One heart. Cave in

[Ema Snow]

Ema isi indrepta si ea atentia asupra colierului. Grace paru doar usor enervata. Ridica colierul intr-o mana si il deschise, scotand la oveala o poza mica, cu un colt indoit. Paru sa se gandeasca la ceva pentru cateva clipe. Intr-un final, zambi multumita si o intinse in fata, spre cei doi elevi.
Soimeanca o lua intre degetele ei lungi.
Era poza unui baiatel, o poza destul de veche si facuta dupa metoda incuiata. La felul in care arata, Ema putea sa-si dea seama ca baiatul din poza era acum mult mai mare. Ma rog, nu acum, dar in timpul lui Grace. Avea o barbie ascutita in comparatie cu majoritatea barbatilor si un par saten-inchis si ciufulit. Avea o alunita mica langa nas si inca una sub spranceana stanga. Ochii sai erau mari, de un verde cald, asemanator frunzelor de fag prin care trece soarele verii, dar cu o deschidere delicata spre un caprui aproape ciocolatiu. Ema nu stia daca-si imagina, dar baiatul parea a fi un heterocrom. In orice caz, era un copil frumos, iar ea isi recunoscu urechile. O, nu! Nu avea sa se gandeasca acum la asta. Chiar isi alunga ideea din minte.
" - Cum il cheama?" intreba ea cu un zambet bland.

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye reusi sa-si dea seama destul de repede cine era baietelul. Dar, din moment ce Ema nu zicea nimic, asta avea sa faca si el.
" - Cum il cheama?" auzi vocea colegei sale.
" - Colin, desigur" glumi Hawke.
" - Anthony" raspunse Grace amuzata.
' Aha! Un Tony, deci.' Oare mai avea si alt nume? Putea sa puna pariu ca mai avea un nume! Ema avea doua, sora ei, Dawn, avea doua. Era imposibil ca Soimeanca sa nu-si doreasca un fiu cu doua nume. Poate ca avea sa-l ghiceasca mai tarziu. Colin isi facu o nota mentala ca sa nu uite s-o intrebe pe Ema care erau numele ei favorite. O singura porecla rasuna cu putere in mintea Soimeanului. Trapper.
" - Cred ca nu v-am pus cea mai importanta intrebare, doamna Snow. Ce cautati aici? Adica, nu e ca si cum ati cauta robe in alt an. Sunt sigur ca materialele sunt mai bune in viitor"

[Ema Snow]

Anthony. Emei ii placuse mereu numele. Era genul de nume care le cuprindea pe toate. Elegant si destul de obisnuit, insa cu un strop de 'special'. Vechi, dar suficient de nou daca era derivat in Tony. Si apoi, suna mult mai bine decat preferatul mamei ei: Leroy. Soimeanca multumi cerului ca nu se nascuse baiat, iar asta o facu sa-si aminteasca si sa multumeasca din nou pentru ca scapase de numele de Emalliea. Asta fusese aproape.
Isi ridica privirea spre Hawkeye cand ii auzi intrebarea. Cum putuse sa uite de asta?! Nu era ceva extrem de important? Evident ca da!
" - Fredonam" raspunse scurt Grace.
" - Fredo...nai..." repeta si Ema, incruntandu-se sceptica. " Fredonai si ai fost trimisa inapoi in timp..."
" - Nu, nu, scumpa mea copila" rase femeia, iar Soimencei ii veni rau.
Daca avea sa ajunga sa vorbeasca cu 'scumpa mea copila' si 'dragul meu baiat' cand va fi mare, atunci mai bine isi dadea viata intr-o lupta de strada.
" - Fredonam in timp ce ingrijeam trandafirii din curte. Vroiam sa o fac in stilul Incuiat, asa cum obisnuia mama. M-am intors brusc si am spart o sticla cu substante pentru ingrijirea pamantului. Am vrut sa curat, dar mi-a cazut bagheta, iar varful ei a reactionat cu solutia. A fost o lumina puternica si iata-ma aici"
Ema ridica dintr-o spranceana si se intreba daca era posibil sa fie atat de neindemanatica. Ei bine, Grace avea o varsta... Si era posibil sa aiba parte de atata ghinion? Categoric da; Ema avusese mereu parte de ghinion.

[Colin Hawkeye Rovson]

Nici macar nu o recunostea pe Ema in actiunile descrise de Grace. Atmosfera devenea tensionata. Cel putin pentru Colin. Asa ca de ce sa nu o destinda putin? De ce sa nu le indeparteze gandurile?
" - Si ce fredonati, doamna Snow?" intreba el curios.
Stia ca Soimeanca era o fana a muzicii si ca nu avea sa se desparta vreodata de asta, dar era curios. Ce putea sa fredoneze cineva cand ingrijea trandafiri? Ia stai asa...
Se intoarse sa o priveasca pe Ema si incerca sa si-o imagineze ca pe o fana a florilor. Nu prea reusea. Dar ce facuse Grace de ajusese sa fie preocupata de trandafirii din gradina? Iesise la pensie? Hawkeye isi scutura capul cu putere. Flori... Asta nu era domeniul lui.
Grace ii intrerupse gandurile, ducandu-si stanjenita o mana spre parul prins in coc si privind departe, prin cei doi.
" - Looking at you while troubles are fleeing, I'm admiring the view, 'cause it's you I'm seeing and the sweet honey dew of well-being settles upon me..."

[Ema Snow]

Ema expira zgomotos la intrebarea lui Colin. Nu era treaba lui!
Gandul ii zbura departe de subiect in momentul in care Grace incepu sa cante. Vocea ei nu mai avea acea nuanta de tinerete, dar era la fel de bine formata si mult mai sigura. Ii studie pozitia corpului si se recunoscu in totalitate. Stia perfect ce simtea Grace in acel moment. Era stanjenita, desi constienta de faptul ca acel sentiment era nefondat.
Ema o privi nesigura, ca si cand nu ar fi stiut cantecul. Secundele ce treceau erau apasatoare si tensionate. Dupa o lunga pauza, fara sa-si dea seama, Soimeanca incepu sa cante, completand cantecul de dinainte.
" -What is this light that shines when you enter like a star in the night? And what's to prevent her from destroying my sight if she centers all of it on me?"
Tanara zambi cam crispat. Nu putea sa se atinga de memoria acelui cantec. Il stia, dar nu stia de unde.
" - Looking at you, I'm filled with the essence of the quintessence of joy. Looking at you, I hear poets tellin' of lovely Helen of Troy..."
Asta e! Mama ei ii canta melodia pe post de cantec de leagan. Ema se simti cam jigarita pentru ca uitase asa ceva, dar reusi sa rada si ii explica lui Hawke situatia.

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye asculta cu atentie si rase.
" - Vai de mine, Ema! Acum vad cum de ai ajuns aici! Ma rog, cum de vei ajunge aici. Esti o uituca si jumatate!"
Nu se uita la ea de teama sa nu vada o expresie ucigasa.
Cantecul nu-i spunea nimic in mod special. Era destul de usor, cu un ritm interesant. Era lent, dar nu foarte. Genul de cantec care-ti ridica moralul. Nu avea cum sa fie ceva rau in asta... Nu. Nu era cantecul de vina. Dar nu avea cum sa fie combinatia vraja accidentala-solutie de ingrijit iarba. Era prea ciudat. Prea mare coincidenta.
" - Ema... Si Ema... Cred ca nu a fost un simplu accident. Imi pare rau sa va sparg bula de fericire, dar asta e ce cred. E ceva la mijloc si nu ne dam seama. Toti trei stim ca voi doua nu sunteti cea mai norocoasa persoana de pe aici..."
" - Imi permit sa te contrazic" se ridica glasul femeii. " Am o casnicie placuta, o casa pe gustul meu si un pian in sufragerie. In plus, inca tin legatura cu marea majoritatea a colectivului de la Hogwarts."
Vorbise cu mandrie si satisfactie, iar asta il bloca pe baiat.

[Ema Snow]

Nu putea sa spuna ca nu era de acord cu ceea ce intuise Colin. Da, lucrurile erau prea ciudate ca sa fie un simplu accident. O singura idee nu-i convenea, iar Grace avusese onoare sa o indrepte inaintea ei.
" - Da, Cols. Poate ca eu nu am ce urmeaza sa am" si gesticula spre varianta batrana, " dar sunt norocoasa. Priveste in jurul meu! Sunt in Casa Ochilor-de-Soim! Tu stii cat mi-am dorit asta? Sora mea a fost un Soim. Tata a fost Soim. Trebuia sa continui traditia. Am la Hogwarts a doua familie. Am aflat aici ceea ce nici nu banuiam sa descopar vreodata. Si nu ma refer la secretele castelului, adica nu numai la asta. Ma refer la mine. M-am descoperit pe mine! Trecutul meu! Viitorul meu... din cate se pare..."
Ema isi prinse capul in maini.
" - Sunt norocoasa..." sopti ea usor.
Poate ca doar isi imagina lacrimile fierbinti ce se revarsau acum pe obrajii ei inrositi.

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin le asculta cu atentie pe cele doua. Cea mai surprinzatoare fusese Ema. Fata chiar incepuse sa se inroseasca cand vorbea, iar Hawkeye isi imagina ca ea retraia, cumva, toata viata ei la Hogwarts. Il lua pe nepregatite cand isi duse mainile spre chip, incepand sa planga.
" - Doamne, Ema!" vorbi el incet. " Nu deveni melodramatica"
Incercase sa glumeasca, sperand ca-i va ridica putin moralul. Se grabi insa sa-si puna palmele largi pe umerii ei.
" - Uita-te la mine" sopti el.
Scoase un pachet de servetele din buzunarul blugilor si i-l indesa in mana.
Nestiind ce sa faca, dar cunoscand-o suficient ca sa stie ca nu-i placea sa arate ca e slaba, Hawke incerca sa o fereasca cumva privirii, luand-o intr-o imbratisare usoara de urs. Ii mangaie linistitor umarul. Era atat de mica in comparatie cu el!
Se simti incurcat, se incrunta. Asta era ceva ciudat! Adica... El si Ema, cei doi Soimi care se caraiau cu fiecare ocazie, stateau acum imbracati intr-o haina de constraste.
Colin simti o mana pe umar si isi intoarse privirea spre Grace.

[Ema Snow]

Isi sterse repede chipul cu unul din servetelele de la Colin. Incerca sa balmajeasca un 'multumesc', dar nu-i iesi.
" - Mereu am stiut ca esti ca un frate" auzi Ema vocea variantei sale. " Intotdeauna mi-ai fost un prieten bun, Hawkeye, desi mi-a luat mult timp sa iert isprava ta de la nunta"
Capul Emei tasni dintre bratele baiatului ca sa priveasca spre cei doi.
" - Ce... is-pra-va?" intreba ea pe un ton otelit, desi isi auzea vocea ciudat, datorita nasului semi-infundat.
" - O sa afli tu, copila" rase Grace. " Daca iti spun, nu vei mai face acea alegere si crede-ma, acea alegere a fost cea mai buna"
Emm se stramba. Daca nu ar fi fost vorba de ea, ar fi crezut ca avea sa se marite cu Colin. Neah... Dar i-ar fi placut ca baiatul sa fie invitat. Ii pica fisa.
" - O sa fie cavaler de onoare, nu-i asa?"

[Colin Hawkeye Rovson]

Grace aproba, iar Colin izbucni in ras. Cat de diferita era atmosfera fata de cea de acum cateva secunde!
" - Ma bucur sa aud asta" reusi sa spuna printre rasete.
Mintea lui deja functiona la capacitate maxima. Avea cateva indicii in legatura cu tampeniile pe care le poate face la o nunta, mai ales daca era a Emei. Sa puna petarde in tort. Sa aprinda o artificie inauntru. Sa invarta toate invitatele. Sa transforme bautura in nisip. Sa faca misto de burtosi. Atatea si atatea posibilitati...
Nu, nu. Nu trebuia sa se gandeasca acum la asta. Cum avea sa le influenteze viitorul toata discutia asta? Trebuia sa fie realist.
" - Emm... Trebuie sa o trimitem pe Grace inapoi. Si cat mai repede. Si cat mai sigur"
" - Dar trebuie sa ne ocupam si de memoriile voastre" interveni femeia, incruntandu-se usor. " Nu puteti sa va amintiti momentul asta. Eu nu mi-l amintesc. Asa trebuie sa fie, ca viitorul sa nu fie alterat"
Complicata treaba si chestia asta cu timpul.