Guilty of loving you

[Meghan Wallace]

• Inghiti in sec si continua sa mearga, de ce il urmareau din nou tipi aia? In fine, se pare ca invidia era mare insa avea el sa-si rezolve conturile in alta zi. Acum avea nevoie doar de un dus rece sau mai bine zis de o furtuna de ploaie rece. Trebuia sa se trezeasca din starea aceea de euforie, de astenie care te ducea cu gandul numai la tampenii..ceea ce la el era destul de normal, fiind barbat.
  
  Intra in casa si o privea pe ea, ca si cum un baiat isi priveste mama. Era ceva genul " Hai dute sus, si asa esti ud tot!"..doar ca el nu era ud ci mai bine zis putin beat..ce naiba! era beat total, insa acum trebuia doar sa doarma putin si sa se odihneasca pentru a-i trece durerea de cap si toate cele, care il duceau la disperare si sa nu mai gandeasca clar deloc.
  
  Se aseza in pat si isi puse mana pe frunte, insa cateva minute statu singur cand observa cum fata dadea ture prin casa ca o nebuna, de parca cauta ceva. Insa brusc ochii i se inchisera si nu mai putu zice nimic, asa ca se lasa intr-un somn adanc chiar daca nu voia. Dupa cateva ore bune de dormit, se uita la ceas si observa ca defapt il pierduse. O vazu pe ea stand la capul patului ca apoi sa zica:
  - Cat e ora?

[Arlin van Iver]

• Se gandi ca era mai bine daca il supraveghea. Nu mancase in dimineata aceea, daar nu era pe moarte oricum. Se aseza la capatul patului sau, stand ceva vreme si citind o caret, apoi se mai plimba prin camera si facu curat, apoi se aseza din nou acolo, aplecata deasupra capului lui, cu parul atarnandu-i pe umeri.
  "Trei."
  
  Se ridica de acolo, sprijinindu-se de tocul usii, cu mainile incrucisate la piept. Isi dadea seama ca era ceva normal, din moment ce el se imbatase..de la un pahar, insa cu siguranta fusese coplesit. Obosit. Meritase acele ore de somn.
  "Nu-ti fa griji! Nimeni nu poate intrece recordul meu de 24. Eu sunt Frumoasa-Adormita."spuse ea zambind dupa razand de-a binelea."Pun pariu ca iti este foame. Am pregatit ceva, jos..daca vrei"O lua inainte, pe scari in jos.
  
  Isi scarpina entuziasmata fruntea. Baiatul era de treaba. Si simtea nevoia de alinare in urma despartirii sau certii cu Klaus. Nu semnanau, fiindca cei doi baieti aveau caarctere total diferite.
  "Vii?"

[Meghan Wallace]

• Pe bune, acum chiar semana cu un baiat al mamei care trebuia ingrijit 25/24. Ciudat, insa se simtea bine si nu avea sa refuze ceva ce il facea sa se simta bine, chiar daca asta insemna sa profite de bunatatea ei. Chiar nu voia sa fie asa, insa nu putea sa o refuze. Ceva il impingea de la spate sa faca tot ce zice ea, ca un catelus cuminte ce isi asculta stapanul..doar ca el nu avea sa fie catelus in niciun caz.
  
  Trei?! Era deja trei?! Isi scarpina fruntea ca apoi sa-si treaca mana prin par, zicand:
  - Sincer? Deobicei am insomnii si cred ca acum mi-am depasit recordul. Continua el razand incepand sa analizeze camera. O camera simpla dar frumoasa prin simplul fapt ca nu era impopotonata cu toate tampeniile.
  
  Se ridica de pe pat, complet treaz fiind. Inghiti in sec si dadu absent din umeri cand i auzi propunerea, chiar avea sa fie asa nesimtit sa profite de bunatatea ei? Da avea, caci ceva i spunea sa faca asta. Cobora in urma ei pe scari in jos si o prinse de umeri iar intorcand-o spre el zise:
  - De ce faci asta?

[Arlin van Iver]

• Asteptase cu nerbdare intrebarea aceea.
  "Fiindca stiu cum te simti. Si in primul rand erai beat cand te-am adus aici. Nu-ti fa griji! Ma simt bine sa te ajut. Daca vrei poti pleca. Esti liber, si ai tot dreptul, fiindca eu nu te tin inchis aici.."
  
  Nu era chiar ca o mama. Sau cel putin nu si-ar fi dorit sa o fi cunoscut pe maica-sa, fiindca era mult mai mult de-atat. Isi sufleca manecile, zambind catre el. Putea sune ca stie ce gandeste, insa de fapt gresea. De fapt ea se ruga ca nu cumva sa primeasca vreun telefon de la Klaus sau chiar mai rau sa o viziteze pentru raspunsul pe care ea i-l promisese.
  "Deci?"

[Klaus Lovel]

• Inghiti in sec si continua sa mearga pe alee, prin aceea multime care i dadea de cap. Incerca sa se strecoare prin multime ca sa nu mai stea la coada pentru o amarata de cafea insa nimic. Asa ca o lasa balta si trecu brusc pe langa o florarie. Ce i trecu lui prin minte? De ce sa nu-i faca o mica surpriza lui Arlin? In plus stia ca ei i placeau trandafirii rosi.
  
  Lua un buchet mare si il plati rapid. Isi aminti adresa ei, caci din greseala i-o spusese tura trecuta si continua sa mearga. Nici nu era foarte departe, la vreo 2 kilometri de el dar nu conta asta acum. Un zambet malitios i aparu pe buze, avea nevoie sa se relaxeze vorbind cu ea, iar ei bine..fata trebuia sa-i de-a un raspuns urgent. Ajunse in fata casei si batu la usa de 3 ori, ciudat..caci se auzeau voci dar nu baga de seama.
  
  Simti cum usa se deschide si defapt un tip i deschisese usa. Scapa buchetul din maini, doar ca apoi sa-l apuce din nou, zicand:
  - Si cine esti tu?
  - Nathan Woods, incantat..iar tu trebuie sa fi?
  - Pana la urma ce cauti tu la Arlin acasa?

[Arlin van Iver]

• Nu stia de ce facea asta. Se afla intre doua state in razboi. Isi fripse o palma peste gura cand il vazu pe Klaus in pragul usii. Cei doi doi pareau a se fulgera din priviri. Fulger? Daca nu ar fi fost ea e fata probabil era macel.
  
  Se ridica pe varfuri si zambi spre el.
  "Oh, Klaus! Ce cauti tu aici?"il intreba aceasta, surprinsa fiind de faptul ca nu asteptase sa primeasca bufnita pe care ea promisese ca i-o va trimite cat de curand.
  "Uum, Nathan, el este Klaus. Un prieten vechi."Se apropie de Klaus, lasandu-l pe Nathan sa mediteze asupra situatiei. Il vedea un om bun si cu intentii bune, insa Klaus..era mult prea obsedat..si parca vedea ca avea sa-si iasa din sarite."Klaus, te rog sa nu faci o scena.."ii sopti satena pozitionandu-si mana pe pieptul acestuia. Nu vroia sa iasa un circ.

[Meghan Wallace]

• Incepu sa rada ironic uitandu-se la tip. Isi arcui o spranceana cand acesta incepu sa faca tot tam-tamul acela si il lasa sa termine. Chiar i venea sa i sparga fata tipului, doar pentru ca il impinsese si era gata sa-i de-a un pumn, insa se abtinu de dragul fetei. Inghiti in sec si isi puse mainile in solduri cand i auzi numele, serios? Klaus? Un vechi prieten? Sau mai bine zis fost, doar ca ea nu recunoastea.
  
  Se duse mai in fata pana ajunse drept in drept cu Klaus si i puse un deget pe piept, gesticuland, zicand:
  - Asculta aici! Daca tu o sa faci o scena, atunci si eu am sa te fac un sac de box perfect si te pot si ajusta daca vrei, asa ca termina sa-ti mai arati muschii altfel promit ca nu va mai exista expresia aceea de catelus pe moaca ta. continua el ridicandu-si o spranceana.
  
  Klaus incepu sa rada ca deobicei si se lasa pagubas, zicand:
  - Bine, de data asta ai castigat baietasul mamei, dar data viitoare promit ca nu unde iti stau picioarele iti va sta cu capul! continua el si lasa buchetul de trandafiri din mana in bratele lui Arlin si se facu nevazut.
  
  - Scuze pentru reactia de dinainte, continua Nathan, dar tipul asta are nevoie de o mama de bataie buna.

[Arlin van Iver]

• Rmase masca. Simtea cum urechile ii ard. Probabil erau rosii acum, la fel ca obrajii ei. Mirosi buchetul de trandafiri, dupa care se intoarse cu spatele la Nathan si incepu sa planga..din pura prostie. Nu-i placea situatia. Era o prostie. Un circ. Cum naiba?!
  
  "Iarta-ma!"ii spuse aceasta brunetului, stergandu-si obrajii cu barful degetelor. Si-ar fi dorit s nu-l implicte in toate astea si nici sa-l faca pe Klaus sa sufere si mai tare. Acum probabil era intr-un bar, innecandu-se cu bautura.
  
  "De fapt eu am nevoie.."continua ea. Era o luptatoare. O femeie cu renume. O regina. De ce? Si-ar fi dat o mana numai sa nu-l fi cunoscut pe niciunul din ei doi. Dar acum tinea la amandoi, desi Nathan avea ceva special. Ceva in plus..fata de Klaus.

[Meghan Wallace]

• Inghiti in sec si ramase mut de la cuvintele ei. Pentru ce isi cerea scuze? Probabil nu i era usor sa vada o asemenea scena de la Klaus, fostul ei prieten..dar daca nu il mai iubea si nu mai tinea deloc la el de ce suferea? Incepuse sa creada ca femeile chiar sunt un adevarat mister care nu poate fi deslusit niciodata..sau macar nu foarte devreme si nu el va fi tipul care face asta.
  
  O prinse de umeri si o intoarse spre el. Chiar daca o cunoscuse doar de cateva ore si chiar daca era ciudat sa se afle la ea acasa si nu-i stia decat numele nici macar cel de familie, nu avea sa o lase singura.
  - Nu ai de ce sa-ti ceri scuze, nu stiu motivul pentru care suferi..poate pentru Klaus insa sunt sigur ca va trece repede starea asta.
  
  Cand i auzi vorbele " De fapt eu am nevoie.."...continua:
  - Nevoie de ce? Mai bine zis ai nevoie de odihna asa ca haide. Zise el si o conduse pana in camera ei sus lasand-o pe pat, sa doarma. O sarut pe frunte si iesi. Avea nevoie de odihna fie ca vroia fie ca nu, asa ca el cobora jos lasandu-se pe canapea punandu-si mainile la tample, incercand sa mediteze

[Arlin van Iver]

• Intr-adevar, poate doar avea nevoie de odihna. Patul o astepta de mult imp, insa ea evita sa doarma, probabil din cauza stresului. Slujba, Ordinul, Klaus.. Se intinse pe pat, strecurandu-si mana pe sub perna, lasandu-se prada viselor..sau poate cosmarurilor. Oricum se intamplasera multe..
  
  "Multumesc.."
  Isi masca emotiile in vise. Se hranea cu vise. Nu era normala. Nu era o fata normala. Tatal ei urma sa vina acolo, pentru a-l aduce pe Doodle, iar ea dormea. Cine avea sa raspunda la usa? Si daca Nathan pleca? Urma sa fie lasata singura? Urma sa-si piarda ocazia de a-l cunoaste mai bine, de a-l atrage spre ea, de a-l face sa o inteleaga cum trebuie.
  
  Pe un fundal negru se afla ea. Putea auzi zgomotele unui dragon in intuneric, insa nu mai mult. Putea auzi glasul lui Klaus si niste tipete de durere. Totul devenise rosu, si o hartie lua foc.
  "Haaa?!""Isi duse mana la piept, incercand sa respire. Plansese si in somn? Asta era o nebunie.