call me

[Kurt F. Malfoy]

• Il auzi pe Stark si reprosurile aduse si se simti ranit. Crezuse ca aveau o legatura speciala si se incumetase sa se bage in mintea ei numai pentru a i-o aduce inapoi pe Ophelia,pentru a nu-l mai vedea cat sufera. Dar acum el striga,el era cel care ii reprosa diverse lucruri? Trebuia sa se fi invatat minte cu privire la el,sa fi invatat ca Mike putea deveni uneori prea naravas si merita sa fie pus la punct. Dar apoi observa ca isi cerea scuze din priviri si lasa pedeapsa la o parte. Deocamdata.
  
  Scena domnisoarei Wilde i se paru falsa si cam insipida,astfel incat nu o inghiti. Nu era un motiv bun insa nu era femeie,asa ca nu stia ce sa creada mai ales ca pentru acele cateva clipe se retrase pur si simplu,o lasase sa fie ea insasi. Se ingrozi sa vada privirea inflacarata,ca de bestie pe care i-o arunca si sa constate ca in spatele ochisorilor alora statea o minte de animal,unul salbatic,imposibil de imblanzit. Ea si Stark se potriveau perfect,doar sa nu ajunga sa se omoare intre ei.
  
  O observa parasind incaperea apoi,fara a mai sta pe ganduri,ii spuse lui Stark '' Du-te dupa ea,Don Juan,ce mai stai? N-o poti pierde a doua oara!''

[Michael Stark]

• Mike o asculta pe Melody, usor incruntat, gandindu-se ca nu se mai confruntase cu asa ceva pana acum. Femeia parea sincera. Nu vedea nimic fals sau exagerat la ea. Mereu pura, sincera si inocenta. In afara de atunci cand i-a tradat pe toti. Inclusiv pe el.
  Rase cand ii auzi indemnul lui Kurt.
  
  "Ce naiba," spuse, apoi merse dupa Melody cu pasi mari, batandu-l usor pe umar pe liderul Sfintiilor Mortali in semn de scuze pentru ca isi pierduse controlul.
  O ajunse pe femeie. Era singura pe coridorul lung. La fel de frumoasa ca si prima data cand o vazuse. Inca nu era sigur ca putea avea incredere totala in ea, insa nu strica sa incerce. La urma urmei, nu isi mai amintea ultima data cand nu luase decizia pe moment.
  
  "Scuze acceptate," spuse el pe un ton usor amuzat si bland in acelasi timp. Isi infasura bratele in jurul corpului ei subtire si frgail. "Sunt dispus sa iti mai dau o sansa daca vrei si tu sa faci acelasi lucru."

[Ophelia Wilde]

• Ii auzi pasii si inima incepu pur si simplu sa ii bata,aproape spargand cutia toracica,aproape facand-o sa urle de durere,fiindca prin fiecare vena curgea veninul vinovatiei. Apoi ii auzi cuvintele si toata durerea se transforma pentru o clipa in agonie,apoi intr-un extaz puternic,adus la culmea semnificatiei. Si-ar fi dorit sa nu fie atat de usor de convins,sa aiba putin timp de gandire,sa fie mai dur,sa o raneasca chiar. Da,nu isi daduse seama pana acum dar facuse toate astea dintr-un masochism sentimental. Durerea fizica ii placea deasemeni insa atunci cand sufletul ii era ranit parea si mai bine. Si totusi...se putea bucura si de ceea ce el dorea sa ii ofere.
  
  '' Nu am ce sansa sa iti dau. Nu te-am uitat niciodata. Mereu ai fost tu,chiar si cand ma gandeam ca esti cu alte femei si eram geloasa. Fiindca sunt geloasa,domnule Stark,si fiindca de acum inainte voi calca peste cadavre pentru ca noi doi sa nu mai fim despartiti decat sa plec urechea la ceea ce se vorbeste despre tine,despre noi.''
  
  Avea aceeasi privire aprinsa,vulcanica,plina de emotie si fericire. Pentru o clipa chiar se incruntase iar cuvintele ei rostite cu un puternic accent irlandez,repezit,nu facura decat sa evidentieze faptul ca tot ceea ce spusese venise din inima si ca de data asta era gata sa se sacrifice. Si mai presus de toate,il saruta brusc,puternic,mai indraznet si mai salbatic ca niciodata,de parca nu ar fi fost ea,ci o amazoana gata sa poarte o lupta. Avea sa lupte,intr-adevar,dar nu cu el,ci cu toti aceia care vroiau sa il raneasca.
  
  '' Si acum,sa facem o plimbare'' spuse se ea dupa ce se desprinse de buzele lui,pe un ton timid,simplu,de parca nimic nu s-ar fi intamplat

[Michael Stark]

• Mike ii raspunse lui Melody la sarut, punandu-si mainile pe talia ei. Parea ca ea voia sa recompenseze toate momentele in care nu fusese acolo sa il sarute. O stranse in brate pentru cateva secunde, apoi ii dadu drumul, stiind ca el e al ei si ea e a lui.
  Zambi la propunerea ei si ii intinse bratul.
  
  "Bineinteles, domnisoara Wilde," raspunse, pe un ton glumet.
  Isi ridica usor nasul, pasind cu o oarecare gratie prefacuta, iesind apoi in soarele puternic. Cu toate ca era o zi calduroasa de iulie, un vant slab adia si le dadea o stare de racoare blanda, domolind puterea razelor solare.
  
  "Cum de te-ai lasat prinsa de micutul Kurt de colo?" intreba barbatul, facand un semn din cap inapoi in casa unde statuse Kurt.
  Sincer sa fie, se cam mirase cand aflase ca Melody era in 'stapanirea' Malfoy-lor. Nu ii statea in caracter sa se lase prinsa si era suficient de inteligenta incat sa se tina in siguranta daca voia. Cu toti acei prieteni aurori, Kurt nu ar fi avut cum sa ajunga la ea fara sa se puna intr-o lumina proasta.

[Ophelia Wilde]

• Privi in urma si ofta. Parintii ii spusesera sa nu se uite niciodata in urma dar acum realiza ca asa micut si dragut cum era,Kurt Malfoy folosise Imperius pe ea. Nu prea avusese ce sa gaseasca in mintea ei. Doar Stark,Stark si...poate si ultima si cea mai eficienta cura de slabire -desi arata ca un schelet ambulant. Cu toate astea vroia sa ramana. Pana acum ea fusese cea iubita,cea aclamata. Isi aminti cum la Teatrul din Hangleton,in timpul musicalurilor,toti o sorbeau din priviri. Apoi,cat timp lucrase pentru iubitul ei,majoritatea angajatilor ar fi pacatuit sub orice fel doar s-o vada fericita. Fusese o rasfatata mica de la inceput dar acum era fata modesta,servitoarea lui Kurt si guvernanta fiicei lui.
  
  '' Mila. Imi e mila de el. Plange in somn si tremura. A trebuit sa ii administrez medicamentul in timpul crizelor. Doar printr-o minune va reusi sa treaca peste urmatorii zece ani. Eu zic ca in patru,e gata. Nu e schizofrenic. Sufera de o boala noua,cu simptome diverse. Nu exista tratament din moment ce medicii nu au mai vazut asa ceva dar i-au dat medicamente care sa incetineasca evolutia bolii. Ce pot sa spun? Merita totul pe deplin.''
  
  Nu uitase procesul la care asistase,lejeritatea cu care isi recunoscuse faptele. Cum descrise in detaliu fiecare din cele 120 de crime - asta intamplandu-se in urma cu sapte-opt ani,acum putea spune ca numarul lor se dublase,probabil. Cum spusese Aurorilor exact unde se aflau cadavrele si mai tarziu,cum ea,singura,se dusese acolo si vazuse fiecare din victimele lui,chiar si de la distanta. Era tanara pe atunci. Ii dorea inca raul,desi ar fi spus rugaciuni pentru el. Ii patrunse in minte atunci,aproape ca o facuse sa innebuneasca. Era un duelist de toata jena,dar cand venea vorba de subconstient,de luptele la nivel psihic,era una din cele mai periculoase persoane.
  
  '' Cum mai merg afacerile? Cu cat au crescut procentele? Trebuie sa promovam noile inventii si sa le scoatem pe piata. Si sa imbunatatim noul turn. L-am proiectat eu dar tot mai merge ceva. Oh,si robotii... ''
  Da,mica Mel,mereu cu gandul la inovatie.

[Michael Stark]

• Mike aruncă o privire fugară la uşa care ducea în casa în care se afla omul despre care vorbise Melody. Nu putea să spună 'Kurt', pentru că el nu cunoscuse niciodată un Kurt bolnav, care plânge şi tremură. Sincer, era aproape sigur că nici nu voia să cunoască acel Kurt. Şi faptul că avea să moară era mai mult decât putea să suporte.
  
  Prietenul lui, cel care i-a dăruit iertare, o şansă nouă, nu putea să fie pe moarte. Şi totuşi, când ochii lui dădură din nou de Melody, ştia că ar fi ales-o pe ea în locul oricui altcuiva, până şi a lui Kurt.
  Râse la auzul cuvintelor ei. Tipic femeii să vrea să fie pusă la curent.
  'Ei bine, suntem într-un stadiu destul de bun,' spuse Stark, luând o postură de 'bussiness man'. 'Firma noastră produce aproape 55% din armele vândute pe piaţă. Am făcut eu câteva îmbunătăţiri la turn, deşi acum că eşti aici va trebui să contiunui tu şi am câteva planuri pentru o vacanţă în curând. Am fost invitat la trei petreceri doar săptămâna asta şi este foarte posibil să vii cu mine pentru că nu ai vrea ca micuţul tău Stark să se plictisească.'
  
  Mike îşi fluutră genele la ultima replică, încercând să imite un copilaş mic şi răsfăţat care crede că poate avea tot ce îşi doreşte fără să mişte un deget. Nu că ultima parte nu era puţin adevărată....
  

[Ophelia Wilde]

• Kurt de abia astepta ca ea sa iasa in oras asa ca de ce nu? Intotdeauna ii zicea cat de minunat e sa ai o viata sociala,ca legaturile dintre oameni,relatiile,sunt ceea ce iti construiesc reputatia. Ea vroia o reputatie,vroia sa ajunga in cercurile inalte,sa se distreze razand subtil de bogatasi. Avea cunostintele si subtilitatea necesara pentru a face asta. Nu vroia sa ii distruga reputatia lui Michael,doar sa o intareasca,sa il faca sa para un om care-si gasise un partner pe masura,o persoana care il egaleaza,chiar intrece privind anumite lucruri dar in cele din urma il tempereaza si-l ajuta. Ea era acea persoana,nimeni alta.
  
  '' Domnisoara Wilde ar fi mai mult decat incantata de aceasta oportunitate minunata. Gandeste-te doar cati partneri de afaceri ne-am face atunci. Cu mintile si charmul nostru,gandeste-te cati bani vei face''
  
  Era vorba de afacerea lui,nu a ei. Muncea la tot acel lucru pentru el. Se multumea cu slujba umila de insotitoare a lui Kurt si guvernanta a Freyjei. Ii era de ajuns cu asta,ii placea sa faca parte din familie,chiar si asa. Orice familie avea demonii ei iar ea prefera sa fie alaturi de cel mai intunecat demon al Malfoy-lor. Sa il inteleaga,sa il ajute. Si astfel poate ii dadea si el o prima de Craciun si posibilitatea de a iesi mai des in oras cu Mike! Macar atat merita si ea.
  
  '' Turnul e pe jumatate gata,vreau sa ma apuc de automatizarea a jumatate din el,astfel incat sa folosim oameni doar cand vine vorba de armament usor. Nu putem risca sa fim jefuiti sau inselati in vreun fel. Masinariile le poti deconecta,oamenii,doar ii poti ucide iar eu nu vreau asta.Deocamdata.'' apoi il privi,zambind larg '' Mi-a fost dor de lumea noastra nebuna.''

[Michael Stark]

• Mike zâmbi când auzi entuziasmul din tonul ei şi îi strânse uşor mâna într-a lui, apoi răspunse pe un ton amuzat, cu o notă de nerăbdare în el.
  'Ei bine, de abia aştept să vii înapoi. Turnul e genial deja, abia aştept să văd cum va arăta când îl vei termina. Este copilaşul tău.'
  
  Îşi mută privirea de pe ea, pe orizontul portocaliu a unei dimineţi devreme de vară. Privi pentru câteva secunde linia care separa cerul de pământ, gândindu-se că dintr-odată, viitorul lui se transformase într-unul frumos, care aştepta să fie împlinit.
  Îşi băgă mâna în buzunarul sacoului şi simţi acolo o cutiuţă.
  
  Era una mică, cu exterior de catifea roşie şi elegantă, cu margini şi închizătoare de aur. Îşi muşcă ambele buze pe rând, întrebându-se cum să facă asta. Sentimentalismele nu îl caracterizau, aşa că ştia că până la urmă va face totul în stilul lui.
  Se opri, oprind-o şi pe Mel deodată cu el. Îi zâmbi încurajator, deşi simţea că el ar fii trebuit încurajat, apoi se aşeză pe unul dintre genunchi, scoţând cutia din buzunar,
  'Minunată domnişoară Wilde, vrei să îmi dai onoarea să stai lângă min pentru tot restul vieţii?'

[Ophelia Wilde]

• Il privi de parc-ar fi fost un martian apoi incepu sa rada isteric si-i spuse sa se ridice,fara a se umili. Nu ii placea sa-l vada in genunchi,catusi de putin. Nu era o cerere,era o confirmare. Nu ii placea sa il vada cerand,practic cersind un raspuns. Ii puse mainile pe umeri,apasand cu putere,aproape barbateste,si-i zise:
  
  '' Daca imi mai zici vreodata ca sunt minunata,iti arunc toate inventiile in aer. In al doilea rand,lasa romantismul. Nu il ultimul rand,da,vreau,daca nu ti-ai dat seama de asta deja.''
  
  Il privi furioasa pentru ca nu vroia ceva romantic si lipicios. Ea prefera sa actioneze,ea prefera sa fie totul direct. Asa ca pur si simplu il stranse in brate,zambind larg in timp ce simti ca inelul i se potrivea perfect pe deget.
  
  '' Vino aici,baiete!''spuse ea pe un ton usor obraznic,privind in urma ca nu cumva Malfoy sa isi faca aparitia. Nici urma de el asa ca tanara il prinse pe Stark de gulerul camasii,lipindu-si buzele de ale lui intr-un sarut cu mult mai pasional decat oricare altul pe care i-l daruise.

[Michael Stark]

• Mike râse când observă refuzul clar al Opheliei în legătură cu romantismul şi se ridică din genunchi. Nu era un tip romantic, însă Ophelia îl cunoştea.
  Zâmbi şi îi răspunse la sărut, un val de uşurare şi fericire incontrolabilă trecându-i prin corp în momentul în care auzi răspunsul afirmativ al femeii. Ştia că Ophelia era îndrăgostită de el, şi o parte din el ştia răspunsul la cerere încă înainte să îl dea.
  
  Ok, dacă se gândise la asta, atunci tocmai revenise Stark în interiorul lui, pentru că nimeni nu putea fii mai narcisist decât atât. Îşi dezlipi buzele de ale ei, aruncând o privire în gen 'vezi cum se face?' spre fereastra casei- sau mai bine zis palatului?- de vacanţă a lui Kurt. Ştia că îi privea de undeva din umbră şi ştia că ştia ce tocmai se întâmplase. În plus, toată lumea ştia că el ştia ce face Kurt şi Kurt ştia ce face el. Logic.
  
  'Doar mă ştii, Ophelia, dragă,' spuse el pe un ton amuzat. 'Numele meu mijlociu e "stil".'
  O prinse de după talie şi începu să se plimbe încet, însă de data aceasta înapoi spre casă. Admiră faţa femeii pe care o iubea, ştiind că de acume ra a lui.