--&& we got no time to lose

[Katharina van der Wall]

Isi musca buzele si isi trecu degetele peste vanataia lui, muscandu-si buzele cu putere. Nu-i venea sa creada pana unde indraznise Devon sa mearga, stiind ca va afla ca a dat in Klaus. Injura in sinea-i si il privi atenta oftand cand el incepu sa se joace cu suvitele-i de par. Il privi in ochi, reusind totodata sa schiteze un zambet.
-Oh, voi barbatii, zise dandu-si ochii peste cap. Isi dadu parul pe spate, strangandu-l intr-o coada lejera, caci o deranja si isi acoperi chipul, cu palmele pentru cateva secunde, gandindu-se la faptul ca trebuia sa aibe o discutie serioasa cu fratele ei. Isi musca si mai tare buza.

Isi lasa pentru o clipa privirea pe spate, tresarind in clipa cand degetele lui ii cuprinsera barbia, facand-o astfel sa o priveasca. Ii analiza ochii si zambetul, si nu putu sa nu zambeasca si ea. Isi trecu degetele prin parul lui, lasandu-si palma sa zboveasa ceva mai mult pe ceafa acestuia, inainte de a-i da un raspuns aproba scurt in cele din urma si se ridica, fara sa-i dea drumul la mana.
-Suna bine, zise afisand un zambet fermecator.

Il privi pe Ra si se apleca doar putin cat sa-l mangaie. Rase cand Blade sari peste el, si incepura din nou sa se joace. Se intoarse spre Klaus.
-Hai periculosule, condu-ma, zise si rase apoi il saruta din nou pe obraz, avand grija sa-i stearga urma rosiatica, lasata de buzele ei. Chicoti.

[Klaus Lovel]

• Inchise ochii pentru cateva momente cand ea isi trecu degetele fine si lungi peste vanataia lui insa se retrase scurt, durea inca. I zambi intr-un fel strengaresc si din nou in memorie i se desfasura ca un film toate amintirile. O privi atenta si apoi continua sa-i gaseasca privirea de fiecare data asa cum facea si cand erau mici, avea o simpatie aparte pentru Issie si asta i facea inima sa tresalte de fiecare data cand o intalnea. Insa, ea nu stia ca era varcolac si nu era sigur daca avea sa-i spuna, mereu corpul lui fiind varcolac avea o caldura aparte si ochii i erau altfel cand era una plina.
  
  Il privi pe Blade cum sare peste el si incepu sa rada, mereu el fusese confidentul lui, putea sa-i spuna orice ca doar dadea din cap aprobator sau latra.
  - Haide, sa-i conducem pe Issie si pe Ra la conac. Zise el facandu-i cu ochiul catelusului, ca apoi el cu Ra sa o ia inainte, cu mult inainte desi Klaus stia ca Blade cunostea drumul ca pe ochii lui din cap, fugise de atatea ori si revenise inapoi. O prinse de mana pe Issie si i zambi scurt dar sarmant privindu-i ochii ca doua cristal vii.
  
  Ajunsera intr-un final si o pofti pe tanara inauntru unde se afla un living imens unit cu bucataria, iar Cecilia se afla acolo stergand praful si facand curatenie, iar un zambet i aparu in coltul gurii cand il vazu pe Klaus.
  - Cred ca o mai stii pe Cecilia, nu Issie?

[Katharina van der Wall]

Il urma, strangandu-i usor degetele cu ale lui. Se simtea fericita, pentru prima oara de cand plecase din Londra, de cand se angajase la Minister si de cand se departase considerabil de fratele ei. Iar bucuria de a-l revedea pe Klaus, era si mai mare.
-Ma bucur ca esti aici, zise privindu-l printre gene si isi sprijini capul pe bratul lui, caci era mai inalt, si stand in picioare, nu ii ajungea la umar. Isi musca buzele si trase aer in piept.

Cand intrara in conac, Isseult privi in jur, curioasa. Stia ca tanarul avea o sora, dar nu era sigura daca locuiau impreuna. Observa ordinea si decreta in gand ca nu locuia singur. Dupa cum il stia, casa ar fi aratat dezastruos daca era doar el. Chicoti slab cand o vazu pe Cecilia si il privi in ochi.
-Oi fi imbatranit eu, dar nu m-a lasat memoria, domnule Klaus. Asa ca nu ma lua pe mine cu "Iti mai amintesti?", zise si il inghionti usor apoi ranji strengareste.

[Klaus Lovel]

• Dadu absent din umeri. Nu o jignise deloc cu intrebarea aceea, doar ca nu se vazusera de mult timp si Cecilia nu era o persoana extrem de importanta, insa o stia de multi ani iar batranica stia sa faca curatenie, mancare si de toate. Intr-un singur cuvant era multifunctionala. Asta cand Agnes nu era acasa si facea ea treaba cat de cat, in plus Klaus nu era cine stie ce dezordonat..bine poate era.
  - Si eu ma bucur ca te-am regasit, Issie! Zise el privind-o strengareste.
  
  Cecilia se retrase in camera ei caci era destul de tarziu iar tanarul o invita pe Isseult sa se aseze pe una dintre canapelele din piele neagra pana merse sa ia doua pahare de whisky din bar.
  - Hei, esti mai batrana decat mine cu un an..am cu ce sa te tachinez. Zise el ridicand din sprancene ca apoi sa mearga langa ea pe canapea si sa-i intinda paharul de whisky. Insa se razgandi si merse la canapeaua din fatza celeilalte si se intinse pe ea punandu-si mainile la ceafa, zicand:
  - Asa e mai bine.

[Katharina van der Wall]

Zambi si se rezema de el, ciufulindu-l usor. Ii scoase limba, dandu-si seama cat de copilareste se putea purta. Clatina amuzata din cap si il urma in living, asezandu-se pe canapea. Isi puse un picior peste celalalt, aranjandu-si fustita albastra si zambi, multumindu-i cand ii aduse paharul cu whisky. Lua o gura si isi cauta tigarile prin buzunar.
-Pot? Intreba zambind dulce, indicand in acelasi timp spre pachet. Isi desprinse parul, acesta cazandu-i in valuri pe spate si piept, acoperindu-i decolteu.

-Daca nu te-as cunoaste, as spune ca fugi de mine, zise cand se intinse pe canapeaua din fata ei, si rase incet, aprinzandu-si pana la urma o tigare, caci stia ca tanarul nu se va supara. Trase un fum, si se folosi de bagheta sa, pentru a face o scrumiera sa-i apara pe canapea, langa picior. Isi linse buzele lent, simtindu-le usor uscate si clipi dulce din genele-i lungi. Incepu sa-si onduleze o suvta de par pe deget.

[Klaus Lovel]

• Dadu din cap afirmativ cand ea il intreba daca poate sa isi ia o tigara. Oricum si el fuma ocazional, deci de ce nu? Isi scoase din buzunar pachetul de tigari si aprinse cu varful baghetei rapid una. Lua cateva fumuri instantaneu si apoi mai lua o gura din paharul cu whisky. Il termina si merse sa-si mai ia unul uitandu-se la Isseult, defapt admirand frumusetea din fata lui.
  - Nu fug, deobicei nu fug de femei..astept ca ele sa vina la mine. Zise el razand ridicand din sprancene.
  
  Eh, asta o zisese ca pe o minciuna.dar nu conta. Oricum i placea sa fie un gentleman cu fiecare domnita, dar unele chiar nu meritau tratament bun din partea lui. Avea si el partile negative dar stia ca o domnisoara sau doamna trebuie respectata indiferent de circumstante, insa nu stii niciodata cine te poate injunghia pe la spate doar pentru ca i-ai spus buna si cateva cuvinte frumoase.
  - Cum ti se pare conacul?

[Katharina van der Wall]

• Îşi lăsă braţul să-i cadă pe picior şi îşi trecu degetele peste fustă, netezind-o, deşi nu avea nimic. Era totuşi obişnuită să facă asta, pentru ca totul să fie perfect. Râse când îl auzi şi schiţă un zâmbet uşor provocator.
  -Vrei să vin şi eu? Te avertizez însă, nu poţi ştii niciodată cum acţionează o viperă, zise şi ridică sugestiv sprâncenele, apoi râse. Pomenise de viperă, căci cei care o cunoşteau îi dăduseră porecla aşa, din cauza comportamentului dur. Ea şi Devon erau extrem de bine cunoscuţi în lumea vrăjitorilor şi lumea ştia cât de răzbunători puteau fi.
  
  Privi încă o dată în jur, auzindu-l şi zâmbi, apoi se ridică cu stil, păşind lent spre el.
  -Este frumos. Dacă tu l-ai ales, atunci o să te pun să-mi alegi şi mie unul, zise şi râse uşor, apoi îşi puse o palmă pe umărul lui, privindu-l zâmbind în ochi. Îi privi chipul şi fără să vrea zăbovi mai mult cu ochii, asupra vânătăii, provocate de fratele ei. Oftă încet, şi cu grijă îşi trecu un deget peste ea.
  
  -Ai dat cu ceva? Dacă foloseşti o cremă specială, va trece în câteva ore, zise, căutându-i privirea. Se simţea prost pentru că din cauza ei fusese lovit. Îşi lăsă capul pe pieptul lui, simţind cum toată oboseala acumulată zilele ce trecuseră îşi spune acum cuvântul. Oftă pentru a doua oară şi se desprinse de el, clipind de câteva ori.
  -Îmi pare rău, murmură, dându-şi seama că era posibil să fi exagerat.

[Klaus Lovel]

• Incerca sa uite de rana, oricum nu era mare scofala. Daca tanara voia sa se ingrijoreze pentru cineva ei bine acel cineva era Devon, pentru ca i cam sparsese fata, dar acum nu conta asta. Inspira adanc aerul cald si observa mancarea calda pusa pe masa, Cecilia era o minunatie de batranica, mereu il astepta cu ceva cald acasa. Simti un fior pe sirea spinarii cand aceasta i atinse rana si zise:
  - Stai linistita, nu e vina ta..nu e vina ta pentru ca Devon a devenit un ipocrit si un prost. Zise el maraind ca apoi sa inceapa sa se joace din nou cu degetele in parul ei si o saruta pe frunte.
  - Sau poti sa te muti la mine, Agnes nu se va supara.
  
  Inghiti in sec si o prinse pe tanara de mana tragand-o usor pana la masa.
  Se aseza pe unul din scaune si i facu cu ochiul, zicand:
  - Cred ca amandoi avem nevoie de ceva de mancat si apoi daca vrei putem pierde toata noaptea in pat..aa, pardon..la povesti. Zise el incepand sa rada si apoi lua cu furculita o imbucatura din bunatatile care le facea Cecilia. O privi pe tanara si incepu sa o analizeze din nou.

[Katharina van der Wall]

Aproba usor. Sperase din tot sufletul ca macar Devon sa ramana neatins de forta parintilor si sa nu devina ca ea. In fond, oricat ar fi incercat sa nege, era mai rea ca o vipera. Trase aer in piept, incercand sa nu se mai gandeasca la asta, cand in minte ii veni adevaratul motiv pentru care Devon era asa.
-E vina mea ca el a ajuns asa. Fiind cea mai mare, a trait mereu in umbra mea, si parintii l-au presat intotdeauna sa fie ca mine. Ca sa nu mai spus de faptul ca am reusit sa urc rapid pe scara sociala a vrajitorilor, obtinand un post in Minister. Si Devoratorii? Am capatat respect pentru faptul ca fac parte din ei. Iar el? El este tratat ca fratele mai mic al importantei Isseult d'Madreville. E normal sa ma urasca, zise si clatina din cap, apoi privi cateva clipe podeaua. Ofta si clipi uimita cand o saruta pe frunte. Trupul i se incalzi, iar ceva fremata in interiorul sau. Isi musca buza, marind ochii in clipa in care el vorbi.

-Nu stiu. Ar trebui sa discuti cu sora ta. E si casa ei. Nu poti lua decizii de unul singur, zise si il mangaie usor pe obraz, zambind bland. Ii dadu cateva suvite de pe frunte si apoi il urma chicotind. Se aseza la masa si lua o gura din mancare, dar aproape se ineca auzind ceea ce zisese.il privi si pentru prima oara in atatia ani, obrajii incepura a capata o culoare rosiatica.

-Ti-as mai zice eu ceva, in legatura cu patul, dar ma abtin, murmura si rase, desi inca isi simtea obrajii calzi. Isi trecu degetele prin par, cateva suvite cazandu-i pe chip, iar Isseult le lasa acolo, caci asa, isi acoperea roseata.

[Klaus Lovel]

• Dadu cu mana ceva gen " las-o balta, oricum ea nu prea sta pe aici", dar dadu intr-un final absent din umeri. Incepu sa se joace cu furculita si dupa ce termina mancarea puse farfuria la spalat si se intoarse zambindu-i tinerei. Se simtea ciudat, defapt se simtea extraordinar de bine in prezenta ei si nu stia de ce. Deobicei era ceva normal chiar daca nu o vazuse mult timp, dar acum era ceva diferit. Inghiti in sec si incerca sa se calmeze ca apoi sa se intoarca spre ea si se duse direct in fata ei. O prinse de mana si o trase usor dupa el, trebuiau sa se relaxeze si sa povesteasca, aveau de depanat amintiri o gramada.
  
  - Stai linistita, promit sa fiu cuminte, zise el razand ca apoi sa coboare cu tanara pe niste scari si sa ajunga ca intr-un tunel subteran. O lua inainte si se forma o usa cand el ridica bagheta. Deschise usa usor, iar aceasta scoase un scartait enervant. Isi dadu ochii peste cap teatral, de ce mereu trebuiau ca usile sa scartaie? Aprinse usor becul si tadam! Camera aceea era camera in care se relaxa deobicei, citind ori stand pur si simplu. Era decorata in stil antic, superba.
  
  - Asta e camera unde ma relaxez eu deobicei sau mai bine zis living-ul.