I can hear you .

[Melissa A. Reningan]

Rămase nemișcată , privind întreaga încăpere. Nu prea îi plăcea să vadă asemenea lucruri , dar dacă tot înaintase , nu putea da înapoi. Păși ușor nesigură în sală , analizân cu atenție fiecare colțișor posibil. Draperiile sfâșiate o făcură să tremure ușor , văzând mai apoi și băncile zgâriate.
Observă pe o bancă , o propoziție scrisă în latină. Era scrisă cu un verde deschis care îți sărea imediat în ochi. se îndreptă spre acea bancă , analizând acea frază atent. Nu știa ce însemna , dar nu voia să afle nicidecum.
Oftă obosită , apoi se plimbă prin încăpere. Se dusă lângă colega ei.
- Cine crezi că ar fi intrat aici? Înafară de noi doua. întrebă roșcata , simțindu-se o urmă de frică în tonul ei.

[Spencer Gray]

• Cineva care chiar a vrut ca noi sa nu gasim nimic aici. Ii raspunse Spence pe un ton absent. Ochii ei ager continuara sa cerceteze camera. Nu se limita doar asupra unui singur detaliu. Vroia sa gasesca cat mai multe intr-un timp cat mai scurt. Era ceva ce trebuia sa afle. Dar ce? Ei bine, avea sa afle in cele din urma, mai devreme sau mai tarziu.
  Daca cineva a intrat aici, cu siguranta nu a si ramas aici. Clanta era inca calda* cand am deschis usa ceea ce inseamna ca individul este pe aproape. Spuse soimita invartindu-se prin camera.
  In acel haos doar ordine nu puteai sa gasesti. Orice ai fi facut trebuia sa aprobi faptul ca incapere fusese distrusa cu un scop. Se opri langa Melissa, privirea cazandu-i pe fraza in latina in culori stravezii. Inghiti in sec privind din nou in camera.

_________
* Imi pare rau de cacofonie, nu am gasit pe moment cum sa o evit :-s

[Melissa A. Reningan]

Auzi un zgomot și se întoarse pe călcâie , având bagheta în mână. I se păruse că văzuse ceva , dar evident , era imaginația ei bogată. Oftă și se duse lână Spece. Dacă nu era ea , Melissa nu ar fi intrat aici niciodată , și nici nu avea de gând să intre. Ea ieșise din cameră pentru că era prea cald , nu se dusese la căutat de morți sau comori.
-Ai dreptate , cineva chiar e pe-aici. spuse simțind cum cele două erau urmărite.
U fior o trecu , și privi în spate. Ușa era închisă , și îi era frică. Încise ochii speriată , apoi încercă să caute curajul necesar pentru a se plimba prin cameră , încercând să găsească ceva care le-ar fi putut ajuta să rezolve acea problemă. Nu era tocmai o problemă. Era doar curiozitatea fetelor care niciodată nu dispărea.
Se rezemă de o bancă veche , crezând că avea să se rupă din cauza greutății fetei. Dar nu era așa. Chiar dacă băncile erau vechi , erau stabile. Chiar foarte stabile.

[Spencer Gray]

• Dintr-un colt intunecat aparu o silueta masculina. Spance facu un pas in spate lovindu-se de un stalp de sustinere, inchizand ochii pentru o secunda. Injura printre dinti iar silueta nedefinata disparu.
  L-ai vazut? A fost aici. Ii spuse Melissei desi stia ca nu mai are rost sa se uita in directia respectiva.
  Cineva era cu ele in camera si se pare ca nu ii placea idea de a avea companie. Acesta profitase de clipa de neatentie a fetei pentru a se face din nou nevazut. Dar atat timp cat cineva isi dadu seama ca mai este cineva in incapere, aceste nu mai avea destule motive pentru a continua sa se ascunda. Satena isi scoase repede bagheta indreptand-o catre toate directiile unde ar putea fi cel ce o facuse sa tresara.
  Nu ai curaj, asa-i? Sa stai ascuns in umbra, ca un sobolan ce nu merita nici cea mai mica urma de respect sau de mila! Se adresa Spencer intunericului din incapere. Tonul folosit era unul puternic si un pic cam tupeist. Dar ce avea de pierdut? Individul era exacta genul de persoana pe care o descrise: un sobolan.

[Melissa A. Reningan]

Era speriată. De-a dreptul speriată când văzu acea siluetă ciudată care dispăru după câteva secunde. După câteva momente iși reveni. Rânji , privind întunericul.
- Câine...ești mai fricos decât un câine. Dacă ai puțin curaj arată-te în clipa asta ! Dar dacă nu , înseamnă că nu ai pic mândrie și te ascunzi ca un ratat. se răsti Melissa , devenindd tupeista.
De multe ori i se întâmpla ca din fata inocentă care era să devină o persoană nesimțită și tupeistă. Ei bine , câteodată acest lucru ajuta , dar alteori o băga doar în belele comportamentul ei. Nu se putea stăpâni. Acționa mereu fără să gândească.
Avea bagheta în mână , fiind pregătită în orice moment să atace acea umbră dacă mai apărea. Nu o interesa cine era acel cineva , atâta timp cât nu mai era un laș .

[Spencer Gray]

• Din crudul intuneric care se lansa in fata lor pasi straini se auzira in liniste care puse brusc stapanire pe incapare. Un baiat ciufulit in varsta de aproximativ 19 ani aparuse in lumina lunii care era aruncata pe podea de astrul ceresc. Isi scoase mainile din buzunarele hanoracului negru lasandu-le sa cada usor pe langa trupul slabut. Un zambet abia schitat ii aparu pe buze si o fixa cu privirea pe Spencer.
  
  Privindu-l nedumerita, soimita lasa moale mana in care isi tinea bagheta. Nu lasase garda jos deoarce nu stia ce era in mintea baiatului.
  Ce naiba cauti aici, Eliot? Il intreba Spence incercand sa gaseasca in gand o explicatie logica. Trebuia sa imi imaginez ca esti aici. De ce nu ai ramas in Rosewood cu Andrew? Credeam ca aveti treaba impreuna. Continua satena incrdandu-si mana si indreptandu-si spatele pentru a avea mai multa siguranta pe sine.

[Melissa A. Reningan]

Melissa îl zări pe băiatul care ieșise din întuneric. Nu regretase cuvintele ce le spuse , chiar deloc. Defapt , nu îi păsa. Nu se cunoșteau. O ascultă pe Spencer și căscă ochii , privindu-l pe băiat. Nu înțelegea nimic. Absolut nimic.
Cine era el? Ce căuta aici , și despre ce vorbea Spencer?
-Ăă...stați puțin. Puneți pauza. 1. Tu cine ești? întrebă uitându-se la băiat. 2. Ce cauți aici și care e legătura ta cu Spencer? întrebă a doua oară , încruntându-se.
Era complet derutată , dar spera ca în curând cineva să o scoată din acea ceață densă. Îl analiză pe băiat , apoi își îndreptă privirea spre șatena care stătea lângă ea. Avea mâna pe baghetă , pentru a reacționa repede în cazul în care băiatul avea intenții rele.

[Spencer Gray]

• Eliot deschise gura sa ii dea Melissei o replica rautacioasa, asa cum era tot timpul. Spencer insa fu mai rapida si nu il lasa sa vorbeasca.
  Il cheama Eliot, nu stiu ce cauta aici si nici nu ma intereseaza, e prieten cu Andrew, are 19 ani si a terminat de curand la Durmstrang Ii insira roscatei motivele pe tava. Niciodata nu il considerasera pe Eliot nu prieten. Inca de cand devenisera prieten cu fratele ei stia ca ceva era in neregula cu el. Ascundea mereu secrete si se credea mai superior decat ceilalti. Ciudatul ciufulit asa il numisera Spencer fata de prietenii ei din acele vremuri.
  Oh, draga Spencer. Ai ramas la fel de desteapta cum te cunosteam. Pacat ca ti-ai pierdut atentia de care dadeau dovata odata. Ii raspunse brunetul. Eliot Se prenzenta din nou baiatul, in fata Melissei, facand o usoara reveranta in semn de respect. Nu pierdu nici o clipa contactul vizual iar pe buze ii era in permanenta zambetul veninos.

[Melissa A. Reningan]

Ascultă explicația fetei , dar în zadar . Tot nu pricepuse nimic , dar alesese să lase baltă acel subiect. Îl privi pe Eliot , fără a schița nimic.
- Melissa. spuse scurt , fără a se uita la el. O întrebare...de ce ne-ai făcut să ne alarmăm în ultimul hal și ce înseamnă fraza asta în latină? Sunt sigură că tu ai scris-o și nu încerca să mă contrazici. spuse rapid , privindu-l pe băiatul din fața ei.
Comportamentul ei se schimbase radical față de ultimele 20 de minute când era ca un copil speriat și inocent. Nu. Nu dorea să arate slăbiciune , nu dorea să pară o fricoasă.
Oftă și își trecu mâna prin păru-i roșcat care era desfăcut și îi cădea pe umerii mici. Se uită la ceasul de la mâna dreaptă care indica ora 3 noaptea. Timpul trecuse foarte repede , dar în acea cameră se aflau în siguranță deoarece nimeni nu mai știa de ea , nici măcar profesorii.

[Spencer Gray]

• Eliot o cerceta pe Spencer din cap pana in picioare, facand la fel si cu Melissa. Un zambet tamp ii aparu pe chipul alb in lumina lunii. Nu era cine stie ce, dar atmosfera in camera distrusa devenea tot mai apasata si stresanta.
  De ce nu o intrebi pe Spence? Si ea stie latina la fel de bine ca mine. Pana la urma, tot ce stie a invatat de la mine. Spuse baiatul pe un ton mandru.
  Ba nu! Spuse soimita batand din picior. Eliot se multumi doar sa ii arunce o privire de dispret.
  Melissa... Hai mai bine sa plecam. Nu vreau sa il mai vad pe individul asta. Raspunse Spencer strangandu-si mai tare bagheta in mana. Il ura, dar daca ai fi intrebat-o un motiv nici macar nu ar fi stiu ce naiba sa iti spuna. Auzise doar niste zvonuri care o determinase sa isi schimbe parerea despre el cu 180 de grade.