--&& we got no time to lose

[Katharina van der Wall]

Isseult & Klaus

“Will you remember me? 'Cause I know I won't forget you.”

• Tăcere. Asta era tot ce putea auzi Isseult. Deschise ochii încet, privind câteva clipe tavanul şi oftă uşor. N-ar fi crezut că după nouă ani, se va întoarce în locul unde îşi petrecuse o parte a copilăriei şi unde îşi întâlnise atâţia aliaţi. Zâmbi slab şi coborî din par, încălţând papucii de casă pe care-i avea pe podea. Îşi trecu degetele prin păr şi privi ceasul din perete curioasă. Era abia devreme, undeva pe la şase dimineaţa şi tânăra putea vedea asta chiar şi în peisajul ce i se înfăţişa pe fereastră. Soarele încă nu apăru pe cer, iar atmosfera păstra răcoarea nopţii. Şatena zâmbi. Merse şi îşi făcu rapid un duş, apoi se îmbrăcă, renunţând la robă. Ieşi din cameră, îndreptându-se rapid spre scări, căci dorea să meargă afară. Îi era dor de împrejurimile Hogwarts'ului.
  
  Ieşi din castel şi trase aer în piept zâmbind uşor în colţul gurii. Ochii ei analizară împrejurimile rapid, în căutarea altor persoane, dar se părea, că înafară de ea, nimeni altcineva nu cutezase a părăsi comfortul oferit de pat, în acea dimineaţă. Şi mai bine. Măcar aşa nu avea să fie deranjată. O luă la pas, mergând încet spre Pădurea Interzisă. Intrase de atâtea ori acolo, încât putea spune că o cunoştea la perfecţie. Ştia în schimb, că nu era nici pe departe aşa, deşi ar fi dorit asta. Îşi trecu degetele prin păr şi privi cerul câteva clipe, apoi, coti spre coliba Paznicului, căci nu dorea să-şi agite dimineaţa.
  
  Locul se schimbase de când ea fusese elevă, dar magia lui nu se pierdu, şi Isseult putu simţi aceeaşi atmosferă primitoare ca şi în urmă cu nouă ani, când obişnuia să vină aici, de câte ori avea ocazia. Atinse cu drag bostanii uriaşi şi amintiri scurte îi trecură prin faţa ochilor. Îi era dor de vremurile copilăriei.
  -Ce-aş mai da să fiu în primul an, rosti încet, dar clar şi surprinzător lucru, ochii i se umplură de lacrimi. Şi le şterse însă, căci nu îi stătea în fire să plângă. Nu o mai făcuse de atâta timp, încât i se părea nelalocul lui acest lucru.
  
  Se aşeză pe o piatră şi îşi sprijini bărbia în palme câteva clipe. După asta, îşi folosi bagheta, iar caietul ei cu schiţe şi penarul cu obiectele de scris şi desenat, îi apărură pe picioare. Şatena îl deschise şi începu să deseneze locul, mâna acesteia, mişcându-se rapid pe foaia, ce uşor, uşor îşi pierdea imaculitatea. Zâmbi uşor în colţul gurii, retuşând umbrele colibei din faţa ei. I se păru că aude paşi, dar nu ridică privirea. În fond, ştia la fel de bine, că ar fi putut fi chiar imaginaţia ei.

[Klaus Lovel]

• Inspira aerul adanc din gradina lui. Statea jos pe iarba cu mainile puse la ceafa si cu o racoritoarea langa el, iar Blade se plimba dintr-o parte in alta privind in sus, in stanga si apoi in dreapta. Lupul chiar se acomodase la conac, caci chiar daca il avea de vreo 3 ani stia ca lupii nu se acomodeaza usor. Isi trecu o mana prin par si continua sa viseze privind cerul albastru si senin. Se ridica de acolo si lua ultima gura din bautura sa ca apoi sa-i faca semn lui Blade sa il urmeze. Isi lua patura de pe iarba moale si proaspat tunsa si o duse in casa lansand-o pe canapea.
  
  Era singur in conac, sora lui plecase cu treaba si era sigur ca nu avea sa de-a de ea cateva zile, ori se afla la Hogwarts facandu-si treburile ei zilnice. Ofta scurt si merse sus in camera sa, dar nu inainte sa i puna lui Blade ceva de mancare. Ajunse intr-un final in camera si merse in baie pentru a-si face un dus racoritor, avea nevoie de asta caci afara era o caldura infernala. Iesi din dus rapid si merse sa-si ia hainele din dulap, se alesese cu : o pereche de blugi negri, o camasa bleu care o baga in pantaloni si o pereche de tenesi albi.
  
  Porni spre padurea interzisa si o lua la pas cat de repede putu. Il lua si pe Blade cu el, dar nu in lesa. Trebuia sa-i lase libertate asa ca il lasa sa alerge, pana acesta veni inapoi. Nu stia de ce dar avea un sentiment ca trebuia sa mearga la coliba Paznicului. Observa o silueta dinaintea lui si continua sa mearga recunoscand-o pe Isseult din prima, amica lui din copilarie. I auzi vorbele si aparu din spate, se apropie de urechea ei, zicand:
  - Niciodata nu e prea tarziu sa te intorci in trecut, papusa. Zise el razand.

[Katharina van der Wall]

• Continua sa deseneze, si intr-un final termina, asa ca doar statu sa priveasca rezultatul final. Intr-un final, inchise caietul si acesta disparu, asa cum aparu. Isi sprijini chipul in palma clipind de cateva ori si incepu sa fredoneze o melodie veche, pe care mama ei obisnuia sa o cante inainte de culcare. Isi trecu degetele prin par, aranjandu-l pe spate, si-si aprinse o tigare, tragand un fum din ea, inainte sa continue sa contemple cerul.
  
  Tresari cand auzi vocea si aproape cazu de pe piatra, ridicandu-se rapid. Se intoarse spre cel care vorbi pregatita sa-l plesneasca, pentru ca doar o singura persoana avea voia sa-i spuna "papusa", iar pe acel cineva, nu-l mai vazuse de ani buni. Privirea i se imblanzi cand il recunoscu pe dragul ei Klaus, si nu putu sa nu zambeasca. Trecu pe langa piatra, si se arunca in bratele lui, fara a-i mai pasa ca se comporta ca o adolescenta.
  -Ce faci aici? Intreba si se departa doar cat sa-i poata privi chipul.

[Klaus Lovel]

• Dadu absent din umeri si o analiza pe mica lui prietena Isseult, care in copilarie i spunea Issie. Crescuse, se maturizase si devenise o femeie in toata regula, chiar daca ea era cu un an mai mare decat Klaus. Isi trecu o mana prin par si zambi scurt, nu putea sa nu observe formele roscatei care se dezvoltasera in timp. Isi trecu o mana prin par ciufulindu-l si apoi i raspunse la imbratisare si zise:
  -Nimic interesant, aveam nevoie sa ma relaxez..si uite peste cine am dat..peste micuta Issie! Zise el privind-o, stiind ca avea sa o tachineze putin doar sa-si aminteasca de vremurile bune din copilarie.
  - Dar tu? Se presupune ca trebuia sa stai acasa in pat si sa dormi, fetele nu au voie noaptea tarziu prin paduree.. Continua el tachinand-o, desi stia ca ea ia in gluma lucrurile astea asa ca nu avea de ce sa se fereasca. Observa cum Blade vine in fuga tot plin de noroi si ramurele si sare pe tanara, doar ca Klaus incepu sa rada de se prapadea, chiar o murdarise rau de tot pe Isseult.
  - El e Blade..cred ca l-ai cunoscut deja.

[Katharina van der Wall]

• Îl privi cu zâmbetul pe buze, analizându-l pe îndelete, căci trecuse atât timp de când nu-l mai văzuse, și i se părea că dacă l-ar fi întâlnit pe stradă, nu l-ar ma fi recunoscut. Era ciudat cum, toți pe care-i cunoștea, de la fratele ei, până la cunoscuți își pierdeau înfățișările pe care ea le știa atât de bnine și deveneau alții. Chicoti slab, auzindu-l cum îi spune și pentru a doua oară în acea zi, dorul de copilărie o năpădi. Trase aer în piept și nu putu să nu ridice o sprânceană când îl auzi.
  -Oh da? La ultima verificare, fetița asta era mai mare decât tine, spuse și îl înghionti ușor, râzând încetișor.
  
  Îl ciufuli, apoi se desprinse din brațele lui și se întoarse spre Pădure. Râse când Blade sări pe ea și începu să-l mângâie, nepăsându-i că o murdărise. În fond putea să se schimbe rapid.
  -Ha, ha. Nu mai râde, zise și își scoase bagheta, iar hainele ei fură înlocuite cu unele noi. Îl prinse de braț, zâmbind jucăuș și se uită atentă la el.
  -Am eu impresia, sau tu te-ai mai înălțat. Din câte știam eu, eram mai înaltă, spuse jubilând și se abținu să nu râdă, știind că înălțimea lui, nu era un subiect bun de discutat.
  
  Desigur, nu pentru cei care nu-l cunoșteau. Dar pentru ea, ei bine, ei i se permiteau orice. În fond era Isseult d'Madreville. Râse și îl se împinse ușor în el, apoi îi dădu drumul și se așeză pe piatra pe care stătuse înante ca tânărul să apară. Începu să se joace cu Blade, iar în scurt timp, Ra apăru lângă ei. Îi lăsă pe cei doi câini să se joace și își ridică privirea spre cer, clipind de câteva ori. Trase aer în piept.

[Klaus Lovel]

• Surase scurt, ei bine da ea era mai mare decat el cu un an, dar mereu cand erau copii el o apara de toate..deci nu se punea, cel putin nu pentru el. Inghiti in sec si se aseza pe piatra langa tanara si i privi pe Ra si pe Blade cum se joaca si dau intreceri pana in padure si inapoi. Simti acel miros de aer proaspat, care te facea sa nu mai pleci de acolo si in plus cand era in natura parca era in elementul lui si se simtea bine, mai ales ca o avea pe prietena lui din copilarie langa el.
  
  Ofta scurt si dadu negativ din cap dar nu se putu abtine din ras pana cand fata nu se schimba. Caci Blade facea tot felul de prostii, iar ei bine ea il stia pe Blade de cand era pui si el pe Ra la fel. Isi trecu o mana prin par si apoi zise:
  -Ei haide, esti cu un an mai mare..dar eu sunt mai inalt decat tine. Zise el ridicand din sprancene, el crescuse considerabil fata de cand era adolescent si plus ca nu o mai vazuse pe Isseult de multa vreme iar dorul il cuprinsese.
  - Ce ai facut in ultima vreme? Nu ai mai dat semne de viata, am incercat sa te contactez prin intermediul fratelui tau..dar nimic. Zise el privind-o incruntandu-se dar apoi revenind la normal.

[Katharina van der Wall]

• Zâmbi când auzi prima lui replică, dar nu zise nimic. În fond, știau amândoi că era o glumă nevinovată, deci nu-și făcea probleme. Se rezemă de el, sprijinidu-și capul pe umărul acestuia și privirea i se întunecă atunci când el îi poeni de fratele ei. Nu știa de ce, dar ultimele lucruri petrecute o făcuseră să-și mai revizuiască o dată comportamntul față de blond. În fond, își dăduse seama că probabil lui chiar nu-i va păsa de nimeni altcineva înafară de el. Trase aer în pipet și închise ochii pentru scurt timp.
  -N-am primit nimic de la Devon, zise simțind o ușoară enervare. Pufni încet, și-și dădu ochii peste cap.
  
  -Îmi pare rău. Am avut treburi de făcut. A murit tata și pentru o vreme am fost plecată în Franța, pentru funerariile lui. Dar acum sunt aici, zise și zâmbi, încercând să alunge nervozitatea ce o cuprinsese odată cu amintirea celor făcute de Devon. Oftă încet și clătină din cap. Își puse palma peste a lui și ridică privirea, uitându-se serioasă la el.
  -Data viitoare nu mai apela la Devon. Deși e fratele meu, nu e deloc de încredere, spuse, ochii ei sclipind reci. Se întreba câteodată de ce ajunsese blondul așa. Știa, dar parcă nu o ținea inima să recunoască. Oftă din nou, fără a mai spune ceva.

[Klaus Lovel]

• Inghiti in sec, stia ca Devon era un narcisist si jumatate si era sigur ca nu i dusese vestile lui Isseult, dar dadu absent din umeri. Nu-i placea sa rascoleasca trecutul. I zambi lui Isseult si isi puse capul pe al ei cand aceasta se lasa pe umarul lui. Isi inclesta degetele cu ale ei, simtind o caldura aparte, care o simtea mereu cand era in preajma ei, ceva ciudat insa in acelasi timp placut. Inghiti in sec si isi musca buza inferioara, zicand:
  - Imi pare rau ca tatal tau a murit, veneam si eu la inmormantare daca nu..daca dadeam de tine, mai bine zis. Continua el compatimind-o in acelasi timp.
  
  Isi trecu o mana prin par si isi indrepta privirea in sus: cerul, stelele si luna erau aliniate perfect, superbe si iti dadeau o senzatie de deja-vu, dar era placuta senzatia.
  - Stiu ca Devon nu e de incredere, zilele trecute am vorbit cu el si i-am cerut sa imi de-a adresa ta si chiar ieri am facut rost de ea, dar cu ajutorul bataii. Zise el dandu-si ochii peste cap, primise si el un pumn de la Devon, dar el primise inapoi inca 10..Klaus nu era genul sa se bata imediat, dar daca era provocat pe motive bune..ei bine atunci sa nu fie nimeni prin preajma lui.

[Katharina van der Wall]

• O fierbânțeală plăcută îi cuprinse trupul când degetele lor se împletiră, iar șatena își lăsă din nou capul pe umărul lui, urmărind stelele cu privirea. Îl strânse mai tare de mâna când vorbi.
  -Nu trebuie să-ți pară rău. Nu ai fost tu de vină. În fond, nu aveai de unde să știi, surâse calmă și își lipi buzele de obrazul lui, zâmbindu-i dulce. Își dău câteva șuvițe șatena de pe chip, căci o deranjau și în minte îi reveni zilele când stătea cu Klaus până târziu. Iernile mai ales. Clipi de xâteva ori, trecându-și limba peste buzele stacojii.
  
  Mijii ochi auzindu-l și își ridică privirea, întorcându-i chipul spre al ei. Îi analiză chipul încruntată și abia apoi observă vânîtaia din colțul gurii.
  -Ce naiba a fost în capul tău? întrebă ridicând ușor tonul. Știa câtă ura putea ține Devon în el și era de ajuns doar o vorbă să îi spui, care să-l deranjeze, înainte să scape de tine.
  -Puteai să mă cauți la Minister. E imposibil să nu fi știut că lucrez acolo, adăugă, de data asta pe un ton mai blând și închise ochii, trăgând aer în piept. Când îi redeschise toată blândețea din ei, dispăru. Devon mersese prea departe.

[Klaus Lovel]

• Ofta scurt si inchise ochii pentru cateva secunde, iar in memorie amintirile i se derulau ca un film vazut la cinema. Serile de iarna cand stateau in fata semineului ca sa se incalzeasca si povesteau, printre care era si Devon. Klaus mereu il considerase un bun prieten pe Devon, pana in momentul in care isi alesesera drumuri diferite toti 3 si ei bine nu se mai vazusera, dar acum era fericit ca o regasise pe Isseult. Isi trecu din nou o mana prin par, un tic de care nu putea scapa desi il avea de un an dar nu conta, tot nu puea scapa de el.
  
  - Ei bine, nu puteam sta sa ma uit la el, dar zilele astea daca il vezi..ei bine, are cateva vanatai. Zise el incepand sa rada si sa se joace cu suvitele roscate ale tinerei, inspirand parfumul ei dulce dar in acelasi timp care te facea sa plutesti si sa visezi. Isi dadu ochii peste cap cand observa ca, cainii vin rapid si sar pe ei fericiti, probabil se jucasera pana nu mai putusera.
  
  - Nu am stiut ca lucrezi la Minister, altfel te cautam stai linistita. Zise el razand ca apoi sa-i prinda barbia fetei intre degetul aratator si cel mare privind-o in ochi pret de cateva secunde, ramase aceeasi prietena buna care era si in trecut.
  - Am o idee..haide sa-mi vizitezi conacul si stam si la..un pahar de whisky?