cu gustarile ei favorite se terminase acum doua zile. Si de ce sa fie ea bufnita cuminte si sa se duca sa vaneze cativa soareci? Neah... Trebuia sa-i sara Emei pe umeri si sa-i ciupeasca urechile, refuzand cu vehementa sa mai transmita vreo scrisoare. Toata corespondenta Soimencei fusese trimisa cu bufnitele scolii.
Ema tocmai iesea din magazinul Pete si Caligrafie - locul de unde cumparase doua pene mari, maronii si foarte dragi ei - in momentul in care tuna. Soimeanca isi ridica privirea spre cer, surprinsa de norii incarcati de deasupra. Nici macar nu-i remarcase pana acum, iar asta o facea sa se simta aiurea. Nu era ea daca nu remarca lucruri.

[Colin Hawkeye Rovson]

Era mai bine daca ar fi ascultat de sfaturile parintilor si colegilor. Trebuia sa ia toate manualele atunci cand primise lista. Colin se certa mental pentru gandul lui cel vechi: 'De ce sa mai iau si cartea asta? E o materie mai mult practica, nu trebuie sa stau sa caut in carti!' I se paruse normal la vremea aceea, desi stia ca va veni si ziua in care sa regrete ca nu citise manualul. Era ceva ce-i incalca principiile. El era un tanar Soimean. Soimenii citesc. Prin conexiuni logice, dadea ca si el citeste. Era adevarat in mare masura, doar ca el prefera sa citeasca ce-i place. Carti de actiune sau romane politiste. Nu manuale. Asta se intampla mai rar.
Grabi pasul cand fulgera scurt. Nu dura mult pana sa se auda si tunetul. Macar daca incepea sa ploua, sa fie la adapost in librarie.
Cu mainile adanc bagate in buzunare, Hawkeye isi ridica privirea spre intrarea in librarie. O silueta mica si zvelta statea in fata usii, cu doua pene in maini si privind spre cerul inorat.
" - Ema!" urla Colin aproape de ea. " Ce mai faci?"

[Ema Snow]

Sa-si auda numele o surprindea, dar felul in care acesta fusese spus o speriase de moarte. Ema tresari violent, aproape scapand penele din mana, si se intoarse spre un Colin zambaret. Il privi furioasa.
" - Fac pe naiba, Rovson!"
Soimeanca a avut grija sa-l strige pe numele de familie, asa cum obisnuia atunci cand Hawkeye era mic. Puse cat mai multa ura in acel ultim cuvant, desi nu-i statea in caracter. In astfel de situatii, cei cunoscuti stiau ca Ema era doar zanganita de moment. Ea obisnuia sa vorbeasca serios.
Isi duse o mana la inima, simtind bataile frenetice prin materialul bluzei kaki. Inspira adanc de cateva ori. Abia acum isi permitea sa vorbeasca.
" - Cumparaturi. Pentru asta sunt pe Aleea Diagon. E destul de simplu, vezi... "
Vocea ei era otelita, desi Ema nu intentionase asta. Incerca sa si-o domoleasca.
" - Dar tu ce faci pe aici? Nu ar trebui sa te afli la Hogwarts acum?"

[Colin Hawkeye Rovson]

Rase copios la reactia brutala a colegei sale.
" - Aha, Snow, deci ma iei pe d-astea"
Colin isi aminti pentru o clipa de primul sau an. Pe atunci, Ema era Sefa de Casa si mereu obisnuia sa-l strige pe numele de familie atunci cand el facea vreo boacana. Era ca si cum 'r','v' si 'n' erau consoanele ce puteau sa o faca sa para amenintatoare. Chiar! Hawke remarcase candva ca atunci cand Soimeanca era nervoasa, folosea multe cuvinte cu 'r' si 'n'.
Soimeanul isi potoli rasetul, reducandu-l la un zambet superior, in timp ce asculta intrebarea Emei. Mda... Ar fi trebuit sa se astepte la asta din partea ei. Avea sa caute o metoda sa-l puna la punct. Iar el nu prea stia cum sa raspunda in asa fel incat sa nu-i ofere satisfactie. Nu era nicio raza de speranta inainte si se vazu nevoit sa recunoasca adevarul. Dar macar avea sa-l spuna intr-o maniera cat mai nonsalanta posibil.
" - Am venit dupa manualul pentru ora de Farmece"
Ridica o spranceana si zambi strengareste.

[Ema Snow]

" - Ti-am zis eu!" a fost prima reactie a Emei.
De cate ori oare nu-i spusese sa-si procure manual? Dar de fiecare data Colin prefera sa spuna ca se descurca. Oricum el era genul de om caruia nu-i placea sa fie contrazis.
Isi ridica ochii verzi spre el si se incrunta.
" - O, ma lasi?"
Ofta si-si inchise ochii, lasandu-si fruntea sa se plece si masandu-si tamplele cu degetele lungi.
" - Sterge-ti moaca aia de pe fata, Colin" zise ea incet. "Arati ca un idiot"
Isi permitea sa vorbeasca asa cu el. Ii era ca un frate. Un frate mic si tampit, dar un frate. Si in fond, erau in aceeasi Casa.
'O, Doamne! Stiam ca nu trebuie sa-l las sa-si petreaca timpul cu Spencer Athinkson' gandi Ema plina de regrete. Acum aveau un alt 'pus-pe-sotii' printre Soimeni. Era practic, ucenicul lui Spence. La naiba!

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin se incrunta, destul de uimit. Daca si-ar fi amintit trasaturile sale faciale in acel moment, ar fi realizat cat de penibil arata, cu urechile sale de Dumbo iesind in evidenta. In schimb, si-a amintit ce-i spusese candva un prieten. Nu esti pe craca ta. Era destul de adevarat; Hawkeye nu prea era pe craca sa.
Il amuza mandrul 'ti-am zis eu' al Emei. Asta avea sa auda toata ziulica, din momentul in care va pasi in turnul Ochilor-de-Soim si pana la urmatoarea ora de Farmece.
" - Dar tu ai de gand sa stai si sa-mi faci morala aici sau ai de gand sa te duci undeva?" intreba el cam nepoliticos. " Pe bune, Ema, nu mai sunt un copil. Bine, bine, inca sunt, dar intelegi la ce ma refer. Ce, tu nu ai vrut niciodata sa faci ceva prostesc cand erai de varsta mea?"
Isi ridica mana spre clanta magazinului si isi intoarse privirea spre colega sa.
" - Eu termin imediat. Daca vrei, putem merge mai impreuna la castel"

[Ema Snow]

Ema renunta in fata unui gest copilaros si se scoase limba la el.
" - Am de gand sa-ti fac morala unde vreau si ce am de gand sa fac nu te priveste, domnule!"
Isi infipse calcaiele in pamant si-si incrucisa bratele, incercand instinctiv sa para cat mai autoritara posibil. Cu toate astea, aproba cand veni vorba de castel. Daca tot erau amandoi aici, de ce sa nu plece impreuna. Drumul era lung, iar timpul trecea mai repede cand aveai cu cine sa vorbesti.
Soimeanca il urma in librarie. Se strecura printre rafturi pana ajunse langa el.
" - Si pentru propria ta informare, eu nu vroiam sa fac lucruri tampite cand eram de varsta ta"
Si cu asta, isi ridica barbia cu mandrie, prefacandu-se ca analizeaza cotorul unei carti. In realitate, se simtea mangaiata la orgoliu.

[Colin Hawkeye Rovson]

Isi mentinuse privirea incruntata pana in dreptul raftului cu manuale scolare. Dar cand colega sa ii raspunsese la indrebarea adresata acum ceva vreme, Colin pufni amuzat. Da, Ema nu avea sa se lase mai prejos. Cel putin nu in fata lui.
Intr-un fel, era bine asa. La inceput, relatia lor de prietenie era foarte politicoasa, insa Hawke nu se simtea in largul lui. Si probabil era la fel si pentru Ema. Ei erau mult mai apropiati atunci cand incercau sa se sfideze si cand foloseau cuvinte competitive. Situatia era mai 'constructiva' in felul asta.
Colin lua cartea si se duse sa o plateasca, cu urechile ciulite. Parca putea sa auda pasii Emei in spatele lui. Il cam duru buzunarul cand scoase banii necesari - un alt punct in plus pentru argumentele sale 'nu-am-nevoie-de-manual'. Soimeanul se vazu nevoit sa recunoasca faptul ca, indiferent de cate puncte albe ar fi scormonit, punctele negre, dar mai ales multimea celor ce sustineau contrariul, castigau.
Se intoarse spre Ema, amuzat de diferenta de inaltime. Ah, vremuri vechi...
" - Si? Unde mergem acum?"

[Ema Snow]

" - Drogherie" raspunse Ema scurt. " Majoritatea lucrurilor de care am nevoie le gasim acolo"
Iesi din nou in aleea aglomerata si se uita in jur. Poate ca aglomerata nu era cel mai bun cuvant. Nu erau foarte multi oameni prin jur - probabil datorita ploii ce se anunta -, dar atmosfera parea incarcata.
Pana sa ajunga la destinatie, poate nici macar la jumatatea drumului, cerul se cutremura de un tunet puternic. Mici si usoare, dar dese si pline de incredere, picaturile de apa isi incepura asaltul asupra pamantului uscat. Ema nu se putea plange. Era o ploaie calda si linistita, aproape asa cum ii placea ei. Cauta din priviri un adapost apropiat si se intoarse sa-i faca semn lui Hawkeye. Era un foisor, nu departe de ei, undeva in stanga. Era mic si parea facut numai din lemn, dar promitea sa-i fereasca de umezeala.

[Colin Hawkeye Rovson]

Baiatul o urma spre foisor, intr-un alergat usor. Cel putin, asa era pentru el. Era suficient de inalt ca un pas de-al sau sa fie cat doi de-ai Emei. Odata adapostiti, Colin scutura din cap, aruncand in jur mici picaturi de apa asemenea unui caine. Isi trecu mana prin par, probabil ciufulindu-l mai rau decat ii statea de obicei. Se uita in jos, spre hainele lui acum decorate cu pete mici, rotunde si intunecate. Umerii hanoracului gri pareau cel mai mult afectati, dar nu era nimic ingrijorator. Doar un mic exces de apa - modelul nici macar nu era complet.
Se dadu inapoi, asezandu-se pe bancuta din foisor si sprijinindu-si coatele de genunchi.
" - Cam asta a fost cu ingredientele tale, Emm. Vor trebui sa mai astepte"
Se uita in jur. Foisorul era destul de ferit de privitorii de pe alee, dar suficient de aproape ca sa fie sigur in fata obisnuitilor vizitatori ai Aleei Nocturn.