Vin la apus!

[Devon d'Madreville]

OUT: Topic privat! Devon & Isseult d'Madreville.

Ochii i se ridicarara ca atrasi de un dans lasciv inspre cer. Era intunecat, fire rosii de lumina pierzandu-se prin bolta negricioasa. Realiza tarziu ca statea de cinci minute neclintit, sprijinit de un copac batran, privind imprejurimile. Il fascina totul din jurul sau, de parca era un nou nascut ce abea intalnea lumea. Lume cruda si care ii spulbera toate visurile.
" O sa te bata Isseult daca nu te misti! " se impovara singur cu gandul, insa doar acesta ii dadu un impuls ca sa isi asterne pasii apasati inspre localul " La trei maturi " . Barbatul merge cu mainile in buzunarele pantalonilor putin stramti, iar roba i se ridica neglijent peste bratele musculoase. Parul blond si ciufulit ii cadea peste ochii de un albastru nebun, aproape ca marea dornica sa inece cat mai multi marinari ce sperau la o viata buna la sanul unei sirene mistice, cu parul ca de grau.
Devon isi scutura capul, abea scapand de imaginatia sa cu adevarat bolnava. Nici nu realiza cand ajunsese in mijlocul localului si privirile crude al oamenilor din juri il facura sa-si articuleze buzele si pometii intr-un ranjet ironic si ... sfidator. Se tranti langa o masa, pe scaune, si astepta in tacerea ce-l inconjura ca Mortea - turbata si fericita ca mai putea atrage in mrejele sale un nebun ce se aventurase in vid. Blondul rase din nou, lasandu-si capul pe spate si dand impresia ca nici creierul nu o mai ducea decent.
" Prostii. " gandi blondul.

[Katharina van der Wall]

• Îşi prinse părul într-o coadă şi îşi dădu gluga la o parte, ochii săi reci, analizând locul. Atât de sec. Îşi dădu ochii peste cap şi intră în bar, sperând că el era deja acolo. Slabe şanse.
  -O să-l iau la bătaie, dacă nu ajunge în cinci minute, mârâi serioasă şi merse la tejghea, comandându-şi o bere. Ce conta că era femeie? Avea şi ea voie să bea ceva din când în când. Îşi aprinse o ţigare şi luă o gură din halbă. Se uită la ceas după cinci minute şi privi în jur. Nu era. Înjură scurt şi mârâi nemulţumită.
  
  Auzi uşa după zece minute şi ridică privirea, zâmbind arogantă când îşi văzu fratele. Îl urmări cu privirea până când se aşeză la masă. Nu putu să nu remarce câtă linişte se făcu şi de asemenea nu se abţinu să nu râdă când văzu că toţi îi priveau şocaţi. Da. Ei fraţii, d'Madreville, erau extrem de cunoscuţi în acel local. Se ridică şi merse spre masa blondului, lăsând halba cu zgomot jos.
  -Îmbrăţişează-mă tipule. Nu te-am văzut de atâta vreme, spuse zâmbind veselă, şi-l privi.

[Devon d'Madreville]

Ochii sai se ridicau lenesi, cand de la masa tacuta, pana la fumul ce urca din tigare-n tavan. Se facuse liniste si realzia ca toata lumea vorbea in liniste. Probabil il barfeau. Devon maraii si abea dupa ce sora sa isi termina proprozitia se sinchisi sa isi ridice privirea si sa-i sufle fumul in nas, stind ca o va enerva. Blondul rase si se ridica, tachinand-o, apoi ii cuprinse corpul micut si fusioform intre bratele sale puternice.
Trecuse mult vreme de cand cei doi frati d'Madreville nu si-au mai intersectat drumurile si au produs niste pagube imense, de care, desigur, au scapat prin simplul fapt ca purtau semnul d'Madreville. Insa acest sigiliu il enerva atat de tare pe Devon, incat ii venea sa-si smulga pielea de pe el. Ochii sai albastrii sclipira, dovedind faptul ca iar gandurile sale deveneau sadice.
Realiza ca trecuse ceva vreme de cand stateau imbratisati si ii dadu drumul, ca mai apoi doar sa o impinga pe scaunul de vis-a-vis de el si sa-i dea halba de bere pe gat, ca si cum ar fi fost a lui si nu ar fi avut ruj rosu pe marginea-i.
Blondul dadu din umeri si isi privi sora.

[Katharina van der Wall]

• Mârâi când îi suflă fumul de ţigare în faţă şi îl privi ucigător. Îşi aruncă braţele după gâtul lui, simţindu-i braţele cuprinzându-i trupul minion, dar perfect şi zâmbi mulţumită. Îşi aminti numai decât de vremurile copilăriei, sau cel puţin de perioada dinainte de moartea mamei, când niciunul dintre ei nu era atât de rece. Îi lipsea acea vreme. Mârâi nemulţumită când o împinse pe scaun şi îi bău berea şi aruncă în el cu un şerveţel.
  -Necioplitule, zise şi începu să râdă, când îi văzu buzele roşiatice. Clătină din cap amuzată, apoi mai comandă două beri.
  
  Îşi puse un picior peste celălalt, aranjându-şi fusta neagră şi îl privi calmă în ochi. Se schimbase de când nu îl mai văzuse, dar ştia că în ochii lui, şi ea părea alta. Vremea trecuse pe nesimţite şi timpul fu dur cu ei, gândi absentă Isseult în timp ce-i analiza ochii. Cumva, o uimi ura pe care o citea în ei, şi dacă n-ar fi ştiut, ar fi spus că-i este adresată chiar ei. Nu ar fi mirat-o. În fond, deşi s-au înţeles bine, Devon n-a fost niciodată mult prea apropiat de ea, ca frate.

[Devon d'Madreville]

Halba din fata sa ramase fara spuma prezenta mereu si asta il facu sa se intrebe cat timp statura nemiscati. Servetelul cu care fusese atacat de sora sa statea, de asemenea, langa paharul din sticla, cu inscriptii ciudate. Devon fumase prea mult ca sa mai aiba chef - sau poate sa fie capabil - sa descifreze runele de pe aceasta .
Chipul sau forma un zambet ciudat, dar nu la fel de salbatic ca cele normale. Ochii lui albastrii se plimbau de la pieptul surorii sale oana la ochii sai blanzi, intr-un fel. Barbatul se apleca peste masa si buzele sale acum rosiatice, ranjira mai mult.
- Avem fani, sormeo. articula blondul si bufni in ras, apoi ridica halba adusa de o chelnerita pe care nu o cunostea si o dadu pe gat, la fel ca si pe ora sa ce sfarsise in stomacul sau, cu cateva minute in urma.
Stia ca din punctul lui Isseult de vedere, el era mai rece, mai dur si probabil mai animalic ca ultima data cand s-au vazut. Timpul isi lasa amprenta asupra lui, si nu tocmai intr-un mod gingas. Desi, daca il intrebai pe Devon, femeile tot il venerau.

[Katharina van der Wall]

• Îşi desprinse părul, căci dintr-odată, imaginea de fată bună şi blândă o călca pe bătături grav. Îşi scutură podoaba capilară bogată şi frumoasă, lăsând-o să-i cadă în valuri pe spate şi piept, acoperindu-i decolteul generos şi îl privi calmă. Rânji la rându-i când îl auzi, iar ochii sclipiră nebuneşte, într-un amestec de amuzament, farmec şi răceală. Îşi linse buzele roşii, bând din bere şi-şi aprinse o ţigare.
  -La ce te aştepţi, amour? Suntem nişte vedete pe aici, spuse cu aroganţă şi râse.
  
  Nu îl privea pe Devon ca pe ceva mai mult decât un frate. Nici n-ar fi putut s-o facă, dar asta era ea. Îşi permitea să vorbească exact aşa cum i se năzărea şi ştia că cei din jur aveau să tacă şi să accepte. Trase un fum, apoi încă unul, şi după câteva secunde, privi masa gri, cum se ridică lent spre tavanul barului. Râse uşor.

[Devon d'Madreville]

Da. Isseult avea dreptate. Ei doi erau niste vedete, insa uneori Devon credea ca aceste staruri devenisera niste hoti de mana a treia, iar asta nici ca ii convenea barbatului. Aspira la o viata perfecta, care implica si o recunoastere a celor din jur.
Isi aprinse alta tigare, si apoi alta, cand in final, tusii. Plamanii sai erau supra incarcati si narile il usturau al naibii de tare, dar nu spuse nimic. Juca din nou tacerea, pentru a 1000 oara in acea viata. Deschise ochii si bau si ultima picatura din bere.
-Sa inteleg ca m-ai chemat aici doar pentru ca iti era dor de mine, nu? sparse Devon tacerea, cinci minute mai tarziu. O urmarii cum rade de la fumul cenusiu al tigarii si dezaproba din cap.
Orice om, chiar si un sange-mal, un Incuiat sau un orb putea vedea ca sunt frati. Se poarta la fel si in ochi li se citeste ura omniprezenta. Ura canalizata foarte bine, pe care toti o cunosc si o simt, dar doar pe unii ii afecteaza pentru totdeauna.[/b]

[Katharina van der Wall]

Bau cateva guri zdravene din berea-i rece, apoi trase din tigare si se lasa putin pe spate, stand mai comod pe scaun. Isi aranja fustita cu volane neagra, ce-i statea al naibii de bine si ridica o spranceana cand il auzi. Avea si el dreptate intr-un fel, dar, pe de alta parte, voia sa discute, lucruri mai importante. Bineinteles, s-ar fi putut ca el sa nu le considere decat banalitati. Trase aer in piept, lingandu-si buzele stacojii si ofta incetisor, simtindu-se mai obosita ca niciodata. Era greu uneori sa ai atatea responsabilitati.

-Trebuie sa vorbim despre Cloud, spuse serioasa si il fixa cu privirea, ochii ei devenind hotarati si rece. Daca Devon ar fi privit-o in acel moment, nu ar fi vazut deloc femeia de mai devreme, ci femeia ce era Devoratoare si lucra in Minister. Stinse tigarea, caci i se parea ca in acel moment o deranjeaza si isi dadu parul din ochi, uitandu-se atenta la chipul lui. Ofta in sinea-i, caci stia ca s-ar putea sa nu-i pese.

[Devon d'Madreville]

Prin minte i se invarteau felurite ganduri, toate nebune si fara sens. Isi ridica capul uneori din scrumiera ce brusc il fascina doar ca sa priveasca tavanul sau pe sora sa, ce isi bause toata berea. Isi permise sa mai comonde inca doua, stiind prea bine ca Isseult nu se lasa prea usor de la alcool.
Devon se pleca pe spate si mai trase doua fumuri din tigare, apoi o lasa sa cada in scrumiera deja plina. Sora sa si-o stinse deasemenea, lucru neobisnuit pentru ea. Barbatul ranji si astepta tacut, ca un copil ce astepta indrumarile mamei.
Dau in cazul sau, ordinele. Brusc ii veni in minte cum ar fi fost daca el nu pleca de acasa si parintii sai nu ar fi murit. Probabil ca acum nu mai era un razvratit si ca nimeni nu ar mai fi avut impresia ca el e un derbedeu, sau chiar oaia neagra a societatii.
In cel mai simplu caz de imaginat, Devon era acum pieptanat si gelat, cu paru-i blond pe spate. Imbracat cu o camasa frumos apretata, cu multi butoni cu blazonul familiei. Atinse manseta bluzei si realiza ca inca ii mai avea
Blondul tresarii ca prin vis cand ii auzi numele tinerei Citi pe fata surorii sale ca nu e ceva de bine.
-Ce? Ce a patit Cloud? o intreba, maraind, si se ridica brusc, lovind masa cu pumnul, insa se lasa jos dupa ce realiza ca acest gest ii putea fi interpretabil.

[Katharina van der Wall]

Putin lucru spus, ar fi fost daca ar fi zis, ca gestul lui o uimise. Nu, era ceva mai mult de atat. Pentru prima oara, Isseult putu sa vada altceva in ochii si pe chipul fratelui ei. Nervi provocati doar de gandul ca cineva important, ar fi putut pati ceva. Inchise ochii pentru scurt timp si nu putu sa nu zambeasca. Avusese de gand sa-l ia la bataie pe Devon, avand in vedere ca il trimise la spital, ca el sa o faca pe pustoaica sa plece de acolo si aproape sa lesine pe undeva, pe strazile Londrei.

-Nu stiu Devon. Asta te-as putea intreba chiar eu. A patit ceva, de a plecat din spital, pe jumatate moarta, pe jumatate vie, si aproape a lesinat pe o strada pustie? Intreba cu raceala in glas. Cloud si Ryan, erau singurii copii, la care satena tinea. In fond, pe amandoi ii cunostea la fel de bine si plus de asta, pentru Cloud, purta un respect deosebit, caci spre deobsebire de fratele ei, ea ii stia povestea la perfectie. Ca sa nu mai vorbim despre sentimentele ce le nutrea pentru blond.