The power of Thibault sisters

[Julieta D. Thibault]

JULIETA & IVY

.

• Isi dadu ochii peste cap in incercarea de a face macar ceva bun in ziua aceea. Se plictisea ingrozitor, Blade statea pe marginea patului si rodea la o jucarie de plus, iar Julieta se holba la el absenta. Se plictisea de ore intregi, nestiind ce sa faca si trebuia sa faca ceva altfel ar fi simtit ca innebuneste. Isi lua cartea sau mai bine zis romanul de dragoste de pe noptiera si cobora jos in biblioteca pentru a-l pune la pune la locul lui, eventual avea sa-si ia alta carte mai tarziu.
  
  Isi scoase bagheta din buzunar si isi alesese o tinuta lejera, o pereche de blugi, tocurile negre si un maieu crem cu o funda alba pe el. Isi aranja parul roscat spre saten si apoi merse sus sa-l ia pe Blade si sa-i puna zgarda albastra cu cateva tinte, ca apoi sa coboare pe scari privind in jur. Nici nu stia de ce se mai uita, era doar ea singura acasa si nu avea cine sa mai fie. Ofta scurt si isi scoase din nou bagheta aparand direct in fata La Trei Maturi.
  
  Inspira aerul rece si vantul ce batea destul de puternic si intra odata cu Blade in cafenea. Se simtea un aer cald si i zambi lui Rosie cand aparu in calea ei, zicand:
  - Bun venit, Julieta. Cu ce te servesc?
  - Ca deobicei. Continua tanara si i facu cu ochiul ca apoi sa se aseze la o masa de la fereastra.

[Ivy Thibault]

• Ivy îşi schimbă ţinuta de spectacol cu o mişcare a baghetei, transformând-o într-o cochetă rochiţă albă scurtă şi nişte tocuri roşii. Îşi înşfăcă în grabă pardesiul şi geanta şi le salută pe celelalte dansatoare, ieşind pe uşa din spate.
  Aerul rece îi mângâie faţa şi Ivy închise ochii pentru câteva momente, lăsându-se purtată de adierea plăcută. Se răcise considerabil afară, însă soarele puternic încă strălucea neînvins pe cer, încercând să topească totul. Din fericire, acum mai era doar o jumătate de minge arămie ce colora cerul la asfinţit. Ivy îşi îndreptă privirea spre el şi zâmbi. Urma să fie o noapte senină.
  
  Porni spre La Trei Mături, ştiind că are nevoie de o Berezero înainte să se ducă acasă. Îi plăcea să piardă vremea prin Hogsmeade după ce mai ieşea de la vreun spectacol, pretinzând că încă era în anul III, o fetiţă ciudată şi blondină, ce se uita cu ochi plin de admiraţie şi respect la orice clădire vrăjitorească din acel oraş. Însă nu era aşa şi acel adevăr o lovi până în suflet cât timp tocurile răsunau pe asfaltul încă încins spre local.
  
  Deschise uşa şi intră, inspirând mirosul obişnuit. Zâmbi şi se uită în jur, realizând că destul de multă lume alegea La Trei Mături ca loc de petrecul o seară de joi, în mijlocul lui iulie. Şi totuşi, o observă pe şatena frumoasă şi înaltă de la bar, sora ei inconfundabilă, ce atrăgea multe priviri de la bărbaţii din jur. Se îndreptă spre ea zâmbind.
  
  "Hei, străino," o salută, aşezându-se lângă ea.

[Julieta D. Thibault]

• Isi indrepta privirea catre fereastra observand ca avea sa ploua in curand ceea ce o facu sa se incrunte. I placea ploaia, doar ca acum chiar avea sa se plictiseasca daca ploua, nu avea cu cine sa vorbeasca. Artimei era plecat, pe Ivy nu o mai vazuse de ceva vreme, sigur era plecata la vreun spectacol iar ceilalti erau cu invatatul la Hogwarts. Isi dadu ochii peste cap si incepu sa se joace cu lingurita in cafea, apoi isi puse un pliculet de zahar si isi muta privirea de la fereastra in jur, nu era foarte multa lume dar cativa se holbau la ea, le arunca priviri fulgeratoare si zambi multumita.
  
  Auzi cum usa se deschide scartaind, din nou. Ura acel sunet, ura zgomotul, ei i placea linistea si tot ce tinea de ea pentru ca, chiar daca uneori era o scorpie putea fi si blanda. La ea se mergea pe sloganul "Pisica blanda zgarie rau", cam asa era si ea. Isi trecu o mana prin par si privi absenta in jur, apoi i facu cu mana la Rosie care pregatea halbe de bere pentru niste tipi, betivi sigur. Nu avea nimic cu cei din jur, doar ca ura betivii. Si ea bea cate un pahar de vin, whisky sau bautura alcoolica dar cei care dadeau peste limita o dezgustau.
  
  Isi mijii ochii si o observa pe Ivy cum se apropie de ea. I zambi cald si o invita sa se aseze, chicotind la salutul ei.
  - Hei hei, mare vedeta. De cand esti cu spectacolele, ai cam uitat de surioara ta. Murmura ea clipind des din gene. O privi pe Ivy in continuare, se facuse mai frumoasa decat ultima oara cand o vazuse. Ivy mostenise trasaturile mamei lor si Julieta a tatalui lor, ceea ce era putin ciudat, chiar daca amandoua aveau destule lucruri in comun.

[Ivy Thibault]

• Ivy îi zâmbi şi o înghionti uşor cu cotul pe Julieta. Da, nu prea avusese timp de întâlniri printre repetiţii şi misiuni şi dansuri şi spectacole. Încercase să se ţină la curent şi cu tot războiul ăsta. În fine, timpul zburase atât de repede încât, de când aflase că Julieta era sora ei, nu mai reuşise să o vadă decât ocazional. Era hotărâtă să recupereze în noaptea asta.
  
  "Deci, draga mea surioară," se îndreptă spre ea cu un zâmbet îngâmfat pe faţă. "Vreau să aud totul despre Făt-Frumos-Artimei."
  
  Ştia că Julieta era într-o relaţie cu un băiat pe nume Artimei. Îl cunoştea de când era la Hogwarts, deşi nu vorbiseră decât de puţine ori. Acum voia să audă tot ce avea sora ei de spus despre el.
  Mă rog, tot ce voia să îi spună. Ivy nu era de fel o persoană insistentă şi îi plăcea să îşi vadă de treabă de obicei. Însă acum era sora ei în joc şi ea ar trebui să joace rolul surorii mai mari, care oferă sfaturi folositoare în toate părţile.
  

[Julieta D. Thibault]

• Chicoti cand Ivy o inghionti usor cu cotul. Chiar daca aflase de putin timp ca Ivy era sora ei si fusese un total soc pentru ea, incepuse sa tina tot mai mult la ea. Oricum, erau prietene de dinainte si se intelegeau bine, iar faptul ca au aflat acest lucru le-a amplificat relatia. Ofta scurt si totusi se gandi ca nu putea sa invinuiasca parintii, desi ar fi vrut sa o faca. Pur si simplu nu putea, nu-i statea in fire.
  
  Isi arcui o spranceana si rase cand auzi de Artimei. Cum de aflase de el? Adica, mai mereu era cu el dar cum sora ei era plecata la concerte si etc, problemele ei nu prea daduse pe la castel sau foarte mult pe la conac. Julieta isi drese glasul, zicand:
  - Depinde ce vrei sa aflii... Si eu vreau sa aflu despre Kurt. Ce credeai? Ca doar tu esti la interogatoriu? Zise tanara ridicand din sprancene.
  
  Nu prea avusese tangente cu Kurt. Defapt, il vazuse doar atunci cand din intamplare iesisera toti, doar ca Ivy lipsise atunci. Dadu absenta din umeri, daca sora ei era fericita cu el atunci si ea era. Gusturile nu se discuta si in primul rand sora ei avea nevoie de companie. Ivy era mai mare ca ea si isi arcui o spranceana cand observa ca incerca sa joace rolul surorii mai mari, iar Julietei i placea chestia asta..o amuza.

[Ivy Thibault]

• Ivy zâmbi. Nu prea puteai să îl descrii pe Kurt în cuvinte. Era prea complex pentru ele. Ar fi putut să stea toată ziua încercând să explice modul în care o fixa cu ochii lui hipnotizanţi, sau sentimentul de siguranţă pe care îl avea în compania lui. Avea o presimţire că Julieta nu era cu adevărat curioasă despre Kurt. Sora ei era genul libertin, căreia nu prea îi păsa cu ce fel de oameni stătea Ivy cât timp era fericită. Aşa că se mulţumi să afişeze un zâmbet şi să spună:
  "Ştii tu, eu sunt nebună, el e nebun, suntem nebuni împreună şi ne iese chiar bine," râse fata.
  Nimeni nu ştia mai bine decât Kurt ce se afla în străfundurile minţii ei. Nici măcar Ivy nu ştia de ce în stare mai bine decât el. Însă faptul că discuţia devie spre Kurt, îi aminti lui Ivy de Azkaban, de Michel şi de Klaus. Ştia că problema asta o implica şi pe Julieta, însă stătuse mult să se gândească dacă să îi spună ce se întâmplase sau nu. Până la urmă, decise că era important ca sora ei să ştie, ca să fie pregătită în caz că altă rudă de care nu ştiau se hotăra să le găsească şi să le omoare.
  "Ultima noastră misiune a fost cam ciudată," începu Ivy. "Am fost cu treburi la Azkaban şi am aflat că Michel Thibault a evadat din închisoare."
  Avu grijă să nu menţioneze şi numele lui Klaus. Nu era sigură dacă Kurt voia sau nu să se afle că el nu fusese cu adevărat mort tot acest timp.
  "Şi am aflat că era unchiul nostru. Şi că evadase de la închisoare pentru a ne omorî pe noi două. Din câte am înţeles, avea probleme cu familia noastră, fiind alungat şi înstrăinat, iar acum că descoperise nişte Thibault în viaţă, s-a hotărât să se răzbune."
  Făcu o pauză, aşteptând ca vorbele să îşi facă efectul. Era important ca Julieta să înţeleagă că era o situaţie gravă.
  "L-am omorât, dar ştii că s-ar putea să fie şi alţii."

[Julieta D. Thibault]

• Dadu absenta din umeri ascultand-o pe Ivy in continuare ce spunea despre Kurt. Nu putea spune ca era incantata de el, niciodata nu-l vazuse cu ochii buni si nu stia de ce. Pur si simplu stia asta si simtea, insa nu avea sa i spuna surorii ei. Daca ea era fericita atunci si Julieta era, in plus ea nu avea cum sa vada ce vedea Ivy la el, deci mai bine tacea decat sa iste o cearta.
  - Ma bucur atunci ca va merge bine, pot spune acelasi lucru si despre mine si Artimei, e genul acela de baiat care te face bine sa te simti oriunde si oricand, cel putin pentru mine. Zise ea zambind, chiar tinea enorm de mult la el si diferenta era ca ei oricum nu-i pasa de gura lumii si ce spuneau altii, contau ei doi si atat, dragostea lor si cam atat.
  Miji ochii la Ivy si se ineca cu sucul ce si-l luase. Isi puse mana la piept, respira sacadat si incerca sa se calmeze, primise zilele trecute o scrisoarea de la numele ala si acum era mort ?!
  - Uhm..bine! Am primit o scrisoare zilele trecute de la asa zisul asta..Michael Thibault, mi s-a parut ciudat prima data caci nu mai auzisem de el, decat asa din vorbele tatei si nu am bagat de seama.
  Brusc isi amintii ca avea scrisoarea la ea si o scoase din geanta, zicand:
  - Uite, asta e..

.

[Ivy Thibault]

• Ivy se încruntă brusc. Deci reuşise să ia legătura cu una dintre ele. Asta era grav.
  "De ce nu mi-ai spus?" spuse ea, şi îi luă scrisoarea din mână. Nu mai aşteptă un răspuns şi începu să citească nerăbdătoare.
  
  
  Draga mea Julieta,
  Am auzit groaznicele lucruri care s-au întâmplat părinţiilor tăi. Îmi dau seama cât de greu e să fii aşa de singură tot timpul, aşa că m-am hotărât să îţi scriu această scrisoare, pentru a mai atenua acest sentiment.
  Eu şi tatăl tău am fost buni prieteni, deşi nişte accidente nefericite ne-au îndepărtat pe când tu erai încă o fetiţă mică. Mi-ar plăcea să îţi explic, dar aş prefera să fac asta faţă în faţă.
  Aş vrea să ne întâlnim sâmbătă, la ora şapte seara, în barul din Little Whinging, pentru a lămuri lucrurile şi pentru a ne putea relua activitatea ca familie.
  Cu dragoste,
  unchiul tău, Michel Thibault
  
  
  Ivy se holbă pentru câtva timp la scris, încercând să gândească.
  "El a fost izgonit, chestia cu accidentele nefericite şi cu tata era doar o capcană pentru a te face curioasă. Te-ar fi adus în acest bar frumos, unde aţi fi stat şi aţi fi povestit câteva ore, de aceea a vrut să vă întâlniţi seara. Aţi fi stat până pe la zece, te-ar fi ameţit puţin cu băutura, apoi ar fi spus că vrea să te ducă acasă. Aţi fi Dispărut şi următoarea zi te-ar fi găsit moartă în casă."
  Parcă vedea totul, ca un film, Toată strategia lui. Toţi erau la fel. Criminalilor le plăcea să aleagă calea uşoară, cea previzibilă.
  "Crede-mă, ştiu ce vorbesc, te-ar fi luat aşa încât să ai încredere în el. Nici cel mai priceput Auror de la Minister nu cred că i-ar fi putut scăpa," spuse Ivy serioasă, aşezând scrisoarea pe masă.

[Julieta D. Thibault]

• Isi dadu ochii peste cap teatral. Vrusese sa-i spuna, dar ea nu era acolo cand avea nevoie de ea, asa ca nu putea spune ca i ascundea lucruri. Isi musca buza inferioara, nu o condamna pe sora ei ca era o vedeta sau ca era in factiunea aceea a lui Kurt si nu prea avea timp de sora ei, insa acum nu putea sa-i spuna asta, tinea la ea dar asta nu insemna ca o lasa sa o judece imediat.
  - Nu ai fost aici cand am primit scrisoarea, am incercat sa dau de tine..insa nimic! Zise Julieta calm, privind-o.
  
  Ofta scurt, stia ca scrisoarea aceea era un fals, ca nu trebuia sa mearga. Scrisul era frumos, dar avea o culoare sangerie frumoasa. Insa cercetasa nu era asa greu de pacalit, probabil pe altcineva l-ar fi dus cu zaharelul dar pe ea sigur nu. Inghiti in sec si mai lua o gura din sucul ei pana il termina, intr-un bun final. Niciodata nu reusea sa termine un pahar de suc pana la capat.
  -Stiu, tin minte ca tata mi-a zis sa ma feresc de Michael Thibault, de aceea nici nu aveam de gand sa merg. Dar, dupa cum ai zis si tu, e mort, insa sunt sigura ca mai sunt destui ca el.
  
  Nu stia probabil ce ganduri avea sora ei, insa ea voia sa se pazeasca bine. Privi in jur, oricine putea fi o persoana rea care le asculta conversatia si gata gata sa le duca spre moarte, nici macar nu stia de ce voiau unii asta. Erau doar surorile Thibault si atat.
  - Dar nu inteleg..ce e chestia asta "Vrem moartea surorilor Thibault"...te-ai implicat in ceva rau cumva?

[Ivy Thibault]

• Expresia feţei lui Ivy îngheţă şi se uită vinovată la Julieta. Normal că făcuse ceva rău, doar era vorba de Ivy.
  "Ok, poate n-oi fi fost eu cea mai sfântă, dar promit că nu te-am băgat pe tine în nimic," spuse ea, apărându-se.
  Nu, era sigură că nimic din ce făcuse ea nu fusese de vină pentru faptul că acum ele erau în pericol. Fusese atentă şi, în plus, dacă cineva ar avea ceva împotriva... acţiunilor ei, nu ar fi vrut să o omoare şi pe Julieta.
  Era altceva la mijloc, ceva mai complicat, pe care Ivy nu putea încă să pună degetul. Ceva ce probabil că făcuseră mama sau tatăl ei. Stătu câteva momente pe gânduri, încercând să îşi imagineze ce ar fi putut să fie aşa de rău.
  "Tu ai fost cu părinţii noştri. Ai observat ceva semne cum că ar vrea să fugă sau să se ascundă de cineva?" o întrebă pe Julieta.
  Putea fi ceva dramă pe care o vedea tot timpul la televizoarele încuiate, cum soţia omoară şi soţul o acoperă şi acum toţi oamenii aceia cu glugi şi torţe vin la ei acasă ca să îi ardă de vii. Îşi dădu seama cât de stupid suna asta până şi în mintea ei, şi se bucură că nu o spusese cu voce tare.