home sweet home

[Lexie Stryder]

• Lexie încuviinţă, fericită că Kurt înţelesese şi că nu avea nicio problemă cu decizia ei. Îşi frecă palmele una de alta, apoi îi întoarse zâmbetul bărbatului.
  "Mulţumesc de înţelegere," spuse, apoi îşi aşeză mâna pe umărul lui pentru câteva secunde.
  
  Se ridică de pe canapea, punându-şi mâinile în buzunarele din spate a blugilor.
  "Vrei ceva de băut?" întrebă, hotărâtă să meargă în bucătărie.
  Cu Kurt era mai mult decât uşor să te îmbeţi. Nu era greu să bei un pahar, apoi două, apoi să începi să ameţeşti şi până la urmă să te trezeşti la baie fără să ai nicio idee cum s-a întâmplat totul.
  
  Se îndepărtă de locul în care stătea Kurt, făcându-i semn să vină după ea în bucătărie. Luă din frigider o sticlă de whiskey-foc şi o puse pe masă, apoi scoase două pahare din dulapul de sus al mobilei. Se aşeză pe scaun şi puse băutura în ambele pahare.
  "Spune-mi ce ai mai făcut," îl îndemnă ea, cu un zâmbet. Nu se întâlniseră de vreo două săptămâni şi vipeirna era curioasă ce se mai întâmpla în viaţa lui.

[Kurt F. Malfoy]

• Observa sticla de whiskey-foc si fara sa-si dea seama,privirea lui mandra si rece se transforma intr-una usor sceptica. Stia ca daca avea sa continue asa avea sa dea in ciroza dar ce conta,oricum murea o data si o data,de ce sa nu moara vesel,cu sticla la gura si dornic de inca un paharel,intreband unde disparuse romul - probabil ca Ivy avea sa ajunga sa ii ascunda bautura dar inainte de a o ascunde trebuia sa o gaseasca si putea sa jure ca nimeni nu cauta dupa biblioteca sau in sifonier,acolo unde el insusi ascundea rezervele de vodka,whiskey,rom si gin.
  
  Dadu gata jumatate de pahar dintr-o singura inghititura,brusc si fara a spune ceva,fara a o atentiona pe Lexie ca urma sa se intample ceva frumos,ce trebuia imortalizat. Si acel ceva foarte frumos se intampla mai repede decat isi putuse inchipui cineva : fata i se inrosi,limba incepu sa-i tremure in gura si ochii i se umezira.
  
  '' Oh Doamne,e genial...'' spuse el cu o voce amuzanta din cauza ca il ustura limba foarte rau
  
  Si doamna Malfoy bea whiskey-foc si uneori ii mai dadea si el,dar daca mama lui punea doar anumite ingrediente care sa faca bautura mai dulce,atunci Lexie probabil ca turnase in nestire alcool pur. Altfel nu isi putea explica de ce era astfel. Dar era genial. Probabil ca ficatul lui urla acum.
  
  '' Pai ... ce am facut? Oh,am aflat ca Ivy mai avea un unchi,unul care vroia s-o omoare,in cardasie cu frate-meu. Da,amandoi traiau. Au fost in Azkaban dar i-am prins si i-am ucis. Culmea,tata mi-a intins o cursa. Ma vroia mort. Vroia sa il lase pe fiul lui preferat sa se razbune. Oh si acum tre' sa fac cumva sa nu afle mama ca dracusorul traia. In alta ordine de idei ma sperie ca Freyja e atasata de Victor,stii? Nu vreau sa am nepoti blonzi,obsedati de cadavre. Si nu vreau sa fiu bunic la 30-40 de ani! .. Tu ce ai mai facut?''

[Lexie Stryder]

• Lexie ridică din sprâncene zâmbind. Tipic Kurt. Povesteşte toată tărăşenia de parcă ar fii un lucru obişnuit, practicat în fiecare zi de toată lumea. Deci fratele lui trăia. Din câte ştia viperina, Klaus fusese mâncat de viu de către Kurt, un lucru dezgustător şi oribil din punctul ei de vedere. Însă tăcea, pentru că ştia prin ce durere trecuse bărbatul atunci şi că a-i critica acea perioadă ar fi fost de prost gust.
  
  Oricum, nu ştiuse că Ivy avea un unchi. Şi faptul că era în cârdăşie cu Klaus era aproape hilar. Ciudat de întâmplător. Ceva o lovi brusc. Numele fratelui lui Kurt era Klaus, însă viperina mereu îşi imagina un 'Klaus Malfoy', nu un 'Klaus Wildrig'. Cum putuse fii atât de proastă? Ea fusese cea care îl eliberase din închisoare, pe el şi pe Michel. Michel Thibault. Aproape că îşi dădu o palmă peste faţă.
  
  Îşi amintea clar. Fenrir nu voia să iasă din închisoare şi să o ajute numai dacă îi scotea şi prietenii de celulă.
  "Eu i-am eliberat," spuse, brusc. "Nu am făcut legătura, îmi pare rău."
  Ei bine, măcar îi prinseseră şi totul era ok acum.
  "Oricum, nu am mai făcut mare lucru în ultimul timp. Am fost la Hogwarts şi am aflat povestea unei fantome, apoi m-am împrietenit cu o altă fantomă în camera în care se află Oglinda lui Erised. În rest, am stat pe acasă şi prin Hogsmeade. Am întâlnit pe cineva şi cred că s-ar putea să fie ceva între noi."
  Ultima frază o spuse repede şi pe neaşteptate, apoi luă o înghiţitură din paharul ei cu wiskey-foc.

[Kurt F. Malfoy]

• Zambi strengar,ridicand din sprancene,semn ca ii atrase atentia si ca vroia detalii. Luand in considerare faptul ca era mai rau decat o femeie cand venea vorba de barfa si cafeluta,putem spune ca nu avea sa ii scape acest subiect. Oricum era sigur ca pana la urma,inima ei plina de pasiune ar fi vrut sa lase putin din povara adunata si sa exprime tot ce simtea. Intr-un fel,modul in care Lexie spusese toate acele lucruri si privirea pe care o avusese,ii aminteau de el insusi cand se indragostise prima oara. Sau de Ivy cand era in toane bune si se afla impreuna cu el.
  
  '' Cine e Don Juan-ul? E tanar? E frumos? Cu ce se ocupa?''
  
  Uitase si de ficatul lui,si de whiskey pana si de faptul ca purta sosete de culori si modele diferite. Uitase de tot. Vroia sa se concentreze asupra noului individ din 'gasca'. Prietenul lui Lex,era si prietenul lui. Cel care o ranea pe Lexie,avea de-a face cu el si daca tipul avea in gand doar sa o seduca si sa o paraseasca atunci era clar ca avea sa devina inamicul numarul unu al lui Kurt. Dar nu-si facea griji. Lexie avea de obicei gusturi bune si nu alesese niciodata gresit. Exceptand atunci cand ei doi fusesera impreuna,cand nu vazuse cat de disperat era si cat de ironica era toata situatia. Dar amandoi trecura peste asta. El urma sa fie mereu alaturi de Ivy si ea - cine stie? - alaturi de noul ei Fat-Frumos.

[Lexie Stryder]

• Lexie ridică din sprâncene, deşi se aşteptase la o astfel de reacţie. Sincer, nici nu ştia dacă fusese o decizie înţeleaptă să îi spună lui despre ceea ce credea ea că se petrece între ea şi Robb. Mai ales că ar fii fost foarte posibil ca sentimentele să nu îi fie întoarse, ceea ce însemna că mai exista posibilitatea de a fii rănită. Şi ştia ce putea face Kurt când cineva apropiat de el era rănit.
  
  Cu toate astea, la câte făcuse Kurt pentru ea, se simţea mai mult decât în siguranţă să îi împărtăşească orce informaţie. Bina, aproape oricare.
  Viperina râse scurt.
  "Ei bine, e redactor-şef la Profetul Zilei, e cu câţiva ani mai mare decât mine şi e mai mult decât frumos," spuse fata cu un zâmbet ştrengar. Adevărul era că voia să îi dea cât mai puţine detalii.
  
  Mai luă o înghiţitură de whiskey-foc.
  "Dar nu e nimci clar între noi, s-ar putea să nu vrea să fim mai mult decât prieteni," adăugă Lexie repede.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi si zambi larg. Chiar era incantat. Nu uitase ca el fusese ultimul ei prieten si ca mai incercase ceva cu Victor,din cate aflase. Dar fata aceea buna se pricopsea mereu cu barbatii cei mai rai - si nu-i era rusine sa spuna ca era unul din ei. Spera doar ca acum domnul ziarist sa fie varianta mai buna. Trebuia sa fie,trebuia,in caz contrar nu stia de ce dar probabil ca ar fi suferit mai mult decat ea. Prima lui iubire fusese Natalie - si asta la treizeci de ani. Avusese parte de 'indragosteli' dar acea iubire adevarata venise doar atunci. Si apoi,pierduse totul. Apoi,India. Si pe ea o pierduse. Lexie,desigur,dar pe ea o avea ca amica doar. Si acum,in final,Ivy. Ii era frica sa nu o piarda si pe ea insa probabil ca in tot acest timp doar se antrenase. Da,isi antrenase intr-un fel sufletul pentru acea dragoste pura si aproape supra-omeneasca pe care femeia aceea i-o daruia. Spera ca Lexie sa aiba parte de aceeasi dragoste alaturi de acest domn.
  
  '' Va fi. Presimt. Daca nu acum,in viitor. Ai incredere intr-un Clarvazator.''
  
  Ii prezise lui Ivy ca avea sa devina prietena lui? Da. Prezise ca el insusi va muri cat de curand? Da - desi acesta fusese fratele lui,tot 'el' era considerat. Prezise si ca avea sa aiba o noua familie si ajunsese sa poarta numele de Malfoy. Nu in ultimul rand ii spusese Freyjei ca aveau sa se mai revada dupa prima intalnire,si acum era fiica lui. Nu vedea totul clar,dar vedea intotdeauna adevarul. Si stia ca Lexie si acest barbat aveau sa fie impreuna,intr-un fel sau altul.

[Lexie Stryder]

• Lexei râse scurt când îi auzi vorbele lui Kurt. Da, mare Clarvăzător. Cu toate astea, nu putea să nu se simtă confotabil că auzise acele cuvinte de la el. Dacă era ceva la ce se priccepea Kurt, asta era Occlumanţia, Legilimanţia şi, în general, jocurile minţii. Nimeni nu putea să conteste asta. Până şi cei care îl priveau cu dezgust sau cu superioritate îi recunoşteau această calitate.
  
  Viperina mai luă o gură de whiskey-foc, strâmbându-se când simţi concentraţia de alcool. Mamă, nu credea că era atât tare...
  Îşi lăsă paharul pe masă, convinsă că nu îl va lua de acolo prea curând. Totuşi, se gândi dacă nu fusese o greşeală să lase o sticlă întreagă pe masă, în faţa lui Kurt.
  
  "Da, presupun că ai dreptate," spuse Lexie, destul de încrezătoare. "Oricum, m-am hotărât să fiu mai optimistă şi să încerc să privesc partea bună a omului înainte să acţionez."
  Viperina avusese unele scăpări în care se comportase aiurea cu persoane pe care le judecase greşit din prima clipă. De exemplu cu sora lui Ivy, Julieta. Fusese rea şi rece cu ea prima dată când se înâlniseră la Hogwarts, în anul patru sau ceva de genul, şi continuase să se poarte urât cu ea de atunci până acum câteva luni când făcuseră pace. Îşi muşcă buza.
  
  "Cum merge treaba la Minister?" întrebă fata, curioasă în legătura cu noul job al bărbatului.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii asculta cuvintele si zambi in final apoi se vazu interogat. Isi duse un deget la buze,tragand usor de buza inferioara,semn ca se gandea. Da,uneori avea si gesturi de copil redardat mintal,in varsta de 4 ani care nu stie daca tipa din fata lui e maica-sa sau Godzilla. Asa ca pur si simplu se decise sa zica totul direct,cu bune si cu rele.
  
  '' Paaai...hipogrifii ma considera sexy. Numai saptamana trecuta mi-au sfasiat o haina,aia mov care imi placea mult. Si Phoenicsii au o pasiune pentru mine. M-au trimis dupa quintapezi si dragoni si in fiecare seara fug la mami si o rog sa nu ma mai lase sa merg la munca.''
  
  Groaznic. El avea o cobra imperiala si un lup,cum se asteptau ca el sa se impace bine cu ele? Nu ii placeau animalele,nu ii placeau oamenii. Nu ii placeau lucrurile cu viata,mai ales cand erau rele si urate. Pe scurt,isi detesta slujba.

[Lexie Stryder]

• Lexie râse la auzul cuvintelor lui Kurt. Deci noii admiratori ai bărbatului erau hipogrifii şi Phoenicşii. Era interesant cum mereu lumea se întoarce pe dos când ţi se pare că în sfârşit a revenit la normalitate. Cel mai bun exemplu era Kurt, de fiecare dată când credeai că se poartă ca un om normal, face el cumva şi schimbă lucrurile. Lexie se obişnuise cu ideea că nicio persoană pe care o cunoaşte nu e chiar normală, aşa că nu îşi mai irosea timpul şi energie crezând contrariul.
  
  Cu toate astea, normalitatea era o noţiune subiectivă. Pentru viperină, a fii 'normal' însemna a nu avea caracter uneori. Ei îi plăceau lucrurile diferite, ciudăţeniile. Poate de asta ceilalţi copii de la orfelinat o evitaseră întotdeauna. Sau pentru că oriunde era ea, ceva sărea în aer. Oricum, nu era chiar înnebunită după compania Încuiaţilor.
  
  Lexie îşi aşeză coatele pe masă şi îţi privi aproape însistent paharul aproape gol, ca şi cum ar fi aşteptat să se ridice şi să se umple singur.
  'Ştii, chiar am vrut să îţi spun acum câteva zile,' începu ea, mutându-şi privirea asupra lui Kurt. 'Zona asta e plină de Thestrali. Presupun că e ceva herghelie prin pădure.'

[Kurt F. Malfoy]

• Kurt se ingalbeni la fata si isi mai turna un pahar pe care il dadu gata cat ai clipi.O privi pe Lexie cat se putea de serios apoi,zambind scurt,dar fortat,se confesa.
  
  '' Uneori mi-e frica sa nu fiu violat de chestiile alea.'' Nu ii placeau animalele,mai ales cele magice. Cele pe care le avea erau incuiate. Gaseai lupi si cobre pe toate drumurile...uneori.
  
  Adevarul e ca si-ar fi schimbat slujba oricand,cu ceva mai impunator,mai important,desigur. Nu avea sa se intoarca sa serveasca ceai si fursecuri la Pudifoot. Desi aflase multe informatii acolo,mai ales de la elevele de la Hogwarts care isi vindeau toate secretele in schimbul unui zambet frumusel. Nu se considera aratos,ci dimpotriva,dar dadea tot ce era mai bun din el cu ceea ce avea. Isi dorise ochi verzi,nu-i avea. Par blond,nu-l avea. Maini mai delicate,mai frumoase. Nici alea. Dar macar el stia o suta de moduri diferite de a strangula o persoana cu mainile goale. Era si aia o calitate,ce putea sa zica?
  
  '' Cand eram mic vroiam sa fiu fericit. Da,meseria de 'fericit' a fost mult timp ceea ce mi-am dorit sa fac...Tu ce vroiai sa devii cand erai micuta?''