look at them - my bloody children

[Ivy Thibault]

• Ivy simşi cum inima începe să îi bată mai tare. Se considera norocoasă că ea era suficient de bună la Occlumanţie pentru a-l opri pe Kurt să îi intre în gânduri, cel puţin pentru suficient timp cât să şi le filtreze pe cele pe care avea intenţia să le împartă de cele pe care nu prea... Oricum, al doilea lucrur de care se considera norocoasă era faptul că acum Kurt nu părea deloc interesat de ea.
  Nu de puţine ori, Mike îşi făcuse clare sentimentele pentru ea şi intenţiile lui cu privire la viitorul lor. Aşa că Ivy ştia până unde ar merge el pentru a o proteja. Însă să audă toate acele lucruri din gura lui era visul oricărei femei. Şi ea era totuşi o femeie, chiar dacă era una din cei mai buni asasini, spioni şi luptători.
  Ceea ce o îngrijora era cum va reacţiona Kurt. Dacă ceea ce zisese iubitul ei îl făcuse să îl ia mai în serios pe Mike, sau dacă îl făcuse să râdă, sau să zică un "nu" hotărât. Kurt era imprevizibil, diferit şi nebun, motiv pentru care cei doi deveniseră prieteni aşa de buni. Poate Kurt se va regăsi în Mike al ei, poate că şi el ar face acelaşi lucru în privinţa lui Lexie. Pentru că ştia cât de mult o iubea. Şi, la fel, ştia cât de mult o iubea Mike pe ea.
  
  Trase adânc aer în piept şi se uită drept în ochii lui Mike, apoi în ochii lui Kurt. Niciunul nu îi dădea atenţie, însă atenţie era ultimul lucru pe care îl voia acum. Voia să urmărească şi să spioneze, aşa că poziţia ei de acum era perfectă.

[Kurt F. Malfoy]

• Din nou ii era dat sa vada ce putea sa faca o bomboana pe tocuri. Pardon,o femeie. Ivy era slabiciunea lui Stark iar el nu avea decat sa o exploateze pentru a-l tine cat mai aproape. Fericirea lui Ivy tinea de Kurt si de prezenta lui iar Stark o vroia fericita pe Ivy deci trebuia sa se supuna lui kurt. Nu-i asa ca era simplu?Oh,ba da!
  
  Cel putin teoretic...Nu stia cat avea sa tina relatia aia si spera sa nu ajunga in situatia de a folosi Imperius asupra lui doar pentru a-l tine aproape de restul ''familiei'' lor. Nu ca l-ar fi deranjat pentru ca avea o pasiune extraordinara pentru Blestemele de Neiertat si alaturi de vrajile de explozie si control al mintii,acestea reprezentau asii lui din maneca.
  
  '' Atunci,domnule Stark,nu pot decat sa sper ca in timp ne vei face mandrii pe mine si fratii tai. Teoretic,esti unul de-al nostru. Practic insa,trebuie sa treci de initiere.''
  
  Ii facu semn sa-si ridice maneca,expunandu-si astfel antebratul drept,opus celui pe care se afla semnul intunecat. Kurt scoase un briceag micut din buzunar si il privi pe noul sau aliat fix,oferindu-i un zambet sardonic. '' Nu o sa doara...decat putin.''

[Michael Stark]

• Mike isi ridica maneca la semnalul lui Kurt. Stia ca era si ceva in genul asta. Din cate ii povestise Ivy si din cate se vedea, Kurt era un om ciudat, in sensul bun al cuvantului. Era genul de om pe care, odata ce ai intrat in 'aria lui de simpatie', putea sa te bazezi cand venea vorba despre aproape orice.
  
  Intinse mana dreapta, dandu-si ochii peste cap la auzul cuvintelor lui. S-ar putea sa ii faca o taietura mai adanca doar asa, pentru ca nu prea il simpatiza.
  
  Simti o usturime cand lama cutitului ii atinse pielea si zambi abia perceptibil cand isi vazu propriul sange.
  Era destul de multumit de el. Reusise sa intre in factiune fara sa minta. Cineva cate il acceptase fara sa stie ca el conduce o companie pe urma careia castiga o gramada de bani.
  Il privi pe Kurt pentru cateva secudne. Omul ala era foarte interesant.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii stranse antebratul,facand ca presiunea sa creasca si astfel mai mult sange iesi la suprafata pielii. Il privi parca hipnotizat si doar o usoara umbra de ratiune il facu sa nu sara asupra lui Stark,pentru a-l ucide. Isi muta privirea in alta parte,spunandu-i in cele din urma: '' Nu o sa iti beau sangele direct fiindca ar parea...gay. Fara suparare. In schimb...''
  
  Inca tinandu-l de brat,lua in pahar si apasa din nou,astfel ca sangele sa ii curga putin in pahar. Il bau apoi,zambindu-le in final. Printre dinti i se puteau observa usoare urme rosiatice. Nu stia ce parere urma sa aibe Stark cu privire la acel ritual al lui. Nu numai ca astfel ii putea detecta mai usor,obisnuindu-se cu mirosul lor - un criminal trebuia sa stie sa distinga mirosul victimelor sau a aliatilor sai - dar se crea si o legatura oarecum mistica,sau asa cum ii placea lui sa spuna tinea o bucatica din ei inauntrul trupului sau astfel incat atunci cand ei plecau,el putea sa ii cheme inapoi daca ar fi avut nevoie de prezenta lor.
  
  '' OK,acum poti sa te gandesti ca vei ajunge si tu un ciudat. Iti garantez ca vei ajunge.''

[Ivy Thibault]

• Asta era ceva nou pentru Ivy.
  Atunci când Kurt începuse facţiunea Sfinţii Mortali, ei doi erau la Trei Mături, sau la Ceaunul Crăpat, nu-şi aducea bine aminte pentru că băuse mult. De fapt, mai mult decât mult.
  Totuşi, îşi amintea că prietenul ei spusese că ea îl inspirase cu numele. Îşi aducea aminte cum îi descrise în câteva cuvinte lucrurile pe care le voia şi Ivy acceptase fără să stea pe gânduri. Însă oricâte beri ar fi băut era sigură că şi-ar fi amintit genul ăsta de acţiune. Când ea devenise o membra a facţiunii, nimeni nu îi băuse sângele.
  Poate că nu era nevoie. Poate că, aşa cum şi Ivy simţea, Kurt ştia că ea şi cu el nu aveau cum să nu mai fie prieteni într-o bună zi. Chiar şi la mormântul lui Kurt, Ivy va merge în fiecare zi, poate îi va aduce sticluţe de sânge cu victimele ei. Cine ştie unde o va duce nebunia...
  
  Aşa că fu mirată atunci când se termină toată povestea.
  "Gata? Asta e tot?" întrebă ea prostesc.

[Kurt F. Malfoy]

• Se ridica in picioare,doar pentru ca acum erau singuri in local si incepu sa se plimbe printre mese,stergand praful de pe margini cu varfurile degetelor,atat de lungi si albe,dar extrem de puternice. Incepu sa bata un ritm hipnotizant in lemnul mesei apoi se intoarse catre cei doi care ii asteptau cuvintele.
  
  '' Daca Stark se simte in stare,poate incepe din seara asta. Avem cativa sange-mali de 'monitorizat' dar cred ca mai degraba si-ar petrece noaptea langa tine,la caldurica decat sa vada cum X-ulica comploteaza impotriva celor cu sange-pur.''
  
  Stia ca Ivy il vedea ca fiind un tip obsedat de munca,obsedat de factiunea lui. Era,intr-adevar,dar inainte de a fi liderul lor,tatal lor,era om. Sau ce mai ramase din latura sa umana. Stia care erau limitele unei persoane si ce si-ar fi dorit,mai ales din cauza usurintei cu care-i citea pe cei din jur. '' Just saying'.. Dar daca vrei sa iti pierzi noptile pe drumuri,eu n-am nimic impotriva.''

[Michael Stark]

• Mike zambi la auzul cuvintelor lui Kurt. Stia ce fel de imagine se produse in mintea lui, de altfel ca si in mintea celorlalti. Baiatelul de bani gata care crescuse pe exterior insa pe interior ramanea acelasi idiot ca la cincipsrezece ani. Mike avusese mereu un caracter mai relaxat, si, dupa cum spusese, ii placea sa aleaga calea mai usoara. Asa ca nu il deranja nimic din ce spunea sau gandea Kurt despre el pentru ca era foarte probabil sa fie adevarat.
  
  Isi scoase bagheta si isi inchise mica taietura de pe incheietura, ramanand in urma picaturilor de sange doar o linie roz, cicatrizata. Isi adanci apoi mainile in buzunar, bagand bagheta la locul ei. Arunca o privire spre Ivy. Stia ca ea ar fi fost destul de incantata sa mearga undeva cu el si cu Kurt, si nu vedea nimic rau in asta.
  
  Nu avea nimic de dovedit sau negat, asa ca nu lua o pozitie defensiva sau altceva.
  "Chiar muream de nerabdare sa petrec o noapte pe drumuri," zambi barbatul, vorbind pe un ton rece si calm. "Ma bag."

[Kurt F. Malfoy]

• Il privi admirativ pe Stark,dorind sa fi avut langa el un pahar cu vin acru doar pentru a nu lesina ori pentru a se pierde cu firea. Isi schimba total atitudinea,de la liderul rece si dezinteresat la protectorul,coordonatorul si tatal extrem de mandru de adeptii lui,pe care avea sa ii indrume catre calea cea buna. Sau cum ii placea lui Ivy sa spuna,catre actiune.
  
  '' Zeii sa te binecuvanteze,Ivy! Aveai dreptate - Stark poate sa ne fie de folos.'' Copilul razgaiat,copilul problema al Sfintilor Mortali avea prima misiune. Porumbelul trebuia sa isi ia zborul din cuib iar el si Ivy urmau sa-i demonstreze cum se facea o treaba buna.
  
  '' Tot ce trebuie sa facem e sa mergem in Hogsmeade si sa luam ceva de la un impur. Nu va fi prea greu. Hipogrifii lui micsorati cu ajutorul magiei ma ingrijoreaza mai rau.'' Pentru un impur,tipul ala era destul de inteligent si viclean. Dar ramanea tot un vrajitor nevrednic.'' Se maresc la loc cand simt vreun pericol. Ma mir cum de Ministerul nu i-a detectat pana acum. Miss Allen doarme,probabil,'' Ii privi pe sub sprancene apoi replica,pe un ton jumatate jucaus,jumatate malefic,dar extrem de subtil. '' In timp ce eu am grija ca lucrurile sa mearga bine,sub comanda mea''

[Ivy Thibault]

• Ivy zâmbi, ceva în genul "Ştiu, sunt un geniu" către Kurt atunci când recunoscuse că Mike era un membru potrivit facţiunii. Era entuziasmată pentru că urma să meargă într-o nouă "misiune", ceea ce nu se mai întâmplase de mult. Îi fusese dor de Sfinţii Mortali, şi îşi aminti de cât timp nu mai vorbise cu Lexie. Se întrebă dacă relaţia asta între Kurt şi Lex o va face pe fată şefa, sau ceva de genul, şi avea de gând să îi ţină o teorie lungă lui Kurt în legătura cu implicare dragostei în afaceri.
  
  Ascultă cu atenţie lucrurile pe care Kurt le spuse pentru a evita să fie luată prin surprindere. Trebuia să spună că ideea cu Hipogrifii care se măreau era una genială şi avea de gând să o împrumute în viitoarele ei ieşiri.
  "Atunci, de ce mai pierdem vremea?" întrebă Ivy şi îl prinse pe Kurt de braţ, ştiind că el va fi cel care va provoca Apariţia. În fond, ea nu mai fusese niciodată acolo, şi, chiar dacă era vorba despre Hogsmeade, Kurt avea obiceiul să o ducă în cele mai ciudate locuri posibile.

[Kurt F. Malfoy]

• Daca il ruga asa frumos si de dulce,cum sa nu o duca in cele mai dragute si urat mirositoare locuri din lume? La urma urmei,erau locurile lui preferate,pe langa patul king size acoperit cu matase rosiatica,atat de confortabil dupa o zi de lucru.
  
  '' Haide Starky-poo,vino aici...'' ii zise el intinzandu-i mana si chemandu-l incetisor,entuziasmat,ca pe un copilas de trei anisor care trebuia sa treaca strada alaturi de parinti
  
  Cand barbatul il prinse de mana in cel mai heterosexual mod posibil,Kurt se asigura ca totul era in regula apoi se lasa in voia senzatiei de greata caracteristica Disparitiei si Aparitiei. Spera doar sa nu ajunga intr-un loc foarte neplacut.
  
  '' Eu si norocul meu!'' urla el in gand atunci cand realiza ca in loc de curtea principala ajunsesera fix in tarcurile hipogrifilor care nu mai fusesera curatate de vreo doua-trei luni