home sweet home

[Lexie Stryder]

• Lexi zâmbi. Avea impresia că sarcasmul fusese inventat pentru a fii folosit de Kurt. Îşi umplu încă un pahar cu whiskez-foc, sperând că vocea raţiunii îi va spune să se oprească din băut în curând dacă nu voia să spună numai prostii restul serii. Însă de ce să nu vrea? Kurt îi ştia toate laturile, secretele şi uneori şi gândurile. O cunoştea prea bine pentru binele ei. Uneori avea impresia că bărbatul s-ar fii putut intoarce brusc împotriva ei. Nu ar avea nicio şansă. Nu acum, în orice caz.
  
  Îşi scutură acele gânduri din minte, asigurându-se că nu avea cum să se întâmple aşa ceva şi fu adusă la realitate de vorbele lui Kurt.
  Îl ascultă cu un zâmbet abia vizibil, apoi oftă uşor.
  'Când eram mică am fost închisă împreună cu Încuiaţi şi toţi se fereau de mine pentru că în jurul meu lucrurile luau foc fără motiv,' spuse viperina. 'Aşa că visul meu era să fiu Ministru al Magiei. Putere, popularitate, şi, cel mai important, o şansă de a schimba ceva. Am crescut şi mi-am schimbat viziunea asupra întregii situaţii.'
  
  Îşi trecu o mână prin păr, apoi o lăsă pe masă, luând încă o gură de whiskez.
  'Ţi s-ar fii potrivit meseria de "fericit",' spuse cu un zâmbet.

[Kurt F. Malfoy]

• Era fericit. O casnicie asa cum si-o dorise mereu,o slujba relativ draguta,prieteni,o fiica. Avea si inamici si asta era si mai frumos. Pana la varsta aceasta realizase multe si,desigur,mai avea altele de realizat de acum inainte. Viata era facuta pentru a fi traita dar si pentru a lasa o oarecare urma,o oarecare amprenta asupra ei. Nu isi dorea sa ramana in istorie,ci doar sa fie important,macar pentru cativa oameni. Si era. Pentru majoritatea celor pe care-i cunostea.
  
  '' Nu iti pot garanta ca vei fi Ministru,mai ales ca lidera Devoratorilor are acum acest post. Dar iti pot garanta in schimb ca esti o profesoara extraordinara. Vreau sa zic,nu ii inveti doar pe copii despre potiuni dar ma inveti si pe mine unele lucruri fascinante. Si m-ai invatat si ca exista prieteni adevarati si sentimente pure,ca tot ce e scris in carti,poate fi simtit si in realitate.''
  
  Lexie nu era neaparat o luptatoare in sensul de lupta fizica,ci era o luptatoare in sensul ca trecuse prin multe si ca invinse dificultatile vietii indiferent de orice. Merita mai mult decat avea si el,in calitate de cel mai bun prieten,incerca sa o ajute pe cat putea,uneori chiar mai mult. Dar merita tot efortul,pentru amandoi.

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi pe Kurt drept în ochi pentru câteva secunde, zâmbind. Una dintre abilităţile bărbatului era că ştia ce, cum şi când să spună pentru a face femeile să se simtă unice, frumoase în sensul lor. Viperina îl simţea pe Kurt aproape şi mereu îl simţie, însă relaţia pe care o aveau acum cei doi era mai pură, mai potrivită.
  
  Când fuseseră împreună, Lexie se simţise mult prea presată de stilul de viaţă a lui Kurt, Din cauza diferenţei de vârstă probabil, avusese mereu impresia că trebuie să alerge ca să ţină pasul cu el. CU toate astea, nu putea spune că regreta nimic. Pentru că acele acţiuni o aduseseră unde era acum şi acum era într-un loc frumos din care nu era sigură că vrea să iasă. În sfârşit se putea bucura de vârsta şi de viaţa ei, avea casa mult visată şi nu depinde de nimeni.
  
  'Mă bucur că am avut ocazia să am un elev atât de bun,' spuse fata cu un zâmbet. Şi totuşi, Kurt nu era elevul, ci era profesorul. 'Dar nu se compară cu toate lucrurile pe care le-am învăţat eu de la tine. De exemplu, când ne-am întâlnit prima dată, în Ceaunul Crăpat, eram o fetiţă confuză, care nu ştia absolut nimic despre artă, blândeţe sau iubire. Şi acum...ei bine, fetiţa s-a schimbat. Şi ai avut şi tu o parte în asta.

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada,oarecum socat de ceea ce ii zicea Lexie. Credea ca el doar ii invata farmece noi si le arata cum sa se descurce la duel,nu ca le dadea si lectii de viata. Dar isi amintea de toate acele lucruri,de prima oara cand se intalnisera iar el,pur si simplu,isi concentrase atentia pe un singur lucru:
  
  '' Ne-am certat atunci,mai stii? Tot ziceai intruna ca e imposibil ca eu sa n-am o casa si ca spiritul meu libertin ma va lasa singur,avand pe post de amic doar sticla si pachetul de tigari. Iar eu ziceam ca e bine sa dorm pe sub mese si sa lucrez pe unde apucam. Daca ma uit in urma,amandoi am facut transformari uriase. Eu am schimbat pe putin trei slujbe iar tu ai devenit profesoara.''
  
  Da,schimbase multe lucruri,nu-i placea sa ramana prins intr-un singur loc. Ii placea sa exploreze,sa se adapteze,sa isi asume riscuri. Era foarte curajos,nebunesc de curajos. Daca acum cineva i-ar fi cerut sa inspecteze un vulcan care era pe care sa erupa doar pentru a gasi nu stiu ce comoara,ar fi strigat ca era o aventura extraordinara,si s-ar fi dus direct acolo,fara a-i pasa ca ar fi putut muri. Ar fi acceptat orice slujba indiferent de dificultate,cu conditia sa ii placa si sa i se potriveasca. Nu stia daca era la fel si-n cazul lui Lex.
  
  '' Dar e bine si asa. Trebuie sa existe si o varianta mai feminina a lui Snape,nu?''

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi amintea cu un oarecare amuzament de acele clipe. Situaţia o amuza acum în special pentru că nu trecuse un an de când îi spusese acele lucruri lui Kurt că ajunse să doarmă prin baruri sau pe băncile de pe stradă la
  rândul ei. Era ironic.
  
  NIciodată nu se gândise la o asemănare între ea şi Snape. Acum că se gândea, existau acele câteva lucruri care îi făceau să semene oarecum. În plus, postul de Profesor de Poţiuni stârnea cel mai mult acea analogie. Toţi profesorii care ajungeau la catedra sa puteau fii numiţi urmaşi ai Prinţului Semi-Pur.
  'Da, poate că ai dreptate,' spuse viperina, ridicând din umeri.
  
  Se ridică de la masa din bucătărie, împiedicându-se într-un mod aproape imposibil de scaunul care căzu cu zgomot pe podea. În încercarea de a-l prinde, dădu cu cotul în paharul de whiskez de pe masă, care atinse gresia şi se făcu bucăţi. De ce trebuia ea să facă mereu ceva şi să se împiedice, să lovească sau să spargă orice lucru pe care îl atingea?
  
  'Reparo,' murmuă, şi cioburile se uniră, formând din nou paharul. Apoi ridică scaunul şi se aşeză din nou pe el. Îşi flutură bagheta şi lichicdul pe jos se evaporă. 'Scuze pentru asta,' spuse, pe un ton amuzat.

[Kurt F. Malfoy]

• Privi usurinta cu care Lexie se descurca in acea situatie si zambi,realizand ca era o vrajitoare completa,cu un mod complex de a actiona. El era un vrajitor cu sange pur dar nu se simtea prea apropiat de lumea vrajitoreasca,dimpotriva,simtea ca avea suflet incuiat. Pentru un Malfoy,asa era blasfemie,insa el prefera sa-si tina gandurile pentru el,mai ales in preajma tatalui sau vitreg si a surorii sale.
  
  '' Vreau sa vorbim despre ceva...vrajitoresc. Iar tu,in calitate de profesor de potiuni,ma poti ajuta.''
  
  Scoase din buzunar o bucata de pergament pe care i-o dadu lui Lexie. Era in engleza veche,a secolului al cincisprezecelea,acoperita fiind ici,colo cu insemne vrajitoresti si reprezentari grafice ale vechilor rune,greu interpretabile. El insa,nu avusese probleme cu aceste lucruri niciodata,asa ca deslusi cam despre ce era vorba:
  
  '' Este adevarat ca aburii unei potiuni pot invoca o fantoma? In sensul ca atunci cand ii simte,sa vina la tine,indiferent unde se afla?''

[Lexie Stryder]

• Rămase uşor surprinsă de schimbarea bruscă a subiectului, însă nu spuse nimic, aşteptând să audă ce anume era lucrul vrăjitoresc pe care voia să îl ştie Kurt. Viperina clipi des când îi fu băgată o bucată de pergament sub nas şi o privi pentru câteva clipe, fără să înţeleagă despre ce era vorba în acele însemnări. Nu ştia ce voia Kurt să facă sau să îi spună.
  
  Când îi auzi întrebarea însă, Lexie aproape că zâmbi de uşurare că ştia la ce se referea. Îşi aşeză mâinile pe masă, de fiecare parte a pergamentului vechi, încă privind semnele ciudate. Păreau rune şi însemne antice, însă viperina nu luase niciuodată astfel de lecţii, aşa că la fel de bine puteai să pui o carte în faţa unui porumbel.
  'Ei bine, din câte ştiu eu, nu există o poţiune standard care să invoce o fantomă cu ajutorul aburilor,' începu ea, privindu-l pe Kurt. 'Însă dacă respectiva fantomă a murit din cauza unei otrăvi sau poţiuni, atunci poate fii invocată cu ajutorul aburilor.
  
  'Însă nu ştiu dacă vei afla aşa ceva. Am încercat eu însămi să testez această teorie, însă fantomele refuză să mărturisească ce amestec le-a adus moartea. E logic, adică, nicio creatură nu vrea să fie la cheremul unui om sau a unei generaţii pentru infinit. Bineînţeles că nu m-au crezut dacă am vrut să le spun că nu am nicio intenţie să le folosesc.' Lexie îi întinse pergamentul. 'Cât despre asta, nu prea ştiu ce e. Poate ai vrea să o traduci.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi zambind apoi,in final,se decise sa distruga tortura aceea de a tot privi la insemne fara le intelege. El luase intotdeauna cursurile mai grele,de la previziuni despre viitor pana la rune si occlumantie. Asa ca lua pergamentul,il puse astfel incat sa-l poata citi si incepu:
  
  '' Gheara de dragon,praf de sange,venin de sarpe,fir de par de culoarea celui pe care trebuie sa il invoci,apa sarata si,in final,doi galeoni topiti dupa ce au fost asezati in locul in care cel pe care il invoci s-a stins.''
  
  Ingredientele,desigur. Nu vroia sa isi aminteasca modul in care le obtinuse caci a te furisa in Padurea Interzisa cand varcolacii misuna peste tot,nu era tocmai dragut. Si nici sa iti bagi mainile prin toate scorburile intunecoase,fara a stii daca esti muscat sau daca gasesti acel pergament pe care in final il gasise. Nu inainte sa se ia la bataie cu o veverita cu tupeu.
  
  '' Am aproape toate ingredientele exceptand firul de par. Dar din moment ce dorim sa invocam o fantoma,orice fantoma,cred ca merge orice culoare.'' Asa ca pur si simplu isi duse mana la crestet,smulgand doua fire lungi si negre,lucioase. Era asa entuziasmat. Nu mai facuse o potiune de ceva vreme si ultima oara se trezise cu pielea albastra si imposibilitatea de a vorbi. Spera sa nu fie ucis de data asta,caci daca si-ar fi pierdut viata,ar fi fost cel mai ghinionist om cand venea vorba de potiuni.

[Lexie Stryder]

• Lexie ridică din sprâncene. Deci Kurt chiar voia să facă o poţiune care nici măcar nu erau siguri ce efecte şi utilizare are, în casa ei. Putea exploda, putea să îi omoare pe amândoi, sau să îi distrugă casa, sau să se trezească cu sute de fantome bântuind prin camerele ei. Însă la urma urmei putea să iasă şi bine, asumând că acel pergament era corect.
  Putea să facă o poţiune din care să iasă aburii care invocă fantoma de care ai nevoie. Era ciudat. Lexie era fascinată de fantome, însă îi plăcea să le obsereve în viaţa de zi cu zi, nu avea nevoie de invocări şi chestii.
  
  Oricum, se hotărî să îl ajute pe Kurt. Nu ar fii riscat el să fie omorâţi fără un motiv bun. Nu? Memoră ingredientele uşor când le auzi şi se ridică de pe scaun (de data asta rămânând în picioare) şi se întoarse spre unul dintre dulapurile din partea opusă mesei. Deschise unul şi în faţa ei se înfăţişară sticluţe şi boluri cu ingrdiente, poţiuni şi eleixire. În partea de jos era o deschidere unde un ceaun fusese înghesuit cu o oarecare stângăcie. Viperina îl scoase de acolo şi băgă în el sticluţele de care avea nevoie.
  
  Praf de sânge, gheară de dragon,' murmură ea, în tim ce aşeza sticlutele respective în ceaun. Se întoarse lângă Kurt, punându-le în ordine pe masă. 'Ei bine, galeonii topiţi va trebui să îi pui tu.
  Viperina zâmbi, apoi luă pergamentul din mâinile bărbatului. Îi privi pentru câteva secunde, apoi i-l dădu înapoi, uşor frustrată. 'Şi poate ar fii inteligent dacă ţi-aş da ţie să citeşti intrucţiunile.

[Kurt F. Malfoy]

• Lua doi galeoni aruncandu-i in aer apoi sopti Wingardium Leviosa urmat fiind de un Incendio. Galeonii ardeau acum cu o putere imensa,plutind in aer. Aurul topit din care erau facuti incepura sa cada apoi arunca si firele lui de par in ceaun,turnand praful de sange. Gheara de dragon fu aruncata si ea.
  
  '' Pregateste,te rog,un foc. Trebuie sa le punem sa fiarba,mai apoi.''
  
  Inelul pe care il purta,alaturi de verigheta,pe degetul inelar,era in forma de sarpe. Apasa putin pe el iar acesta se deschise pe jumatate. Din el curse putin venin de vipera,foarte bun cand vroiai sa otravesti pe cineva - nu iti dadea o moarte dureroasa,ci o somnolenta acuta,o moleseala greu de evitat. Apa fiarta,cu sare in ea,fu si ea gata imediat iar cei doi o turnara peste restul ingredientelor,punand apoi ceaunul pe focul pe care Lex il aprinse.
  
  '' Asteptam cinci minute,amestecand atent compozitia.''