One heart. Cave in

[Ema Snow]

Ema isi inclina capul intr-o parte, iar varfurile umede ale suvitelor sale satene se lovira de umarul sau.
" - Da, mai pot astepta..." aproba ea. " Putea sa fie si mai rau de atat"
Ca un facut, un tunet asurzitor facu lemnul foisorului sa vibreze. Cerul se intuneca si mai mult sub greutatea norilor, iar ploaia se inteti.
" - Eu si gura mea mare..." se stramba Ema.
Se intoarse cu spatele spre alee, ducandu-se sa stea pe bancuta, langa Hawkeye.
" - Ai pus manualul intr-un loc ferit?" il intreba plina de responsabilitate. " Sa nu cumva sa vad vreo picatura pe coperta..."
Cartea era importanta. In primul rand, era din cauza continutului, iar in al doilea rand, era o carte. Dupa parerea Emei, cartile erau singurele lucruri divine materiale existente. Nu puteai sa 'ranesti' o carte fara sa capeti un discurs de trei zile de-al Soimencei, referitor la indolenta ta si lipsa de respect.

[Colin Hawkeye Rovson]

Aproape exasperat, baiatul scoase cartea de la adapostul hanoracului. O ridica in fata Emei pentru a trece de inspectia severa si isi dadu ochii peste cap. Era doar o carte... Ce atata tamtam? Bine, nu era ca si cand nu i-ar placea sa vada cartile ingrijite, dar Hawkeye avea senzatia ca Ema ducea totul la extrem.
" - Dar picaturile dintre pagini se pun?" glumi el.
Ofta si isi indrepta atentia spre alee. Mai era doar o doamna pe strada, probabil in jurul varstei de 55 de ani, destul de scunda. Nu era ceva neobisnuit, insa nu asta il nedumeri pe Colin. Doamna statea in mijlocul aleei si se uita tinta spre foisor, cu o expresie perplexa si oarecum cunoscuta. Facu cativa pasi spre locul in care se aflau cei doi elevi, iar ochii i se marira surprinsi. Hawkeye se intreba de ce.
Femeia avea parul saten, desi incepea sa incarunteasca. Nu era perfect drept, dar nici ondulat. Avea o fata eleganta, cu buze bine proportionate si cu ochi mari si verzi. Purta o bluza simpla, de un bleu pastelat si pantaloni clasici asortati. Parea genul de femeie distinsa. Avea o eleganta anume in miscari, destul de cunoscuta tanarului Soim...
'O, nu! Nu se poate!' gandi Colin in timp ce se ridica de pe scaun.
" - Ema..." zise el usor. "Trebuie sa vezi asta!"

[Ema Snow]

Isi dadu ochii peste cap la faza cu picaturile dintre pagini. Desigur ca Hawkeye trebuia sa gaseasca o metoda de-ai intoarce cuvantul.
Ema tresari cand Colin se ridica, atat de brusc incat ziceai ca a vazut o fantoma. Ok, nu o fantoma. Asta nu era ceva atat de ciudat in lumea vrajitorilor.
" - Ema... Trebuie sa vezi asta!"
'Acum ce mai e?' se intreba ea iritata.
Tot ce-a fost s-a topit in mintea ei in secunda in care Ema a ridicat capul sa priveasca spre alee. Initial, nu a constientizat ce vede. Doar o doamna trecuta de prima tinerete, stand in ploaie si uitandu-se la ei. Mare lucru. Stai, ce?
Cum ii statea in obicei, Soimeanca se uita in ochii doamnei. Ingheta, iar cartea ii scapa din maini. Ochii aceia verzi ii erau atat de cunoscuti. Ultima oara cand ii vazuse, desi nu erau incretiti pe margini de riduri, fusese in acea dimineata, atunci cand se uitase in oglinda ca sa-si pieptene parul.
Tanara ramase asa cateva momente bune, impietrita pe banca si nedorind sa rupa contactul vizual cu femeia din fata ei. O furie oarba o cuprinse. In mai putin de o secunda, mana Emei zbura spre curea si apuca bagheta agatata acolo.
" - Avifors!" urla Soimeanca, cu bagheta indreptata spre pietrele de pe marginea aleei.
Acestea se transformara imediat in pasari mici.

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin a fost prea uimit de reactia Emei ca sa reactioneze la randul sau. Isi muta privirea spre pasarile aparute brusc. Insa, la fel de rapid ca si colega sa, doamna isi scosese bagheta si strigase la randul ei.
" - Avis!"
Si pasarile pornira intr-un zbor rapid in sus, disparand repede din raza vizuala a baiatului.
" - Expelliarmus!"
Vocea era cunoscuta, desi putin ragusita. Tot ce reusi Hawkeye sa constientizeze a fost bagheta Emei, cazand si rostogolindu-se pe podeaua betonata.
Intr-un moment de curaj, isi scoase si el bagheta, numai ca sa sfarseasca in aceeasi situatie.
" - Opriti-va, va rog!" striga femeia.

[Ema Snow]

Ema ramase iar blocata, cu mana intinsa in fata, inca tinand degetele incovoiate in jurul unei baghete ce zacea acum pe jos. Reactia femeii fusese prea rapida. Vocea ei era de asemenea dureros de cunoscuta. Suna exact cum sunase vocea Soimencei pe una din casetele inregistrate magic de sora ei, doar ca era putin mai ragusita, mai grava, ca si cum timpul si-ar fi lasat amprenta asupra ei.
Tanara se redresa si privi sfidator inainte. Incerca sa puna cat mai multa tarie in vorbele ei.
" - Cine sunteti?"
Femeia parea sa nu le vrea raul. Folosise bagheta doar ca sa le opreasca atacul. Isi drese vocea repede si pleca usor din cap, desi vorbi cu incredere.
" - Eu sunt Ema Grace Snow, fiica a lui Peter si urmasa a Ochilor-de-Soim"
Soimeanca nu mai respira. Asta nu se putea intampla.

[Colin Hawkeye Rovson]

Cand Ema o intreba pe distinsa doamna cine e, Colin putea sa jure ca stia raspunsul. Chiar il stia. Si tot nu-i venea sa creada cand femeia raspunse, cu aceeasi mandrie cu care se prezenta Ema in mod normal.
Baiatul ii facu semn colegei sale sa ramana pe loc si se indrepta spre femeie. Cu fiecare pas cel aducea mai aproape de ea, Soimeanul realiza cat de mult seamana cu tanara pe care o cunostea de ani. Doar ca acel chip din fata lui nu mai era tanar. La fel de cald, da; privirea la fel de matura, da; inaltimea... nu. Aceasta intrusa era putin mai scunda, dar statea oarecum cocosat. Nu cine stie ce, era aproape imperceptibil, dar puteai sa vezi ca era trecuta prin multe.
Colin o privi in ochi.
" - Ema? Chiar tu esti?" intreba el in soapta ca sa nu fie auzit de contemporana lui.
" - Da, Hawke, chiar eu sunt" raspunse femeia si zambi. " Uitasem cat de tanar erai atunci"

[Ema Snow]

Doar nu se astepta nimeni ca ea sa ramana acolo prea mult timp, nu? Intelesese mesajul lui Colin ca sa nu plece, dar el nu precizase cat timp era valabil. Ii dadu suficient timp ca sa-l lase sa se apropie de femeie. Soimeanca se apleca usor si recupera baghetele. Observa ca Hawkeye o intreba ceva pe aceasta Ema-varianta-de-dupa-50, insa nu intelese nimic.
Se apropie usor, cu pasi mici, dar rapizi si siguri, de cei doi.
" - Uitasem cat de tanar erai atunci" o auzi vorbind pe femeie.
" - Era?!" sari Ema ca arsa. " El inca este tanar! Tu esti cea care nu are ce cauta aici! Tu esti cea batrana!"
Vocea Soimencei sarise cu doua octave mai sus si aproape ca ragusi in urlete. Se simtea gata sa izbucneasca in plans, desi nu stia de ce.
" - Minti!" tuna ea. " Nu esti cine zici ca esti!"
Femeia nu raspunse. Doar isi intinse mana pentru a prinde incheitura stanga a Emei. O apasa delicat si o intoarse intr-o parte, facand ca cicatricea veche de pe aratatorul fetei sa fie usor de remarcat. Cu miscari calme, femeia isi arata si ea aratatorul stang, iar Ema putu zari aceeasi linie deschis colorata.
" - Anul IV, Padurea Interzisa. Aschii metalice vrajite in carne de inorog. Prima intalnire cu nasul meu. Nasul tau, de fapt"
Ok, asta era adevarat. In linii mari, asa capatase Soimeanca acea cicatrice.

[Colin Hawkeye Rovson]

Venise randul lui sa tresara speriata cand Ema incepu sa urle in spatele sau. Acum intelegea perfect reactia fetei cand fusesera in fata librariei. Aerul iesi destul de galagios din plamanii lui.
Urmari cu interes schimbul rapid de gesturi si de informatii. Stia de cicatricea Emei. O vazuse intr-o dimineata, la micul dejun, cand avusese ocazia sa nimereasca langa ea. 'Painea de secara iti arata multe lucruri' gandi el, amintindu-si ca observase linia de pe degetul Soimencei cand aceastea se intinsese sa ia cosul cu paine.
Grace - avea sa-i spuna Grace ca sa nu o mai incurce cu Ema din timpul lui - avea un semn identic. Era logic. Era o dovada ca Grace era intr-adevar Ema. Care erau sansele, chiar daca foloseai magie, sa obti un semn identic?
Asta ridica un alt semn de intrebare in mintea lui Colin. Dupa atatia si atatia ani, de ce nu scapase Grace de acea cicatrice? La tehnologia si vrajile de azi, era destul de simplu. Nu se putu abtine si intreba.
" - De ce nu faci ceva in legatura cu ea?" si arata spre degetul femeii.

[Ema Snow]

" - Nu se poate" raspunsera cele doua personaje feminine in acelasi timp.
Asta duse la un schimb de zambete intre Ema si... ei bine, Ema. Varianta mai in varsta a fost cea care a continuat.
" - Este ca un blestem ce fost pus asupra bucatilor in care m-am taiat. Am incercat dupa ce am terminat anul VI sa scap de ele cu o vraja de modelare a pielii, dar a tinut o ora si a revenit la forma de acum. Am mai incercat si cand implinisem 27 de ani, dar cum nici atunci nu a mers, m-am dat batuta."
Ema ridica din sprancene cand isi auzise dublura vorbind.
" - Cati ani ai acum?"
" - Am 54 de ani. Presupun ca tu ai 18, poate 19... Hawkeye arata asa atunci cand m-am intors la Hogwarts" raspunse Ema Grace.
Soimeanca se incrunta, iar privirea ii cazu din nou pe cicatricea lui Grace. Dar nu asta ii accelera pulsul, ci ce vedea pe alt deget al aceleasi maini. Un inel delicat, auriu si simplu, statea potrivit pe inelarul lui Grace, ca si cum facea parte din deget.
" - Esti maritata?!" intreba Ema uimita.
Se vazu nevoita sa recunoasca ca intrebarea fusese cretina. Era normal ca la 54 de ani sa aiba un sot. Grace aproba.

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye inainta, impingand-o pe Ema la o parte pentru a se putea uita la inel.
" - Da?" facu el surprins. " Cu cine?"
Trebuia sa stie. Macar daca avea sa-l cunoasca, sa-l avertizeze pe bietul om si sa nu faca misto de el. Cine stie de ce povesti amoroase avusese parte Grace pana sa-si gaseasca alesul? Asa ca de ce sa nu stie si Colin? Adica sa piarda fiecare ocazie, crezand ca sta de vorba cu viitorul sot al Emei? Neah! Nu era cinstit.
Grace se incrunta spre el.
" - Asta, domnule Rovson, nu este problema dumitale" raspunsea ea ferm, inclestandu-si mainile in pumni.
Si Colin se indoise ca femeia poate nu era Ema? Atunci a fost un prost.
O analiza, pastrand mereu o fata dezamagita. Ceva ii atrase atentia la gatul lui Grace. Era un pandantiv simplu, oval si usor bombat, insa nu forma il facuse curios, ci bucatica alba ce iesea din el.
" - Ai prins ceva in ala" anunta el cu o strambatura si arata spre propriul gat.