Tell me horror stories

[Wanda J. Bennet]

CAROLINE & VICTOR

• Se lasa jos langa un copac uitandu-se in stanga si in dreapta. Norii se pare ca incepeau sa semene ploaie ceea ce nu era de bine, avea sa se ude si sa raceasca din nou ca si data trecuta. Se ridica de acolo simtind cum picurii reci incep sa se lase pe pamantul moale si pe pielea ei fierbinte, caci alergase pana in padurea interzisa doar pentru a se recreea. Ei i placea sa se recreeze prin alergat nu prin alte chestii cum ar fi yoga, stand degeaba sau dormind. Nu putea spune ca nu i placea sa doarma, doar credea ca somnul nu iti punea creierul in functiune si statea degeaba. Era imbracata lejer, o pereche de pantaloni scurti si un maieu..potrivite pentru alergat si facut sport.
  
  In plus se dovedise stiintific ca creierul trebuie sa fie mereu in functiune chiar daca el sta pe loc cand dormi, aia era partea a doua. De aceea voia cat mai mult sa stea treaza si sa-si tina mintea ocupata cu alte chestii, de exemplu mentinerea corpului sanatos. Inspira aerul rece adanc care i ajunse pana in plamani si isi indrepta privirea din nou catre padure, mai bine zis inima padurii din care se auzeau tot felu de sunete. Porni din nou la pas alergator de data aceasta luand avant mai bine, dar brusc simti cum dispare din acel loc si apare...unde?
  
  Isi puse mainile la fata iar cu una dintre ele incercand sa de-a praful din jurul ei. Isi muta privirea dintr-o parte in alta si brusc dadu cu ochii de un baiat. Se incrunta prima data si incerca sa se dezmeticeasca, zicand:
  - Si tu esti?

[Victor A. Olivier]

• Isi baga mainile in buzunarele blugilor largi si vechi, in stilul anilor '90, si continua sa se plimbe in tacere pe aleea pustie, fiind constient ca lasase garda jos, si putea fi atacat in orice moment, insa spera sa se bazeze pe vrajile fara bagheta si mute, la care se pricepea destul de bine. Destul de bine insemnand totusi nu foarte bine, iar nu foarte bine era echivalent cu slab, in viziunea lui. Perfect, lenesia lui avea sa-l omoare! Pufni amuzat, continuand sa mearga, cu toate simturile sale marite la maxim, incercand sa perceapa si altceva in afara latraturilor de caini, mieunaturilor pisicilor, sau zgomotele infricosatoare facute de sobolani care cautau mancare prin tomberoane.
  
  Pana sa isi dea seama ce si cum, se trezi fata in fata cu o tanara blonda, care Aparu dintr-odata in fata sa. Aceasta il chestiona brusc in privinta personalitatii sale, si fara sa se gandeasca prea mult, Disparu si Aparu in spatele ei, prinzandu-i mainile.
  "Si de ce anume ar trebui sa-ti dau detalii despre mine?" intreba el, strangand-o, dar nu foarte tare, doar atat cat pentru a nu se elibera.

[Wanda J. Bennet]

• Incepu sa rada ironic. Nu il intrebase pentru a afla detalii despre ea ci pentru a sti de ce a aparut aici si daca el avea legatura cu chestia asta. Chiar nu avea chef de nicio cearta si mai ales cu el. Dadu absent din umeri si pufni scurt dandu-si ochii peste cap. Incepea sa creada ca era adevarata afirmatia ca barbatii mereu se vor crede superiori chiar daca nu era asa. Isi indrepta privirea spre el insa brusc observa cum "puf" dispare si apare in spatele ei, strangand-o de maini.
  
  Nu avea sa se enerveze caci nu avea de ce, insa putea sa o calce rau pe bataturi.
  - Si cand o sa-mi dai drumul? In plus, eu am intrebat prima. continua ea uitandu-se apoi in stanga si in dreapta, ceva ciudat..aleea era prea pustie la ora aceea ca sa fie doar ei doi prin preajma. Chiar credea ca lumea incepuse sa se tampeasca, sa stea in casa prea mult si sa devina niste soareci de biblioteca in adevaratul sens al cuvantului.
  
  Incerca sa se zmuceasca din stramtoare, doar ca apoi sa se lase pagubasa. Intr-un final trebuia sa-i de-a drumul, nu?

[Victor A. Olivier]

• Ii dadu drumul, fiindca isi dadu seama ca nu era nici Auror, nici vreun spion de la te miri ce Organizatie Internationala pentru cine stie ce chestie de caritate aka distrugerea vrajitorilor. Nu parea mai in varsta decat el, si nu parea prea inteligenta. Adica, desteapta da, dar nu atat de inteligenta incat sa deosebeasca pe cineva inofensiv de cineva cu adevarat periculos. Daca se gandea mai bine, poate ca totusi chiar avea de ce sa se teama.
  "Nu conteaza cine intreaba primul, nu e un joc", raspunse el, atintind-o cu privirea sa intunecata.
  
  Se intreba ce naiba facea o tanara vrajitoare aparent lipsita de aparare pe o straduta intunecata, la o ora tarzie in noapte. Si totusi, poate nu era chiar atat de inofensiva pe cat parea...

[Wanda J. Bennet]

• Isi arcui o spranceana si pufni in ras. Chiar nu avea chef de cearta si mai ales cu el. Il analiza din cap pana in picioare, la prima vedere parea un tanar linistit care nu avea ce face decat sa se plimbe. Dar odata ce deschisese gura devenise acel chip angelic cu un suflet demonic, tipic pentru baietii de varsta lui. Bine, poate existau si mici exceptii dar el nu era una din ele.
  
  Se uita la incheieturi care erau destul de rosii si marai scurt. Ura sa aiba urme pe maini, doar pentru ca se trezea cineva sa faca pe grozavul. In plus, nu-i facuse nimica asa ca nu avea de ce sa se poarte asa cu ea. Isi aranja hainele mai bine si isi dadu o mana prin par, zicand:
  - Bun, pentru ca asta inseamna ca nu am sa pierd timpul degeaba. continua ea cu un oarecare sarcasm, tipic ei.
  
  Se uita la el si il atinti cu privirea, ce naiba facea el la o ora asa tarzie pe o strada intunecata? Dadu absenta din umeri si continua sa vorbeasca:
  - Asculta aici! Nu am venit de voia mea, din pacate magia se joaca cu mine, iar daca s-a intamplat sa ajung fix langa tine inseamna ca este...ca faci parte din asta..

[Victor A. Olivier]

• Se uita lung la ea, incerc sa digere informatiile primite. Cum Dumnezeu putea magia sa se joace cu ea? Doar invatase sa-si controleze puterile, nu? Reusi sa nu spuna ceva stupid sau ironic, si pufni amuzat.
  "Da, cucoana, asa e...Universul a planuit aceasta intalnire, fiindca vrea ceva de la noi doi? Doamne, as fi spus ca esti blonda si la interior, insa nu vreau sa fiu nepoliticos", rosti el, mai mult decat amuzat.
  
  Facu o pauza, lasand-o sa fiarba in sucul propriu, dupa care isi trecu mana prin parul blond, ciufulit, si continua:
  "Cum ti-am spus, asta nu e un joc. Insa daca tu vrei sa-l jucam, atunci pot foarte bine sa ma mulez dupa regulile lui"
  
  Se apropie de ea, dandu-i tarcoale ca un vultur prazii sale, atintind-o cu privirea sa fixa, nebuneasca. Intr-un final se opri in spatele ei si ii puse o mana pe umar, apropiindu-se de urechea ei.
  "Daca-mi ghicesti numele, te las in pace", sopti el, incercand sa nu para prea neserios.

[Wanda J. Bennet]

• Isi arcui o spranceana si incepu sa rada tinandu-se de burta. Tipul asta ori era nebun ori se facea, dar cred ca prima varianta era cel putin plauzibila pentru ea. In plus ea vorbise cu sarcasm cand zisese ca magia se jucase cu ea, dar se pare ca pe tip nu-l prea ducea mintea la astea. Dadu absenta din umeri si zise:
  - Nepoliticos? Ai fost deja, dar se pare ca mandria ta nu te lasa sa vezi asta.
  
  Marai scurt cand acesta ajunse in spatele ei si se trase instantaneu cand i sopti ceva la ureche, dandu-si ochii teatral peste cap:
  - Nu-mi pasa numele tau, sincer...poate daca ai fi facut impresie mai buna as fi fost interesata sa aflu numele tau.
  
  Se aseza pe o banca de pe alee si isi scoase o tigara, nu era deloc agitata si mai ales ca era el acolo. Defapt i era indiferent daca el disparea sau ramanea tot acolo. Lua cateva fumuri si zise:
  -Asa te comporti cu fiecare persoana? Sau a...stai sa ghicesc, nu ai persoane in jurul tau sau mai bine sa zic prietenii?

[Victor A. Olivier]

• Se apropie de banca pe care se aseza blonda, si se aseza langa ea, mult mai aproape decat cerea buna-cuviinta. Ii zambi nonsalant, smulgandu-i tigara din mana, aruncand-o pe jos si stingand-o.
  "Nu imi plac deloc", rosti el, intorcandu-si atentia spre ea.
  
  "Stiu ca nu te intereseaza, insa iti plac jocurile. De ce sa nu jucam, domnisoara?"intreba el, cu un aer mai mult decat amuzat.
  
  Dupa o scurta pauza in care isi drese glasul, continua:
  "Nu, nu sunt mandru, la asta gresesti. A aparea din senin in fata cuiva nu este cel mai politicos lucru pe care-l poti face, nu-i asa?"

[Wanda J. Bennet]

• Isi arcui o spranceana si privi nepasatoare cum i stinge tigara. Dadu absenta din umeri si isi mai scoase una, luand cateva fumuri instantaneu. Tigarile o calmau iar acum chiar avea nevoie daca tipul avea sa mai fie asa nepoliticos.
  - Nu ma intereseaza, nici tu nu imi placi dar nu fac tam-tam din asta.
  
  - Jocurile? Da imi plac, doar ca un joc cere si niste reguli, iar la tine nu prea exista asa ceva din cate vad. continua ea luand apoi inca un fum din tigara, lasandu-l sa se duca in sus..i placea sa se joace cu fumul.
  
  - Defapt, bunele maniere mereu au fost in carti si acolo vor ramane cel putin in cazul tau, corect?

[Victor A. Olivier]

• Victor isi ingusta ochii, uitandu-se trasnit la tipa. Da, era clar blonda. Ori asta, ori avea memorie de peste. Tocmai ce ii spusese ca putea sa respecte regulile, iar acum...Astfel de persoane il enervau peste masura, si se intreba cu cat rasfat fusese indopata tipa. Ii smulse tigara din mana, aruncand-o in iarba si stingand-o din nou, dupa care ii puse mana pe umar si o intoarse violent cu fata spre el.
  "Nu imi pasa ce ai facut, si ce vei face, insa eu nu sunt un cavaler, si nu voi fi. Si nu-mi spune mie de carti, ca nu ai citit tu mai multe ca mine, micuta rasfatata."
  
  Ii dadu drumul in acelasi mod agresiv, realizand ca nu ii parea deloc rau de cum se purtase cu ea. Nu stia daca merita, insa nervii lui, desi de obicei era calm, erau mereu zdruncinati de asemenea persoane.
  "Victor Olivier, cred ca ai auzit de mine. Daca nu vrei ca 'Profetul zilei' sa speculeze maine ca ai fost omorata in tufisuri, ti-as recomanda sa-ti tii pliscul."