revenge?

[Michael Stark]

ME AND KURT

• Stark se incrunta usor, intrebandu-se ce era cu el. Se aseza mai confortabil pe buturuga, ceea ce nu insemna foarte mult si isi puse fata in maini. Incerca sa nu se gandeasca la ea, la privirea ei, la vocea ei. De ce renuntase la tot pentru ea? De ce? Adica, ce castigase? Pentru c iubire cu siguranta nu. Apreciere nici atat. Asa ca pur si simplu renuntase la o parte din el la care nu era pregatit sa renunte pentru..ce? Nimic.
  
  Isi ridica privirea, uitandu-se drept in fata, in gol, citind vantul printre ramurile copacilor. Nu era inca noapte, insa cu stia ca in curand avea sa se ascunda soarele sub linia de orizont si sa paraseasca acea parte a plantei pana urmatoarea zi. Un zambet ii aparu pe fata la frumusetea peisajului din fata lui.
  
  Era prima si ultima data cand suferea. Nu mai era dispus sa se arunce cu capul inainte intr-o relatie ca apoi sa se trezeasca ca s-a lovit de zid.
  Cu toate ca era adancit in ganduri, nu ii dura mult sa isi dea seama ca nu e singur. Se ridica de pe buturuga cu bagheta intinsa in fata. Stia cine venise dupa el. Si presupunea si de ce.

[Kurt F. Malfoy]

• Umbre,umbre,zgomote. Dansuri satanice,animale libere. Si el printre ele. Continua sa sara de pe o creanga pe alta,ca un spirit,ca o stafie. Bratele lui albe,lungi si puternice se prindeau de ramuri,isi faceau vant,propulsand corpul mai mult in fata,mai aproape de Stark.Se opri brusc insa,leganandu-se in fata si in spate,ca si cum ar fi fost in leagan desi acea ramura nu era mobila,nu se putea misca.
  
  '' Ce faci,scumpule? Pari trist. De ce? La urma urmei,n-a murit nimeni.'' spuse el jucaus,ironic
  
  Oare Stark il ura atat de mult? Ceva il chemase la el,ceva puternic. Nu stia de ce insa isi dorise din suflet,pe cat posibil,sa fie aproape de acest barbat in acea seara. Nu il ura,dar nici nu-i era indiferent. Incercase sa se tina departe,dar se simtea legat. Era primul si singurul barbat care ii castigase respectul,catusi de putin.
  
  '' Mi-ai lipsit,Mickey baiete.''

[Michael Stark]

• Stark ridica dintr-o spranceana, usor suspicios. Binee...la asta nu se astepta. Il privi pe Kurt in ochi, incercand sa gaseasca vreo urma de gluma, de minciuna sau orice altceva care l-ar fi dat de gol in cazul in care voia sa il atace.
  Isi lasa bagheta jos. Nu putea spune ca avea incredere ca nu va fi omorat in urmatoarea secunda, insa prefera sa riste. Isi adanci mainile in buzunare.
  
  "Ti se pare," incepu Mike, cu un zambet slab. "Doar ma bucur ca oamenii tai ma iubesc atat de mult."
  Ridica dintr-o spraceana inainte sa inspira adanc. Deci ii fusese dor de el? Ce fel de om normal ar spune asa ceva, sincer acum. Nu incerca sa isi ascunda amuzamentul la auzul cuvintelor lui.
  
  "Si tu mi-ai lipsit, dragutule, dar hai sa trecem te rog peste partea cu sarutul pasional" raspunse el, pe acelasi ton pe care i se adresase si Kurt.

[Kurt F. Malfoy]

• Isi aprinse o tigara apoi se aseza jos. Nu putea spune ca nu isi dorea foarte mult sa poarte o discutie cu el insa nu putea uita ceea ce ii facuse. Stia ca era pentru nenorocita aia mica,pentru acel diavol cu zambet angelic care de atata timp isi dorea sa il ucida,sa il vada inchis la Azkaban. Era obsedata de el.Wilde il vroia incarcerat cu orice pret. Si il fraierise pe Stark,veriga slaba.
  
  '' Daca te-as fi vrut mort,erai de mult. Vroiam doar sa le arat ca nu par slab dar niciodata nu te-am detestat pentru asta. Nu e vina ta,Stark.''
  
  Ii facu apoi semn sa se aseze langa el,eventual umar langa umar astfel incat sa il poata privi in ochi,sa il citeasca mai bine. Continua sa fumeze,relaxat fiind.Se bucura ca il vedea,avea ceva de lamurit cu el. Stia ca Ophelia il facuse sa sufere iar Kurt era acolo pentru a-l face sa uite.
  
  '' O sa revii printre noi peste ceva vreme. Sau ai prefera sa fi doar in serviciul meu,fara ca nimeni sa stie?'' A doua parte era mai potrivita. Pentru amandoi.

[Michael Stark]

• Mike zambi. Defapt, era vina lui. El fusese cel care ii daduse informatiile ei. Nu il obligase nimeni. Nu fusese de vina niciun blestem Imperius, nu fusese torturat, nici macar obligat sa spuna asa ceva. Doar niste ochi frumosi care il pacalise cu tot felul de cliseuri il rugase sa faca asta. Si el acceptase. De dragul ei.
  
  Isi dorea mai mult ca orice sa fie inapoi in serviciul lui Kurt. Sa se simta din nou ca si cum apartine de cineva, ca are pe cineva apropiat. Ivy disparuse, Kurt disparuse, si acum si ea disparuse. Asa ca pe cine mai avea? Stark Industries? Era o realizare, nu o persoana.
  Insa nu stia daca se simtea in stare sa mai dea ochii cu cei din factiune. Era el nesimtit, insa avea o limita.
  
  "As fi fericit sa accept, insa eu m-as gandi de doua ori inainte sa am din nou incredere in mine," zise el, cu un zambet.

[Kurt F. Malfoy]

• Il privi ca picat din cer apoi incepu sa rada cu lacrimi,ca si cum ar fi auzit bancul anului. Il prinse de umeri,aranjandu-i mai bine camasa apoi ii facu cu ochiul in cel mai heterosexual mod posibil. Se intinse langa el,incercand sa se calmeze. In mintea lui incerca sa defineasca culmea ironiei: un tradator sa ceara garantii de la cel pe care-l tradase. Oh,si avea sa accepte fiindca avea o slabiciune pentru Stark.
  
  '' Te-am lasat in viata. Inseamna ca te vreau. Tin la putine persoane pe care le pot numara doar pe degetele de la o mana. Bine,doar trei persoane,eu insami si fiica mea nu ne punem la socoteala. Dar tu esti a treia persoana de care-mi pasa.''
  
  Spera sa nu ii ceara argumente pentru acest lucru pentru ca nici el nu stia ce sa ii spuna. Il respecta,era prima persoana care avusese curajul sa se razvrateasca,care avusese curajul sa actioneze impotriva lui. Ii placea Stark luat cu totul. Punct.
  
  '' Esti cel mai norocos om din lume.''

[Michael Stark]

• Mike se incrunta usor, usor confuz. Incerca sa inceteze sa isi mai puna intrebari cu privire la sanatatea mentala a lui Kurt si sa se intrebe: 'Omule, nu te-ai obisnuit inca?'
  Isi scarpina absent obrazul cand auzi lucrurile pe care le spusese Kurt. Nu stia ca avea o fiica. Data trecuta nu avusese. Se intreba cu cine? Adica, din cate stia, Kurt era destul de singur pentru moment. Spunea 'destul' pentru ca niciodata nu puteai sa ii stii starea relatiei unui barbat. Mai ales a unuia ca si Kurt.
  
  "Aha," spuse Mike, zambind stramb. "Priveste partea buna. Pentru ca oficial am ramas fraa persoane la care tin, tu esti primul."
  Il batu 'amiceste' pe umar inainte si se ridice din nou in picioare.
  "Normal ca sunt cel mai norocos om din lume," incepu el. "Geniu, milionar, play boy, filantrop. Ce iti trebuie mai mult?"
  Stia ca mai avea nevoie de ceva. De muulte alte lucruri, insa prefera sa le ignore pentru moment. Deocamdata, cel mai bine era pur si simplu sa se prefaca ca nimic nu se intamplase si ca era acelasi Stark, mitocan, insa fermecator si foarte aratos, unii ar spune chiar chipes.

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada intrebandu-se daca Stark constientiza macar ce impact aveau toate acele cuvinte asupra lui. Nu era un om prea normal si lua in serios pana si bancurile cu blonde. Daca ar fi fost adolescent probabil inca ar mai fi crezut in Zana Maseluta. Avea mintea unui pusti de 19-20 de ani. Asta descoperisera medicii la ultimul control. Un pustiu genial de 20 de ani care putea sa rezolve cele mai complicate probleme si sa pacaleasca un psiholog care nu-l cunostea destul de bine. Si se jura ca o facea fara Imperius si Legilimantie.
  
  '' Si al naibii de modest. Ma simt flatat,totusi. Nu inteleg pe de alta parte cum poti sa te atasezi de mine. Nu am mai fost favoritul nimanui.''
  
  Privi intr-o parte,amintindu-si ca intotdeauna considerase ca femeile de langa el il vazusera ca pe un lucru,nu ca pe o persoana. Ultimele doua domnisoare aproape ca il convinsera insa el nu le lasase sa se apropie de el. Nu se simtea bine in largul lor. Ii era frica de favoritisme,de a fi placut de cineva,desi isi dorea asta. Ca intotdeauna,era o contradictie vie.
  
  '' Tu esti mai potrivit pentru 'meseria' asta.''

[Michael Stark]

• Mike incuviinta incet din cap cu un zambet strengar. Putea spune ca era curios. Ce mai facea Ivy, ce planuri maia veau Sfintii Mortali, ce planuri mai avea Kurt, cum naiba ajunsese sa aiba o fiica, si tot restul. Era interesant cum dintr-odata aceste intrebari aveau sa primeasca raspunsuri. Pana acum singura legatura pe care o mai avusese cu ei fusese din zvonurile pe care le mai auzea. Mai ales in Profetul Zilei.
  
  Ceea ce nu era chiar satisfacator. Se simtea usurat si fericit stiind ca Kurt nu venea sa il omoare, dimpotriva, chiar simtea afectiune catre el. Inca. Ideea era ca Stark mereu stiuse ce stransa legatura avea Kurt cu adeptii sai.
  
  Isi adanci mana in buzunarul interior al sacoului si isi scoase o tigara, pe care o aprinse cu varful baghetei. Trase fumul toxic in plamani.
  "Si ce mai face Ivy? Lexie? Tu? Ceilalti membrii?" intreba el, absent.

[Kurt F. Malfoy]

• Isi trecu mana prin fata lui,ca si cum i-ar fi cerut sa revina pe pamant. Apoi il imbratisa,fara sa isi fi dat seama de ce. Ii lua tigara din mana si trase si el un fum,poate pentru a compara gustul,poate pentru a-si lipi buzele de aceeasi tigara pe care el o gustase. Cine stia?
  
  '' Nu a murit nimeni,iti mai spun. Ophelia nu merita. Revino-ti. Si toti suntem bine. Cat despre fi-mea,am adoptat-o. Nu ea conteaza acum. Ci tu.''
  
  Nu vroia catusi de putin sa se gandeasca la un Mike care suferea - wow,in sfarsit,chiar si la nivel psihic ii spuse pe numele mic - pentru ca vroia mereu sa il vada obraznic si cinic si amuzant. Asa cum il stia. Vroia atat de mult sa impartaseasca cu el fiecare moment placut,sa il aiba alaturi. Sa fie alaturi de el,bineinteles.
  
  '' In tot acest timp ai contat doar tu,prostutule. Nici nu stii cat de greu e sa imi calc pe inima,sa imi tin copiii la colt. Sa le reprim dorinta comuna de a ucide si sa te protejez pe tine. Dar jur ca as face-o de mii de ori,iar si iar. Fiindca meriti. Mai mult decat oricine altcineva.''
  
  Si acum poate ca aflase motivul pentru care il proteja dar ii era frica sa il admita chiar si fata de el insusi. Era un lucru greu de recunoscut.