look at them - my bloody children

[Kurt F. Malfoy]

• OOC: Kurt,Mark si Ivy
  BIC:
  
  Isi lipi mai bine trupul de acel felinar stricat,stiind ca nimeni nu va avea inspirata idee sa priveasca in intuneric,sa caute in umbre. El era o umbra,ce se contura mai intunecata si mai mare cu cat lumina era mai stralucitoare,caci fara lumina nu exista intuneric,umbra,teama. Lumina aprinsa intr-o camera cu monstrii te facea sa le vezi chipurile,sa te ingrozesti. De aceea relatia dintre el si Bine avea sa fie mereu una directa,desi era unul din cei mai cunoscuti adepti ai Magiei Intunecate. Si nu era singurul. Copilasii lui,Sfintii Mortali,se tarau pe drumurii,muscau,raneau,se hraneau asemenea vampirilor,asemenea lipitorilor ce te prind in stransoarea lor,sugandu-ti sangele pana ce nu mai ramane nimic. Pofta lor de durere,de teroarea era imensa iar el avea grija ca aceasta sa fie alimentata constant. Spalati pe creier? Nu. Mai degraba tineri cu mintea limpede,care intelegeau ce insemna viata.
  
  Asteptase musafiri in seara aia. Aleea Nocturn era locul unde-si facea de obicei veacul. Nu ca l-ar fi deranjat si alte locuri insa acela il reprezenta.Vorbise cu Ivy sa il aduca pe noul membru - sau tanar care vroia sa aspire la pozitia de membru al factiunii - in acel loc pentru ca nimeni nu scapa de testarea liderului. Daca i se parea carismatic,putin nebun si demn sa moara pentru el si ceilalti in orice clipa,atunci probabil ca l-ar fi imbratisat la pieptul lui,asumandu-si rolul de tata.
  
  Observa ca vremea potrivita se apropia,ca trebuiau sa apara din clipa in clipa asa ca intra in local,fara a-si da jos pelerina de culoare neagra. Lasa ca Semnul Intunecat sa se vada clar,la fel si cicatricea care se afla de-a lungul antebratului,in zona venei principale - la fel cum aveau toti Sfintii Mortali,in urma ritualului de initiere. Sangele era foarte important,pentru ca el practic se hranea cu sangele lor,in timpul initierii,inchinzandu-i simbolic inauntrul lui. Era ca un adapost pentru copilasi. Spera doar ca in cazul acestui baiat sa nu fie nevoit sa aplice pedepse pentru a-l transforma intr-un copilas model,numai bun de laudat ...si de sacrificat,daca era nevoie.

[Ivy Thibault]

• Ivy se plimbase spre Aleea Nocturn, ceea ce era foarte neobişnuit. Se înţelesese cu Mike unde să se întâlnească, apoi pornise plimbarea lungă, sperând să clarifice câteva lucruri.
  În primul rând, această seară era una specială, motivul principal fiind faptul că o va petrece cu cei doi bărbaţi importanţi din viaţa ei: "fratele" ei, aşa cum îi plăcea să îi spună lui Kurt, şi iubitul ei, Michael. Avea ciudata impresie că se vor înţelege bine, însă nu mai depindea de ea cum se vor desfăşura lucrurile de când se întâlnesc.
  Apoi, pentru că iubitul ei alesese să se alăture şi el grupului pe care Kurt îl înfiinţase. Ivy îşi amintea foarte bine atunci când ea devenise o membră a Sfinţiilor Mortali, deşi era cu destul de mult timp în urmă. Îi plăcea mult acest grup şi că făcea parte din el, mai ales că îl cunoscuse pe Kurt. Numai că, nu cu mult timp în urmă, îşi dăduse seama că apartenenţa ei la Sfinţii Mortali îi puneau în pericol persoanele dragi.
  Aşa că Michael alesese să facă parte şi el din grup, ca să nu o facă să se simtă vinovată? Nu, era ceva mai mult. Ivy îşi dădea seama că Mike voia să facă parte din Sfinţii Mortali pentru că împărţeau acelaşi ţel, aceeaşi menire.
  
  Aşa că, da era o seară importantă. Şi îi sări inima în piept când îl văzuse pe Kurt în local.
  Intră şi ea, inspirând aer adânc în piept şi îi zâmbi lui Kurt.
  "Pe unde-ai umblat, şefu'?" întrebă ea glumeaţă când se apropiase destul.

[Kurt F. Malfoy]

• Auzi vocea tinerei si se intoarse incetisor,fara pic de interes,fara pic de graba ori entuziasm. Era una din serile in care se simtea sictirit,extrem de fals si deci,el insusi. Incerca sa schiteze un zambet apoi isi sprijini picioarele de marginea mesei,leganandu-se in fata si in spate cu scaunul,lemnul vechi scotand un scartait aproape imperceptibil. Ritmul sacadat scos de picioarele scaunului la contactul cu solul,avea ceva hipnotizant,ingreunand atmosfera.
  
  '' Dupa mancatori de canibali si ucigasi de cadavre. Tre' sa ii pedepseasca cineva si pe aia. Unde e Romeo al tau,scumpa Julieta?''
  
  El juca rolul calaului in acea seara,sau mai bine spus a destinului tragic al celor doi amorezi. Dragostea era scarboasa,cand nu venea vorba despre tine insuti. Se gandea deja la privirea speriata a lui Ivy si de lucrurile siropoase pe care probabil ca aveau sa si le spuna insa nu putea uita ca la fiecare intalnire a Devoratorilor,el si Lex se tineau de mana,desi aratau ca doi oameni scapati din Azkaban. Era oarecum curios cu privire la acest baiat in special ca nu stia la ce sa se astepte. De obicei detesta surprizele insa acum,fie ca vroia sau nu,tot urma sa aibe parte de una.

[Ivy Thibault]

• Ivy oftă adânc şi se uită în jur. Localul era destul de gol, însă erau câţiva bărbaţi care discutau încet cu berile în faţă.
  "Nu aici, se pare, însă va ajunge repede. Nu îi place să se trezească devreme."
  Era conştientă că era în jur de nouă seara, însă Mike mai avea zile în care dormea ziua şi era treaz noaptea. Probabil i se părea stupidă împărţirea celor douăzeci şi patru de ore în zi şi noapte şi se hotărâse să o sfideze şi pe aceea. Nimic nou.
  Ivy îşi trecu mâna peste frunte. Era destul de obosită şi perfect conştientă că se vedea clar pe faţa ei. Nu mai dormise de ieri seară, asta pentru că îşi petrecuse noaptea trecută ajutându-i pe micii ei spioni de la Stark Industries să îşi perfecţioneze tehnicile. Erau buni şi de foarte mare ajutor, dispuşi să îi facă treburile murdare lui Ivy. Fata aflase că ei se bucurau de fiecare dată când le dădea o nouă misiune şi ajunseseră să îi fie dragi, probabil şi din cauza faptului că exact aşa se simţea şi ea când Kurt îi dădea ceva de urmărit, distrus sau explodat.
  "Uite că vine," zâmbi Ivy, arătând spre vitrina magazinului. O siluetă tocmai apăruse la vreo cinci metri distanţă de local.

[Michael Stark]

• Mike ridica o spranceana inainte sa Apara pe Aleea Nocturn cu usoare stare de ameteala specifica. Avea bagheta in mana si era pregatit pentru orice trebuia sa faca. Aproape. Era imbracat in costum, ca de obicei, insa nu parea foarte aranjat. Intotdeauna avea parul usor ciufuit si un aspect destul de relaxat, cu toate ca sacoul si cravata nu lipseau.
  
  Inainta pe strada. Toate cu exceptia unui bar erau inchise, asa ca avea din ce alege. Se indrepta spre intrare si isi drese glasul inainte sa dea cu ochii de Ivy. parea obosita, insa Mike statuse in prezenta ei aproape toata ziua. Stia cum e sa fii inconjurata de oamenii companiei, insa diferenta era ca el nu se stresa. Ivy da. Isi adanci mainile in buzunarul pantalonilor. Asa-zisul Kurt statea langa ea. Era exact asa cum fusese descris. Aratos, insa neingrijit, cu parul ciufulit si putin mai lung, cu niste ochi ciudati si negri, adanci. Parea nebun. Perfect.
  
  "Cum ati putut intarziai? Atata v-am asteptat," spuse Mike pe un ton neutru cand ajunse la masa lor. O saruta pe Ivy scurt, apoi se intoarse spre Kurt. 'Michael Stark," se prezenta, intinzandu-i mana.
  

[Kurt F. Malfoy]

• Ii privi mana intinsa inspre el apoi ii facu semn sa si-o retraga daca nu vroia sa ramana fara ea. '' Michael e un nume urat. O sa-ti zic Stark.'' incepu el direct apoi il invita sa ia loc,mai mult din priviri. Si nimeni nu i se impotrivea,mai ales daca se decidea sa exprime ce avea de spus cu ajutorul mimicii. Era foarte expresiv si numai un singur gest valora cat o mie de cuvinte.
  
  '' Daca nu esti dispus sa mori oricand pentru mine sau ceilalti,nu ai venit unde trebuia. Nu vei fi sclavul meu,dar nici nu ne vom trage de sireturi. Si da,stiu ce gandesti acum '' nu ma lasa sa ma distrez''. Inainte sa intrebi ceva,esti jalnic cand vine vorba de Occlumantie.'' Stia deja ce impresie isi facuse despre el desi nu folosise inversul Occlumantiei. Era un play-boy tipic,un tip de bani gata care isi permitea sa fie obraznic,cinic. Aproape ca ii placea de el. Dar nu...Kurt mintea si fata de el insusi deci nu-l putea inghiti pe acest domn.
  
  '' Totusi,de ce vrei sa apelezi la noi?'' Se simtea ca un consultant bancar sau ceva asemanator. Ce mod placut de a-ti petrece seara!

[Michael Stark]

• Mike ridica din umeri cand ii auzi cuvintele. Prima impresie...eh, nu era foarte incantat. Isi indepartase mana pentru ca se parea ca acel Kurt nu pornise cu o atitudine foarte blanda. Isi ridica colturile gurii intr-un zambet rece.
  "Si eu ma bucur sa te cunosc," zise el, tragandu-si mana.
  
  In legatura cu Occlumantia, da, era jalnic. Si nu traia cu impresia ca ar fi trebuit sa fie intimidat de faptul ca ii erau expuse defectele. Nu se simtea jenat de ele pentru ca nu avea de ce. Toti oamenii aveau defecte, ce era el sa fie exceptie? Isi baga inapoi mainile in buzunare.
  
  "Ei bine, contrar opiniei tale, stiu exact in ce ma bag, ce am de gand sa fac si cat de loial va trebui sa fiu," spuse barbatul, privindu-l acum pe Kurt in modul acela direct in care ii placea sa priveasca toti oamenii, mai ales oamenii care erau mai oameni decat ceilalti. "Deci da, nu ar trebui sa te ingrijorezi pentru posibilitatea ca eu sa fug si sa va las balta ca un idiot las."
  
  Ramase in loc, privins-o pe furis si pe Ivy, incercand sa ii citeasca reactia.
  

[Kurt F. Malfoy]

• ''Jur ca-i zic lui Lexie sa nu ma mai lase nici mort afara din casa dupa ora 8. Imi pierd serile degeaba!'' gandi el in cele din urma,dupa ce-i auzi cuvintele. Gluma incepea sa se transforme in razboi,cel putin aparent desi Kurt era foarte calm. Nu avea nimic de castigat,nimic de pierdut. Stark pe de alta parte nici nu stia ce pierdea.
  
  '' Gandeste-te ca daca cineva ar vrea sa te ucida as veni si i-as rupe gatul. Daca ai avea probleme financiare,eu si ceilalti ne-am vinde si organele ca sa te ajutam. Daca ne-ai trada insa,ai deveni dusman si lichidarea ta fizica ar fi cel mai potrivit lucru. Si nu-mi pasa ca esti barbatul lui Ivy. Poti sa fi si Iisus. Tot asta as face. In asta te bagi!'' Ori totul,ori nimic. Invatase asta de mic. Cand te implicai cu totul,riscai tot si sacrificai tot. Nu ii venea sa creada cum de Ivy adusese un asemenea...mascarici in fata lui. Stia ca pentru Kurt,Sfintii Mortali erau totul,erau practic copiii lui,familia lui. O odrasla demna de ura nu ar fi facut decat sa aduca rusine tatalui si deci sa fie exlcusa din familie. Spera ca Lexie sa nu nasca peste cativa ani un copil care sa semene cu tipul asta.
  
  '' Si daca esti ceea ce Ivy crede ca esti,ai face bine sa ma convingi si pe mine. Si ai face bine sa incepi de pe acum.'' Nu era prost,doar plin de sine si lenes. Pacat ca el insusi nu-si daduse seama de acest lucru.

[Ivy Thibault]

• Ivy îşi muşcă interiorul obrazului, privindu-i pe cei doi bărbaţi. Mda, le plăcea unul de altul. Aşa că îşi făcuse treaba.
  "I-am explicat ce trebuie să ştie. Nu e genul care să ne lase baltă," îl asigură Ivy pe Kurt, privindu-l serioasă pe Mike.
  Era perfect conştientă că fiecare dintre ei vedea un anume rival în celălalt. Din câte ştia Ivy, Kurt era singurul bărbat din alianţa lor, şeful, creierul operaţiunilor, cel care se implica cel mai mult. Toate din Sfinţii Mortali erau fete. Probabil era genul acela de lucru pe care femeile nu îl înţelegeau. Ca şi chestia cu hamsterii pe care dacă îi pui într-o cuşcă încep să se bată.
  
  Oricum, fata era complet încredinţată că Mike era membrul potrivit acestei alianţe. Totuşi, avea de gând să îl lase pe Michael să demonstreze singur de era în stare, fără să îi influenţeze decizia lui Kurt în niciun fel. Oricum, era suficient de inteligentă încât să nici nu încerce. Nu era acel gen de persoană.

[Michael Stark]

• Bun, deci acum incepea micuta lor distractie. Mike isi scarpina ingandurat obrazul. Isi lasa mainile pe langa corp si se sprijini de unul dintre scaunele din spatele lui. Ok, deci tipul asta, Kurt, era destul de ciudat. Era calm, insa si Mike era la fel. Se vedea ca se pricepea la jocurile psihologice. Hmm...ok, un atu important. Incerca sa faca o analiza situatiei. Deci acum ar fi trebuit sa incerce sa demonstreze faptul ca era demn sa faca parte din factiunea lui.
  
  Tacu. Ii privi pe Kurt si Ivy pentru cateva secunde, pe fiecare pe rand. Nu mai zambea, insa nu parea nici bosumflat sau redus la tacere din cauza reactiei lui Kurt. Inca nu vorbise.
  
  "Ok, deci eu nu stiu ce ar trebui sa fac," spuse, intr-un sfarsit. "Motivul pentru care am vrut sa vin aici in primul rand e pentru ca o iubesc pe Ivy. Ea este aici, alaturi de tine. Deci aici sunt si eu. Pentru a fi aici, mi-as vinde organele pentru a te face fericit, pe tine sau pe oricare alt membru, m-as pune in fata unui blestem pentru a proteja pe unul dintre aliatii mei si odata ce as urca, i-as trage cu mine in sus. Asta voiai sa auzi? Ei bine, nu, nu as face asta.Partea cu Ivy e adevarata, insa nu ma simt in stare sa mor pentru tine, nu m-as baga in fata unui blestem si nu ma simt in stare sa imi vind organele pentru a te ajuta. Mereu aleg calea cea usoara. Asa sunt eu. Insa daca sa aleg calea cea grea e pretul pe care trebuie sa il platesc pentru a fi langa Ivy, atunci chiar nu am nicio intentie sa dau inapoi." Vorbise calm, sustinandu-i privirea lui Kurt.