do you remember?

[Kurt F. Malfoy]

• OOC: Me and Isabella
  BIC:
  
  Isi trase mai bine haina pe umeri desi putea simti caldura acelei zile. Inca dimineata,soarele nu rasarise de mult timp. Continua sa inainteze,nestiind ce cauta,nestiind exact de ce avea nevoie. Era constient de faptul ca avea febra si ca picioarele ii erau amortite,ca nu mai vedea tocmai bine cu ochiul stang si ca tamplele ii sangerau,la fel si antebratul stang. Nu mai putea garanta ca talpile mai erau acoperite cu piele si ca in pantofi nu aveai sa gasesti tot sange.
  
  Grabi pasul,desi fiecare particica din corp il ardea sau il durea. Nu ar fi ajuns la timp la Sf Mungo iar intr-o stare ca aceasta nici nu putea sa efectueze Disparitia. Trebuia sa ajunga la coliba cat inca mai era constient. Fiecare gest al sau trada disperarea. Trebuia sa gaseasca un loc in care sa fie in siguranta. Trebuia sa gaseasca un Devorator. Avea nevoie de ea.
  
  Nu stia daca era acolo insa in clipa in care ajunse la cabana,batu incet in usa si astepta. Timpul se scurgea extrem de greu pentru el si tot ce vroia era sa se vindece cat mai repede. In caz contrar,nu putea garanta ca Intunecatii de la Hogwarts aveau s-o sfarseasca tocmai bine.

[Isabella River]

• Isabella lua ultima planta al carei nume il si uitase, desi Hagrid i-l repetase de zeci de ori in acea zi, si o puse in gaura mica facuta in pamant, apoi acoperi radacina cu pamant negru si umed.
  Se incrunta usor, isi scutura mainile murdare si clatina usor din cap.
  "Hagrid imi este dator pe viata.." isi spuse Viperina pufnind.
  
  Auzi un zgomot scurt, ca si cum ceva ar fi cazut pe pamant si astepta o clipa, inainte sa se duca in fata casei pentru a vedea ce se intampla. Ramase incremenita de spaima cand vazu un barbat inalt, sangerand din toate partile corpului, stand pe pamant, cu fata in jos, extenuat.
  
  Isi facu curaj, isi inghiti nodul din gat si se merse cu pasi grabiti catre el, apoi se aseza in genunchi si ii lua chipul in maini, simtind cum sentimentul de teama creste cand realiza ca il cunostea pe barbat.
  "- Kurt.. !" vocea ii era incarcata de panica si isi simtea inima batand atat de tare incat era gata sa ii iasa din piept.
  
  Stia ca nu are suficienta forta sa il duca inauntrul casei de una singura, iar Hagrid era undeva prin Padurea Interzisa cu tot felul de treburi si nu era timp sa il mai caute.
  Isi scoase bagheta din buzunarul pelerinei murdare de pamant si deschise usa casei, apoi roti bagheta in aer de cateva ori, atintind-o catre corpul barbatului.
  Acesta se ridica usor in aer si pluti pana ajunse in dreptul patului, unde Isabella il aseza cu grija.
  
  Era convinsa ca patul lui Hagrid nu era tocmai comfortabil, insa asta nu era una dintre probleme in acel moment.
  Lua o ceasca cu apa - si fiind a uriasului, era cat o oala pentru ea - si o umplu cu apa rece, lua un prosop moale si il inmuie in apa, incepand sa-i curete sangele uscat de pe chip, inca speriata si intrebandu-se cum de ajunsese in starea aceea.

[Kurt F. Malfoy]

• Se simti luat pe sus la propriu si injura scurt,simtind cum vraja avea efecte neplacute asupra corpului sau. Gravitatia nu-i fusese niciodata cea mai buna prietena. O vazu apropiindu-se si o lasa sa faca ce avea de facut desi sincer sa fie,niciodata nu considerase ca o femeie trebuia sa ingrijeasca un barbat. O femeie trebuia sa aibe grija de ea si atat. Fiecare persoana era pe cont propriu,daca statea bine sa se gandeasca. Teoretic. In practica,toti aveau nevoie de cineva,mai mult sau mai putin important pentru ei.
  
  '' Fix pe tine te cautam,River. Uite cum inca o data ghinionul se transforma in noroc! Unde-i mingea uriasa de par si bunavointa alias Hagrid?''
  
  Putea sa fi cazut si cerul pe el,tot rece si taios avea sa fie. Si acid. Ii placea sa arda sufletele oamenilor,sa ii vada plangand,suferind. Ii placea sa ii vada pe toti folosind la adresa lui apelative ca 'nesimtit' sau ' tiran'. Trebuia sa isi mentina reputatia. Cel putin pe cat posibil desi acum era vorba de mult mai mult.
  
  El,Kurt Malfoy, omul care indraznise sa se razvrateasca impotriva liderilor Lumii Vrajitoresti era intins pe patul unui urias scarbos de bland si fericit,sangerand din plin,alaturi de Isabella River,cea care in urma cu cateva luni i-ar fi putut deveni cumnata si pe care n-o intalnise decat de cateva ori. Excelent! Pana si curcile ar fi ras de el!
  
  '' Ce cauti aici? Parca erai profesoara de Farmece,parca erai casatorita. Nu ai treaba de facut sau ceva?'' dar chiar atunci cand Isa parea ca vrea sa-i raspunda,el i-o taie scurt,adaugand '' Defapt,las-o balta. E bine ca esti aici.''

[Isabella River]

• Ridica o spranceana simtind cum pe chip i se asterne o expresie plina de ura. Nu putea sa suporte genul asta de persoane si nici nu avea de gand sa tolereze vreodata un astfel de comportant - mai ales cand ea incerca sa ajute.
  Dar evident, Kurt nu avea niciodata sa se schimbe si Viperina se mustra in sinea ei pentru ca isi imaginase ca avea sa ii aprecieze macar putin gestul.
  
  "- Atunci poti sa isi ingrijesti singur ranile, Malfoy." rapunse ea pe acelasi ton incrucisandu-si mainile la piept.
  Vazu cum ofteaza enervat si maxilarul i se inclesteaza, asa ca ridica usor o spranceana si continua sa ii curete ranile.
  "- Asa ma gandeam." adauga pe un ton scazut.
  
  Cand termina in mare parte cu ranile, abtinandu-se sa il intrebe ce patise, il privi si spuse:
  "- Cat despre Hagrid, e plecat undeva prin Padure, avea niste treaba sau.. ceva de genul asta." ridica ea plictisita din umeri. "Si oricum. Cu ce iti pot fi eu de folos ?" intreba usor amuzata, ramanand calma.
  
  Statea foarte prost cu nervii si se enerva mult prea repede din orice - dar nu avea de gand sa lase o persoana ca el sa o scoata din sarite, din moment ce ii stia personalitatea si stia ca de obicei cu asta se ocupa.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii zambi formal apoi se ridica in sezut,jurand pe tot ce avea mai scump ca nu fusese in maghernita mai mare ca asta. De asta detesta padurile,natura,casele la tara si tot ce nu avea legatura cu orasul si cu sufletul lui agitat,cu luminile orbitoare,cu miile de creaturi ce se impingeau,ce incercau sa-si faca loc in acea lupta cotidiana pentru supravietuire. Isi aminti de zilele in care locuise la New York. De noptile nebune din baruri cand cantase cu formatia lui,de fiecare pahar de bautura parca mai tare decat orice altceva,de fiecare femeie cu picioare frumoase dar machiaj distrus din cauza lacrimilor. Si cum toti il intrebasera cum era in Manhattan si cum supravietuise Americii. Asa cum supravietuia si acum.
  
  '' S-a intors Ronnie.'' Observand lipsa vreunei reactii continua '' Si vrea sa distruga Intunecatii. Acum poti sa tipi.'' spuse el sarcastic,ridicandu-se de pe pat

[Isabella River]

• Viperina astepta cateva clipe ca sa vada daca intelesese corect. Lasa prosopul ud in ceasca aceea uriasa, vazand cum sangele se amesteca cu apa si isi lasa mainile sa cada pe langa corp.
  Ronnie. Verisoara ei, cea cu care isi petrecuse atatia ani in copilarie, dar si la Hogwarts, era cea pe care o gasea mereu in Camera Necesitatii si pierdeau noptile vorbind, cu o ceasca de ciocolata calda in fata.
  Desigur, toate aceastea se intamplasera cu ceva timp in urma, inainte ca Ronnie sa plece de la Hogwarts.
  
  "- Hmm ? Poftim ?" reusi Isabella sa spuna, usor confuza.
  Nu era posibil, nu se putea pur si simplu - din cate isi amintea, Ronnie era de partea Devoratorilor, fusese prezenta la fiecare intrunire a lor, venind mereu cu sugestii pe care Kennya de obicei le luase in considerare.
  
  Si acum voia sa ii distruga ? Ce se intamplase si de ce isi schimbase punctul de vedere atat de brusc ? Tot felul de intrebari se invarteau in capul Viperinei, iar aceasta doar inchise ochii scurt, apoi spuse:
  "- Trebuie sa vorbim cu Kennya. Ea e liderul."
  
  Nu stia nici daca se putea increde in Kurt, ce-i drept, insa felul in care arata si faptul ca el fusese totusi de partea Devoratorilor in tot acest timp, o oprea din a se indoi de informatiile lui - pe moment.

[Kurt F. Malfoy]

• Isi puse camasa inapoi,considerand ca goliciunea nu era un lucru de care sa fie mandru. In adancul sufletului,desi era un barbat dur,Kurt poseda o puternica si extrem de insemnata puditate,dusa uneori pana la extrema,ca o obsesie. Poate de aia statuse teapan cat timp Isabella ii atinsese pielea cu acel prosop. Poate de aceea nu se simtise in largul lui pana cand ea nu terminase. Poate ca nu dorise sa fie rau,dar spiritul de aparare ii ceruse asta. Poate.
  
  '' Oh,multi purtam masti,scumpa amica. Iar ea le poarta bine,frumos,cat sa nu se vada ce ascunde in spatele aparentelor. Dar da,Kennya ar trebui sa se ocupe. Numai ca vezi tu,desi sunt cel care stiu cel mai multe despre acest lucru,domnisoara Allen nu imi va oferi o audienta. Nu mi-a oferit in aceste luni si nu consider ca sunt in masura sa imi dau cu parerea privind parerea pe care o are despre mine.''
  
  Era adevarat ca era un barbat demn de respect,un om loial,un om care s-ar fi sacrificat oricand - o exceptie de la spiritul de familie,daca statea bine si analiza caracteristicile fiecarui Malfoy in parte,reusind sa lii considere creaturi demne de moarte,care ii trezeau repulsie fata de ei si de el insusi,fiindca le purta sangele. Totusi,asta nu insemna ca nu era privit crucis,cu ochi sceptici,din moment ce o prima exceptie era cea cu care cei din jur se obisnuiau cel mai greu,venindu-le dificil sa se obisnuiasca cu aceasta. El ramanea un Devorator,un membru al marii familii de intunecati. Si cum familia era cel mai important pentru el,ar fi fost o nebunie sa-i tradeze.
  
  '' Ma gandeam la tine,stii,sa imi oferi o intalnire,ca sa-i spun asa( de afaceri,desigur) cu Kennya. Esti mai apropiata de ea.''

[Isabella River]

• Isabella observa o schimbare - mica, dar era totusi o schimbare - in comportamentul lui Kurt si asta o facuu sa ofteze usurata, desi isi pastra reticenta.
  Astepta ca el sa se imbrace si se gandi intre timp la vorbele lui. Avea dreptate, ar fi fost incorect sa spuna ca nu este asa, insa ei tot ii venea sa creada ca cineva ar putea sa..
  "Toti avem secrete." - vorbele lui Raizen ii venira in minte si se resemna.
  
  Asa si era - niciodata nu puteai sa cunosti pe cineva indeajuns de bine, crezi ca stii pe cineva si chiar in acel moment te surprind intr-un fel sau altul.
  Ea nu fusese niciodata genul de persoana care sa aiba scopuri ascunse sau sa fie nevoita sa se prefaca intr-un asemenea mod, deci probabil de asta nu putea sa inteleaga.
  
  "- Da, adevarul e ca nici Kennya nu vorbeste decat cu anumite persoane.." spuse Viperina cazand pe ganduri.
  
  Insa daca Isabella ar fi dat de ea si ar fi discutat cu ea problema in mare si i-ar fi sugerat sa ii ceara detalii lui Kurt - care, pana la urma, era singurul care stia mai multe - s-ar fi putut rezolva usor. Isa stia ca prietena ei Viperina are incredere in ea.
  
  "- Sunt sigura ca o pot convinge sa vorbeasca cu tine. Singura problema este ca draga de Kennya e de negasit." incheie Isabella stergandu-si mainile ude.
  Si nu mintea, nu avea niciun motiv sa faca asta, dar nu mai vorbise cu Viperina, care acum mai mult ca sigur era o vrajitoare Adulta, de multa vreme si nici nu o mai intalnise.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi putin alarmat de spusele ei. Era oarecum sincer insa trebuia sa fie atent la ceea ce se intampla in jurul lui. Daca liderul era de negasit,insemna ca ei nu mai aveau lider? Nu mai avea cine sa-i conduca? In numele a tot ce era sfant,cum de se intampla asta? Era o prostie,o greseala. Era ca o mutatie genetica scarboasa,gresita,infricosatoare. Era o situatie a carui 'ADN' fusese schimbat in defavoarea lor.
  
  '' Oh,bun,deci noi suntem oarecum pe cont propriu?'' intreba el dandu-si ochii peste cap
  
  Daca un lucru trebuia inlaturat acela era incompetenta. Oamenii lui -caci avea si el oamenii lui,desigur - il ascultau,raportau,si mai ales dadeau de el cand era nevoie. Poate ca Allen se refugiase undeva,rumega totul incet,in liniste si dupa ce foamea de adevar avea sa-i fie potolita,se va arata la lumina si ii va indruma spre victorie,caci pentru asta fusese numita lider. Era puternica,era extraordinar de potrivita si era singura femeie de care avea sa se lase condus vreodata.
  
  '' Bineinteles ca nu suntem. Si totusi,daca ea nu apare,pe noi cine ne conduce?''

[Isabella River]

• Isabella clatina categoric din cap, fara sa mai stea pe ganduri.
  "- Nu, nu suntem pe cont propriu. Kennya nu ne-ar lasa si chiar daca uneori mai are problemele ei, despre care prefera sa nu vorbeasca si sa si le rezolve singura, sunt convinsa ca exista o modalitate prin care sa dam de ea. In plus, mai mult ca sigur ca aflat despre situatia asta - are oameni peste tot." raspunse Viperina.
  
  Si de data aceasta nu era nevoie sa incerce sa se convinga pe ea insasi ca ceea ce spune este drept, pentru ca stia deja ca asa era - Kennya, asa cum era ea, era o persoana puternica, s-ar fi descurcat in orice situatie si daca era ceva ce iubea mai mult decat orice si pentru care s-ar fi sacrificat oricand, atunci aceia erau prietenii ei. In cazul asta, Devoratorii - erau ca o familie si se stiau de prea mult timp ca sa poata renunta.
  
  "- Nu va fi nevoie sa gasim pe nimeni altcineva, o sa dau de Kennya cumva." spuse ea categoric, apoi se gandi pret de cateva clipe si adauga: "Dar ne putem baza pe Odette oricand."