Guilty of loving you

[Meghan Wallace]

• Inghiti in sec si cobora scarile incercand sa-si adune gandurile. Ce era ineregula cu el? Ce nu mergea bine? De ce mai statea aici desi se simtea complet bine si capul nu il mai durea? Nu stia raspunsurile la intrebarile astea insa voia sa le afle, ajunse in capatul scarilor..in capatul de jos desigur si porni spre bucatarie. Merse tinta la frigider si isi puse un pahar de suc rece pentru a-si mai dezgheta mintea.
  
  Merse pe canapea si incepu sa-si maseze tamplele, sa se odihneasca putin dupa acel incident. Jura ca daca il mai vede pe tipul ala Klaus odata, avea sa-i sparga moaca si nu mai tinea cont daca fetele o considerau asta draguta sau nu. Se ridica brusc cand observa ca trecusera deja 2 ore. 2 ore?! Dormise 2 ore din nou?! Avea sa bata recordul daca mai facea dinastea.
  
  Urca sus pe scari sa vada ce face Arlin si cand ajunse la usa aceasta deja se trezise si parea speriata. Alerga spre ea si se puse langa ea pe pat, luand-o in brate. Se pare ca, cosmarurile o urmarea pe saraca tanara.
  - Linistete-te, a fost doar un cosmar. zise el si o saruta pe frunte.

[Arlin van Iver]

• "Si urmeaza sa se intample daca nu voi fi eu lider!"spuse ea punandu-si mana pe frunte. Se indeparta putin de Nathan, privindu-l dubios. Uitase cu totul ca el nu-i spusese nimic despre viata lui. Nici ea lui, de asemenea. Nu-l cunostea. Daca era Devorator? Un Devorator in casa ei? Ar fi fost in stare sa o omoare, si ea pe el de altfel.
  
  "Presupun ca ai sa-mi spui cate ceva despre tine.. sa stii ca sunt deschisa la astfel de discutii.."spuse ea fluturand din gene puternic, ca o domnisorica iubitoare de ponei roz, si bomboane cu aroma de capsuni ..sau orice altceva ce tinea de fite.
  
  Se aseza mai langa el, fiind sigura ca daca totusi i se adevereau banuielile, avea sa-l inteleaga.

[Meghan Wallace]

• Mhm, sa-i spuna ca era Devorator sau nu? Mai bine lasa partea aceea pe mai tarziu. Ofta scurt si inghiti in sec ca apoi sa stea cateva minute sa se gandeasca, zicand:
  - Pai..i-a sa vedem. Imi place ciocolata alba, vinul rosu..fetele..continua el razand ca apoi sa-si de-a seama ca ea chiar vorbise serios.
  
  Isi drese glasul ca apoi sa continue:
  - Bine..de data asta vorbesc serios. Pai nu stiu..depinde ce vrei sa aflii..dar haide sa te las pe tine prima..si eu sunt deschis la astfel de discutii..continua el ridicand din sprancene in sus si in jos.
  
  Ei bine, nu stia de ce dar voia sa afle mai multe despre ea. Uitase complet de Katherine si chiar nu voia sa o mai vada pe tipa aia, caci altfel s-ar fi ales cu un blestem din partea ei sigur.

[Arlin van Iver]

• Se ridica de pe pat, impreunandu-si bratele la piept.
  "Locuiesc aici de cel putin un an. Sunt orfana de mama, tatal meu urmeaza sa fie aici in urmatoarele doua ore, iar eu am adus ..practic, un strain in casa. Dar daca mi-ai povesti despre tine, atunci te-as cunoaste..deeci, sper ca ai prins ideea.
  
  Se aseza pe podea, in fata lui. Lemnul abia lacuit stralucea sub ea si in contrast cu parul ei. Isi imbratisa genunchii, si incerca sa nu-l incomodeze pe Nathan cu prezenta ei cicalitoare, ci cu adevarata Arlin.
  "Da-i drumul! Te ascult!"

[Meghan Wallace]

• Inghiti in sec si incepu sa povesteasca:
  - M-am nascut in Anglia, parintii mei au murit intr-un incendiu cand eu aveam zece ani, iar fratele meu vitreg care e mai mare cu cinci ani decat mine s-a mutat in Franta. Eu am ramas in grija matusii mele Meredith si de acolo..am ajuns la Hogwarts iar acum cred ca iti dai seama cum continua viata mea. Zise el ca apoi sa rasufle caci vorbise ca o moara stricata toata aceea fraza.
  
  - Interesanta poveste ai..insa e bine ca ai unul dintre parinti.Ei bine, sa lasam asta acum..devine prea sentimental si eu nu plang. Continua el razand.[b] Ce va zice tatal tau daca ma va vedea aici?..Cred ca e timpul sa plec, altfel voi deveni eu sac de box..in curand. zise el incepand sa rada si o saruta pe Arlin pe frunte.
  
  Se ridica de acolo si merse la fereastra, se pare ca deja era prea tarziu si tatal ei ajunsese. I se puse un nod in gat, zicand:
  - Sau am sa devin in curand un sac de box.

[Arlin van Iver]

• Se ridica de pe podea, alunecand in incercarea de a iesi pe usa. Se lovi insa la umar. Se sui pe balustrada, lasandu-se pana la vale. Sari si incuie usa, lsandu-se apoi rezemata cu spatele de usa, lunecand de-a lungul acesteia.
  
  "Arlin?!"
  "Usa din spate tata! Asta e blocata."minti ea. Intre timp, Nathan cobori si el cu intentia de a afla ce e cu ea. Arlin isi deschise bratele, dupa care se trezi la pamant. Doodle fusese. Acesta incepu sa latre de fericit ce era la vederea stapanei sale, iar Arlin il dadu la o parte, ridicandu-se.
  "Tata!"spuse aceasta imbratisandu-si tatal. "El este Nathan."spuse satena, zambind si muscandu-si buza inferioara.
  
  Cu siguranta tatal ei nu avea sa faca o scena, dar avea sa inteleaga gresit sau sa-l ia peste picior pe Nathan. Ii duse in sufragerie, unde puteau bea linistiti ceva.. si unde putea incepe interogatoriul.
  

[Meghan Wallace]

• Incepu sa se prapadeasca de ras cand vazu cum Arlin se agita mai rau ca o prajitura ambalata. Isi trecu o mana prin par si nu pleca de la fereastra pana nu tatal fetei intra in casa. Apoi o urma pe Arlin sa vada de ce era asa agitata, desi stia motivul insa i placea sa faca pe baiatul care nu stie. Un zambet i aparu in coltul gurii ca apoi sa coboare scarile.
  
  Il observa pe tatal ei nedumerit de aparitia lui aici, insa fata nici macar nu il lasa sa zica nimica si il prezenta pe el imediat. Ofta usurat cand observa expresia fet(z)ei tatalui lui Arlin ca apoi sa observa mana intinsa de acesta si prezentandu-se si el, zicand:
  - Nathan Woods, incantat..domnule van Iver.
  
  Ofta scurt apoi si inghjti in sec. Se aseza pe canapea si batea din picior, chiar era enervanta linistea aceea.

[Arlin van Iver]

• Se rezema cu soldul de fotoliul pe care statea Nathan. Isi musca buza incontrolabil ,iar urechile ii erau rosii. Nu era genul care sa-si si roada unghiile, fiindca oricum incerca sa le mentina cat de cat decente, ca o lady.
  
  "Tata, nu cred ca este cazul!"se milogi ea incruntandu-se ca si un copil care refuza sa duca gunoiul sau sa-si faca patul.
  "Nathan e un baiat bun, si in primul rand nu e nimic intre noi."
  Tatal ei o privi banuitor pret de cateva secunde, tinandu-si barbia in mana.
  "Woods? Hmm..imi pari cunoscut tinere. Si de cat timp spuneati ca sunteti impreuna scumpilor?"intreba tatal fetei insenindu-se brusc.
  "Tocmai ti-am spus ca nu e nimic intre noi, tata!"spuse ea gesticuland nervoasa in aer.
  
  Domnul van Iver se ridica de pe canapea si analiza atent camera. "Destul de mare casa asta Arlin. De aceea ti-am dat-o tie.. eu ma multumesc cu farul. Mai mult loc si pentru viitori nepoti, asa-i fiule?"spuse acesta intorcandu-se brusc spre Nathan si ridica din sprancene cu subinteles.
  Verifica ora si se stramba."Copii, aveti noroc. Se pare ca tocmai trebuie sa plec. Stiu, e brusca plecarea mea, la fel ca si sosirea, insa chiar sunt un om cautat, va rog sa ma intelegi!"si Disparu.

[Meghan Wallace]

• Si interogatoriul incepea fix in 3,2,1 si bum deja incepuse. Isi dadu o mana prin par ca apoi sa incerce sa analizeze multitudinea de cuvinte pe care o zicea tatal lui Arlin. Se vedea ca era un barbat destul de puternic deci daca s-ar fi trezit din partea lui cu un pumn sigur era la Sf.Mungo acum si probabil mort..sau in coma timp de 10 ani. Se aseza mai bine pe fotoliu cand barbatul incepu din nou sa vorbeasca.
  
  I facu semn lui Arlin sa se linisteasca caci aceasta incerca sa-l opreasca si ca era in regula. Oricum stia cum e si el avusese tata si cand isi aducea prietenele acasa acel discurs nu se termina nici mai repede de 15 minute dar nici mai tarziu de jumatate de ora. Isi musca buza inferioara ca apoi sa tresara brusc cand vocea barbatului deveni mai groasa.
  
  - Ahm..copii? Nu credeti ca e cam repede..pentru asta? continua el incercand sa tina isonul cu tatal ei, caci daca era dupa el..o echipa de vajthat sigur aveau. Insa isi scutura capul si continua sa asculte.
  - Imi pare bine ca v-am cunoscut, domnule van Iver".
  - Si mie tinere, ai doar grija de fata mea si sa nu fie echipa de vajthat.
  Isi drese glasul si continua:
  - Tatal tau e un adevarat...om mare! continua el razand.

[Arlin van Iver]

• Arata ca o marmota intrata la apa si apoi uscata cu feonul, insa dupa ce tatal ei Disparu, nu-i mai ramasese decat sa schiteze un zambet tamp in coltul gurii si sa-i sara in brate lui Nathan.
  "Oahahaha!"tipa ea entuziasmata sarind in timp ce-l si tinea cu bratele in jurul gatului, de altfel..sufocandu-l."Sa stii ca de obicei era mai strict si mai serios. Nici nu vrei sa stii, te asigur! Asta se intampla fiindca sunt singura lui fiica aici."ii dadu drumul si rasufla.
  
  "Ihihihihi! Uh, cred ca bucuria asta imi face rau."continua aceasta, punandu-si mana pe frunte. Il privi din nou pe Nathan. Observa liniile fetei si sprancenele care-l faceau sa para ca mai are un pic si te ia la bataie, pometii si urechile care se inroseau ca si ale ei. Era ciudat ca atunci cand gaseai o persoana la fel ca tine, un ciudat, vroiai sa-l tii aproape, sa nu-i dai drumu'. Sentimentul acela il avea ea atunci.