Dreams are made out of real things

[Ema Snow]

Dreams are made out of real things
Rainer & Ema

Lumina diminetii ii contura trasaturile fetei. Avea ochii verzi pe jumatate deschisi, cu umbre fine sub ei. Expresia chipului nu spunea nimic in mod deosebit. Poate doar sa dea senzatia ca tanara era obosita, iar asta nu era prea departe de adevar. Ema nu dormise bine de foarte mult timp, dar se acomodase cu ideea. Cateva ore de somn si o carte buna in miez de noapte faceau minuni in cazul ei.
Soimeanca isi ridica privirea spre ceasca din fata ei. Cafea... Cafea cu lapte. Ce metoda buna de a-ti incepe ziua de sambata! Se uita in jur. Localul in care se afla era destul de aglomerat pentru acea ora, insa nu o surprindea. Multi veneau in Hogsmeade la sfarsit de saptamana, elevi de la Hogwarts si nu numai. Ema isi dadu la o parte parul ce-i acoperea obrazul stang si isi pleca privirea asupra cartii de pe masa. ' 'Sensul vietii intr-un pahar cu apa'... Asta chiar este o carte buna' gandi ea inainte ca toate cuvintele pe care le citea sa se amestece in mintea ei, curgand intr-un rau involburat. O fascina. Nu crezuse ca viata unui actor se poate dovedi atat de grea, dar cartea demonstra contrariul.
Ema dadu pagina intr-o miscare calma, desi in sinea ei gestul era inflacarat.

[Rainer Faust]

Era mult prea devreme, iar Rainer nu era foarte sigur ce cauta in Hogsmeade (pe care il recunoscuse dupa o tablita cu numele satului...). Tot ce-si mai aducea aminte e ca bause cu niste indivizi destul de dubiosi intr-o carciuma imputita de pe Aleea Nocturn, apoi se trezi stand linistit pe o banca in lumina diminetii, intr-un satuc pe care nu il cunostea. Il durea infernal capul, mai ales cand incerca sa-si aminteasca cate ceva din orele pierdute in compania lor, si ramase surprins cand descoperi ca mai are doua monede de aur in buzunar. Dupa nopti de genul de obicei te trezesti jefuit si cu beregata taiata prin vreun sant. Se pare ca se nascuse sub o stea norocoasa.

Intra intr-o cafenea oarecare, cam aglomerata dupa gustul lui, dar nu avea de gand sa se piarda pe stradute cautand alta. Se duse intai la baie si isi spala urmele noptii trecute de pe fata. Se privi in oglinda; inca era destul de tanar incat oboseala si nebunia noptilor de betie sa nu se cunoasca pe chipul sau. Avea nevoie de o cafea, totusi.

Iesi pe terasa cu ceasca de cafea aburinda in mana si isi roti privirea in jur, cautand o masa libera. Vazu o tanara stand singura la masa si se gandi ca e norocos sa gaseasca o tipa atat de draguta stand singura intr-o sambata dimineata.

"Ma scuzati ca va deranjez" ii se adresa, cu zambetu-i caracteristic pe buze, "Dar peste tot e plin. V-ar derajna daca am imparti masa, sau asteptati pe cineva?"

[Ema Snow]

Ema isi ridica iar privirea, iar ochii i se marira putin. Prima informatie pe care a putut s-o proceseze despre strainul ce i se adresase era inaltimea. Trasaturile lui pareau intimidante, pline de forta tinereasca, dar contrastau cu zambetul politicos si cu scanteia amabila din ochi pe care Soimeanca fie o vedea, fie si-o imagina.
Zambi si ea, lasand cartea pe masa si tragandu-si cuminte ceasca spre ea.
" Niciun deranj!" raspunse politicos. "Nu astept pe nimeni, doar pierd timpul pe aici"
Se stramba scurt si-si recupera cartea. Ema se ura pentru ca statea degeaba. Putea sa fie in camera Ochilor-de-Soim si sa dea o mana de ajutor la curatenie. Putea sa faca ceva constructiv. Totusi, iat-o in Hogsmeade, stand linistita la o masa, cu o carte buna in brate si inconjurata de mirosul cafelei. Simtea cumva ca trebuie sa se calmeze pentru o vreme, sa petreaca timp cu ea insasi.
Mai dadu o pagina si se uita spre barbatul de la masa ei.
" Noapte grea?" intreba Ema zambind, indicand cu barbia spre ceasca de cafea.

[Rainer Faust]

"Oh, nimic care sa nu se poata repara cu un dus rece si un somn sanatos" ii zise, plecandu-si intr-o parte capul, incercand sa distinga titlul cartii pe care domnisoara o citea. Din pacate, nu reusi, asa ca ii zambi larg si lua o gura zdravana de cafea, care desi il arse la limba, parea ca are darul de a-l inviora instantaneu. Ofta de placere.

"Rainer Faust" ii se prezenta, constient ca ii se simtise accentul la rostirea propriului nume cu multe mai pregnant decat si-ar fi dorit. Ii era imposibil, totusi, sa isi pronunte numele asa cum il pronuntau englezii.

"Ai putea fi atat de amabila, in cazul in care cartea pe care o citesti nu e ceva foarte urgent, sa imi explici si mie unde ne gasim?"

[Ema Snow]

Ema zambi cand isi primi raspunsul si urmarii cu mirare miscarea capului tanarului. Ii lua o clipa sa realizeze intentia si inalta cartea, lasand lumina sa se reflecte pe 'Sensul vietii intr-un pahar cu apa'. Nu reusi sa-si dea seama daca fusese suficient de rapida, dar ignora situatia cu lejeritate si se intoarse la citit.
Soimeanca isi ridica privirea cand tanarul se prezenta. Avea un accent diferit, iar felul in care isi spusese numele parea natural, dar nelalocul lui aici. Asta fusese impulsul de care avusese nevoie. Mintea ei incepu sa analizeze. In acelasi timp, realiza ca politetea o impingea spre datorie.
" Ema Snow. Incantata" zambi ea, prezentandu-se de asemenea.
Urmatoarele cuvinte ale lui Rainer doar ii confirmara teoria ca nu era de pe aici. Il privi o clipa lunga, intrebatoare, apoi se destinse intr-un zambet. Ema lasa cartea pe masa, langa ceasca de cafea.
" Desigur!" raspunse vioaie. " Suntem in Hogsmeade, un sat de vrajitori din apropierea domeniilor Hogwarts-ului."
Ema ridica un deget calm, rugandu-l fara cuvinte pe Rainer sa astepte o clipa. Isi lua bagheta de la cureaua blugilor si deschise cartea la ultima pagina, bucurandu-se sa observe ca nu notase nimic.
" Gecyðan Englaland finnas" sopti si atinse hartia goala cu varful baghetei. Soimeanca urmari cum pete aurii se intind pe suprafata foii si prind contur. Dupa cateva secunde, se inchisera intr-un cafeniu delicat, lasand in urma o harta nu prea detaliata a Angliei. Ema impinse cartea deschisa spre tanar si puse un deget subtire pe pagina.
" Noi suntem chiar aici" zambi fata, constienta de faptul ca o parte din ea inca incerca sa-i dea de cap accentului.

[Rainer Faust]

"Hogsmeade..." repeta ganditor, inercand sa isi aminteasca unde mai auzise numele asta, dar spre nemultumrirea lui nu reusi. De Hogwarts in schimb auzise.

"Atunci, as putea pune pe seama studentilor aceasta aglomeratie? Mi se parea un pic cam cuidat ca un satuc atat de mic sa fie plin de atat de multi tineri" arunca o privire in jur si trebui sa recunoasca ca majoritatea pareau inca pusti de scoala. Nu ca el ar fi fost cu mult mai batran decat ei, asa ca nu se simtea nelalocul lui.

Se intinse peste masa aruncand o privire pe harta tinerei si isi dadu seama ca se afla cam departe de Londra. Aparutul pe distante lungi era destul de obositor, dar nici ideea de a calatori cu trenul nu prea ii facea cu ochiul. Pufni iritat si decise ca avea sa decida mai tarziu ce avea de facut. Inca mai avea o cafea aburinda in cana si ii se facuse si foame.

"Ema, pot sa-ti spun Ema? Esti si tu studenta la Hogwarts?"

[Ema Snow]

Soimeanca aproba cu un zambet.
" Da, cam asa e pe aici in weekend. In timpul saptamanii e mult mai placut. E liniste si oamenii sunt chiar amabili"
Ridica din umeri si lua o gura de cafea. Privirea i se muta din nou pe chipul lui Rainer cand acesta vorbi.
" Sigur, raspund greu la altele" chicoti.
Apoi se gandi o secunda si se stramba. Teoretic era in anul VII, desi varsta ei spunea altceva. Ignora gandul si se intoarse inapoi in conversatie.
" Ochi-de-Soim, Casa Albastra de la Hogwarts" si aproba cu o miscare a capului in timp ce vorbea. " Presupun ca tu nu ai fost un student al aceleiasi scoli... Vorbesc gresit?"
I se paru ca sunase cam nepoliticoasa si cauta o solutie sa o dreaga.
Pocnetul mental era aproape sonor si in realitate. Ochii Emei stralucira cu acea scanteie a recunoasterii, desi nu era foarte sigura. Oricum, tot era bine ca ajunsese la doua variante in 'misiunea' ei pe care o incepuse cand il auzise pe Rainer vorbind. Ridica un deget subtire la nivelul barbiei.
" Germania?" intreba ea nesigura. " Desigur, ar putea sa fie si Franta..." adauga aproape imediat, dar reveni nehotarata, ca o adevarata nativa a Balantei. " Desi nu prea pot spune ca esti din Franta"
Spera doar ca nu se insala si ca nu il jigneste.

[Rainer Faust]

Rase cu un hohot sonor cand ii auzi realizarea, ceea ce trezi cativa batrani din picoteala. Acestia se uitara uracios la el, susotind nemultumiti, dar lui Rainer nici ca-i pasa. Se opri din ras si o privi amuzat, imaginandu-si-o storcandu-si creierasul incercand sa ii dea de capat accentului lui (nu arata destul de neamt incat sa puna semne de intrebare, accentul era tot ce parea strain...)

"Germania, da, ai ghicit de prima data" ii spuse, stergandu-si pe furis o lacrima adusa de criza de ras. "Puteai sa ma intrebi, daca erai curioasa, dar banuiesc ca iti plac enigmele. Oricum, accentul meu e destul de usor de observat, cand nu ma chinui sa il maschez, si de obicei nu o fac."

"Am studiat la Durmstrang" reveni la intrebarea de dinainte, gustand din nou din cafea. "Nu stiu prea multe despre Hogwarts, dar am inteles ca e o scoala interesanta. Stiu ca a scos foarte multi vrajitori de seama, iar castelul pare un loc fascinant. Mi-ar placea sa-l vizitez odata, dar din pacate nu cred ca voi avea ocazia. Nu cred ca primesc straini, care nu sunt nici elevi, nici nu lucreaza acolo. Durmstrang, cel putin, nu ar fi primit niciodata..."

[Ema Snow]

Ema ridica sfios din umeri, zambind.
" Soimeanca... N-ai ce-i face.." adauga ea ca un fel de afirmare a placerii pe care o prezenta pentru enigme. O afirmatie cam sucita si subtila, dar plina de energie.
" Si e bine ca nu incerci sa-ti ascunzi accentul. E parte din tine si te face sa dai un strop de viata in locul asta relativ monoton" zambi Ema.
Stia ca 'monoton' nu era o descriere grozava si era destul de departe de adevar. Acum, depindea de punctul de vedere din care priveai lucrurile. Hogsmeade era atat de vioi, incat devenise cumva o caracteristica a satului. Iar asta il facea obisnuit intr-o maniera ciudata de a o spune. Mai ales pentru elevii de la Hogwarts. Regula se aplica Angliei in general. ' Da-o naibii de filozofie la ora asta!' striga o voce mica in mintea Soimencei, aducand-o pe linia de plutire inainte de a intra in complicatii.
Durmstrang... Auzise de fratele unui elev care studiase acolo, dar Ema nu intalnise niciodata un student al Durmstrang-ului. Isi aminti vag de simbolul scolii, de un vultur cu doua capete... Isi scutura capul, facand cateva suvite de par sa tremure in mod ciudat in jurul fetei.
Ema isi ridica privirea si zambi strengareste.
" Fii serios, Rainer!" vocea ii tremura usor, ezitant, in timp ce fata se asigura ca pronunta numele corect. " Daca iti doresti sa vizitezi Hogwarts-ul, nu vad ce te poate opri. Conducerea scolii, dar si elevii in general, sunt primitori. Mai ales daca stii pe cineva din interior. Din proprie experienta, iti spun ca Hogwarts poate fi adapost pentru oricine, atata timp cat intentiile sunt pure. Lumea ar fi chiar incantata sa iti povesteasca cate ceva despre castel si despre tot ce poti gasi pe acolo. Iar cladirea... Daca te detasezi de gandurile zilnice pentru o clipa, poti sa simti magia emanand de pretutindeni in jurul tau."
Soimeanca descoperi ca devenise putin prea entuziasmata. Se aplecase usor peste masa, fluturandu-si mainile prin aer. Se retrase potolita la locul ei.
" Oricand doresti, doar da-mi de stire"

[Rainer Faust]

Ridica din sprancene la auzul cuvantului "Soimeanca", pentru ca lui nu ii psunea nimic, dar se pare ca pentru tanata domnisiara avea o insemnatate. Isi dori sa fi studiat un pic mai bine istoria locului si a scolii, pentru a nu cadea de prost in aceasta lume cu care trebuia sa se obisnuiasca. Isi facu o nota mentaa sa imprumute o carte si sa arunce un ochi. Uita instantaneu de aceasta intentie.

"Nu mi se pare deloc un loc monoton, mai ales privit prin ochii unui strain. Poate pentru tine, care vii aici des, dar pentru mine mai plin de viata decat atat nu se poate. In Germania oamenii sunt mult mai reci, si sa nu intru in detalii despre Durmstrang...."

Se intinse trosnindu-si oasele, un gest nu foarte frumos dar nici ca-i pasa. Isi termina de sorbit cafeaua si mai comanda una, impreuna cu ceva cornulete care ii fusesera recomandate. Ar fi preferat ceva mai consistent pentru micul dejun, dar se multumi cu gandul ca avea sa manance un pranz de urias.

"Pot sa iti fac cinste cu ceva? Pentru bunavionta pe care mi-o arati lasandu-ma sa stau cu tine la masa si intretinand o conversatie?"

"Multumesc de oferta. Poate am sa trec intr-o zi prin Hogwarts, iar atunci am sa te contactez, sa-mi fii ghid."




ooc: scuze de absenta, am uitat de capul meu...